Arhive pe etichete: pescuit

Pe-un picior de plai…


Aşaaaa şi, acum, să vă povestesc ce şi cum a fost pe unde ne-am preumblat. Cum vă spuneam, destinaţia a fost Rimetea, jud. Alba. Plecând din Bucureşti, prima oprire a fost la coada lacului Vidraru, într-un camping amenajat lângă o pensiune. Mă rog, „amenajat” este foarte mult spus.  Lângă pensiune, sunt căsuţe şi un loc pentru corturi. Deşi am plătit o taxă de 10 lei (reducere de la 15 lei), nu am înţeles pentru ce: duşurile şi wc-urile, mizere, erau la o distanţă de sute de metri de corturi. Cred că am plătit pentru gardul care delimita spaţiul de pădure şi pentru lac.  Pentru că, pentru lac, am hotărât să campăm o noapte aici. De fapt, pentru peştii din lac. Soţului meu i se făcuse dor de pescuit. Aşa că şi-a cumpărat undiţă, cârlige, momeală, tot ce-i stă bine unui „pescar”, fie el şi de ocazie. Voia chiar să nu pregătesc nimic de mâncare, după ce am instalat cortul, că vom mânca peşte pe grătar. Ba, mai mult, Victor nici nu mai voia să mănânce, că el vrea peşte. În fine, după lupte seculare, i-am convins să mâncăm ce avem prin traistă şi-om vedea şi cu peştele.

După masă, ne-am dus la lac, la pescuit.  Şi soţul meu a prins… multă, multă experienţă. Nici măcar un peşte. 🙂 Deşi peştii săreau la suprafaţa lacului. Victor chiar îl tachina pe taică-său: „Tati, uite cum sar peştii şi spun: <Te rog, pescuieşte-ne, pescuieşte-ne!>”.

Prima noapte la cort, nu am putut dormi. Când, într-un final, am reuşesc să aţipesc, nişte câini au dat iama în sacul pe gunoi de afară şi m-am speriat îngrozitor, fiind convinsă că a intrat cineva în cort. 🙂

A  doua zi de dimineaţă,  George a pornit radioul din maşină şi, chiar în acel moment, se difuza ştirea cu sinuciderea Mădălinei Manole. 😦

În fine, am strâns cortul şi am plecat spre Bâlea Lac. De la Bâlea, am coborât Transfăgărăşanul, am ajuns la Sibiu – Sebeş – Alba Iulia – Aiud – Rimetea. Din păcate, drumul din Aiud spre Rimetea este îngrozi-tor de prost: am făcut 20 de km., în aproape 2 ore.

Mai jos, imagini surprinse în mersul maşinii şi cu Transfăgărăşanul, pe care l-am coborât foarte repede, circu-lându-se impecabil.

Mâine voi posta despre Rimetea şi, eventual, Sibiu, în care ne-am oprit la întoarcerea spre casă. De fapt, la întoarcerea spre Vâlcea, unde am făcut vizite bunicilor, pe care i-am luat prin surprindere. Şi, poate, o să vă povestesc şi cum mi-a încuiat soacra mea cheia maşinii în portbagaj. 🙂

Deci, va urma!

P.S. 1. Majoritatea pozelor a fost făcută de către soţul meu. Adică am făcut şi eu poze, până la un moment dat, când mi s-a stricat Nikon-aşul. De fapt, display-ul lui. P.S. 2: Bineînţeles că textul şi pozele s-au aşezat cum au vrut ele, spre marea mea disperare, deşi am refăcut postarea de vreo 5 ori. 😦

17 comentarii

Din categoria călătorii