Arhive pe etichete: pădure

Străjerii


Mai ții minte nucul acela bătrân, sub care m-ai sărutat întâia dată?
Ne așteaptă și acum, lângă aceeași poartă.
Trecut-au ani de-atunci. Mulți, frumoși și buni.
I-am promis că ne vom întoarce și când vom fi bătrâni.

Mai ții minte teiul, sub care mi-ai spus că sunt frumoasă?
Ne așteaptă și acum, lângă aceeași casă.
Și lui i-am spus că ne vom întoarce într-o zi,
chiar de nu vom mai fi nicicând copii..

Mai ții minte salcâmul acela, sub care ne-am îmbrățișat?
Ne așteaptă și acum, lângă același sat.
Oare pentru câte iubiri o mai fi înflorit
Și câte povești de dragoste o mai fi nășit?

Mai ții minte …? Mai ții minte stejarul care ne-a cununat?
În brațele căruia credință pe vecie ne-am jurat?
Ne-așteaptă și acum, ca un străjer ceresc,
ducând cu el, prin vremi, al nostru „te iubesc!”

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria poezii, poezii de dragoste, poezii proprii

Căsuţa poveştilor – Lupul şi cei şapte iezi


Haideţi, repede, ocupaţi-vă locurile!

Invitaţi, şi de această dată:

AndraAdi BonteaDănutzCantina SocialăCosmin ŞtefănescuCristian GheorgheDr. Lecter, ZacqDana PătrănoiuDana AlexandrescuAna UscaVeroAndreiAdrian VoicuBogdan OninVictor BucurNişte BuimaciCaiusCălin HeraAtelier literarCostin CombaCristian DimaCulaieDiana Alzner,  Oana ClaraDoctorul tăuDanAlt cer seninFlorentin DrăgănescuLaura FrunzăFlorin NanGabriela SavitskyFata din visGabriela ElenaGeorgianaIlarieGinaEditInjineruIoan Bistriţeanul, VaniaCopilul virtualMamă şi iubităManoka BayDan (maramureşeanul)Ana lu’ ManoleMicael NicolasMirela PeteNeînţelesElena Alina Pisica rozOttilia ArdeleanuDaria NicoleCarmen PetacPrima donăFlorentinRaza de soare,  AncaSiminaRokssanaCatrinel şi şoricelulMelamiFLuuStropi de sufletSuflet de femeieSuzanaTeo NegurăThetimeismineAdrian PascuGabi Cojocaru,  Gabriela NeaguDanMalli,  CostangMicul PrinţLady Io,  SmarandaMarius TorsanMădălina CiucuRadu PlugaruCristina OlogeanuTink3rbellExoliguCollageDaniela şi MateiGregorie Casă, Orry

36 comentarii

Din categoria copil, copilărie, de suflet...

Uneori…


Uneori,
aş pleca să mor puţin…
atât cât să mă odihnesc o clipă.

Mi-aş elibera sufletul,
din colivia trupului
şi i-aş şopti să zboare
într-o pădure de mesteceni.
I-aş spune să atingă cerul
cu vârful aripilor,
să îmbrăţişeze soarele,
să-l caute pe Dumnezeu
şi să-l întrebe vrute şi nevrute,
pentru ca, mai apoi,
să ademenească luceafărul
şi să culeagă stelele.

Uneori,
aş pleca să mor puţin…
atât cât să mă odihnesc o clipă.

42 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

Să ne scăldăm în toamnă, iubite!


S-a copt soarele a toamnă
şi picură miere pe frunze,
crizantema-i, deja, doamnă,
cerul ne plânge pe buze.

Pădurea s-a gătit de bal,
cu a ei trenă, arămie,
se scurge vinul în pocal
şi moare-ncet, viţa-de-vie.

Cocorii se duc în depărtări,
tufănica stă de veghe,
alergând în cele patru zări,
ziua-n calendar se pierde.

Se simte iz de mere date-n pârg,
în zare, se aude un clopoţel,
miroase a pâine coaptă pe câmp,
iar, în crame, a brumărel.

Să ne scăldăm în toamnă, hai, iubite,
să ne miroasă pielea a gutui,
să ne ţinem de mână, cuminţi, fără cuvinte,
ca atunci, când eram copii.

24 comentarii

Din categoria poezii, poezii de dragoste

Nu mai ucideţi copacii…


Am alergat desculţă prin pădurea de fagi,
atingerea-i m-a-nfiorat şi i-am sărutat tâmpla.
Pădurea mi-a mângâiat sufletul.
I-am respirat fiecare frunză
şi i-am îmbrăţişat copacii
ca pe nişte vechi şi dragi prieteni.
I-am acordat şoaptele ca pe un arcuş de vioară
şi-am valsat, desculţă, cu pământul,
ca o Cenuşăreasă la primul ei bal.
Apoi, am făcut reverenţe fiecărui copac
şi am plecat alintată de vânt.

Nu mai ucideţi copacii
Pădurea este a lor!

2 comentarii

Din categoria poezii, recurs la prea multă realitate