Străjerii

Mai ții minte nucul acela bătrân, sub care m-ai sărutat întâia dată?
Ne așteaptă și acum, lângă aceeași poartă.
Trecut-au ani de-atunci. Mulți, frumoși și buni.
I-am promis că ne vom întoarce și când vom fi bătrâni.

Mai ții minte teiul, sub care mi-ai spus că sunt frumoasă?
Ne așteaptă și acum, lângă aceeași casă.
Și lui i-am spus că ne vom întoarce într-o zi,
chiar de nu vom mai fi nicicând copii..

Mai ții minte salcâmul acela, sub care ne-am îmbrățișat?
Ne așteaptă și acum, lângă același sat.
Oare pentru câte iubiri o mai fi înflorit
Și câte povești de dragoste o mai fi nășit?

Mai ții minte …? Mai ții minte stejarul care ne-a cununat?
În brațele căruia credință pe vecie ne-am jurat?
Ne-așteaptă și acum, ca un străjer ceresc,
ducând cu el, prin vremi, al nostru „te iubesc!”

Publicitate

Căsuţa poveştilor – Lupul şi cei şapte iezi

Haideţi, repede, ocupaţi-vă locurile!

Invitaţi, şi de această dată:

Andra, Adi Bontea, Dănutz, Cantina Socială, Cosmin Ştefănescu, Cristian Gheorghe, Dr. Lecter, Zacq, Dana Pătrănoiu, Dana Alexandrescu, Ana Usca, Vero, Andrei, Adrian Voicu, Bogdan Onin, Victor Bucur, Nişte Buimaci, Caius, Călin Hera, Atelier literar, Costin Comba, Cristian Dima, Culaie, Diana Alzner,  Oana Clara, Doctorul tău, Dan, Alt cer senin, Florentin Drăgănescu, Laura Frunză, Florin Nan, Gabriela Savitsky, Fata din vis, Gabriela Elena, Georgiana, Ilarie, Gina, Edit, Injineru, Ioan Bistriţeanul, Vania, Copilul virtual, Mamă şi iubită, Manoka Bay, Dan (maramureşeanul), Ana lu’ Manole, Micael Nicolas, Mirela Pete, Neînţeles, Elena Alina,  Pisica roz, Ottilia Ardeleanu, Daria Nicole, Carmen Petac, Prima donă, Florentin, Raza de soare,  Anca, Simina, Rokssana, Catrinel şi şoricelul, Melami, FLuu, Stropi de suflet, Suflet de femeie, Suzana, Teo Negură, Thetimeismine, Adrian Pascu, Gabi Cojocaru,  Gabriela Neagu, Dan, Malli,  Costang, Micul Prinţ, Lady Io,  Smaranda, Marius Torsan, Mădălina Ciucu, Radu Plugaru, Cristina Ologeanu, Tink3rbell, Exoligu, Collage, Daniela şi Matei, Gregorie Casă, Orry

Uneori…

Uneori,
aş pleca să mor puţin…
atât cât să mă odihnesc o clipă.

Mi-aş elibera sufletul,
din colivia trupului
şi i-aş şopti să zboare
într-o pădure de mesteceni.
I-aş spune să atingă cerul
cu vârful aripilor,
să îmbrăţişeze soarele,
să-l caute pe Dumnezeu
şi să-l întrebe vrute şi nevrute,
pentru ca, mai apoi,
să ademenească luceafărul
şi să culeagă stelele.

Uneori,
aş pleca să mor puţin…
atât cât să mă odihnesc o clipă.

Să ne scăldăm în toamnă, iubite!

S-a copt soarele a toamnă

şi picură miere pe frunze,

crizantema-i, deja, doamnă,

cerul ne plânge pe buze.

Pădurea s-a gătit de bal,

cu a ei trenă, arămie,

se scurge vinul în pocal

şi moare-ncet, viţa-de-vie.

Cocorii se duc în depărtări,

tufănica stă de veghe,

alergând în cele patru zări,

ziua-n calendar se pierde.

Se simte iz de mere date-n pârg,

în zare, se aude un clopoţel,

miroase a pâine coaptă pe câmp,

iar, în crame, a brumărel.

Să ne scăldăm în toamnă, hai, iubite,

să ne miroasă pielea a gutui,

să ne ţinem de mână, cuminţi, fără cuvinte,

ca atunci, când eram copii.

Nu mai ucideţi copacii…

Am alergat desculţă prin pădurea de fagi,
atingerea-i m-a-nfiorat şi i-am sărutat tâmpla.
Pădurea mi-a mângâiat sufletul.
I-am respirat fiecare frunză
şi i-am îmbrăţişat copacii
ca pe nişte vechi şi dragi prieteni.
I-am acordat şoaptele ca pe un arcuş de vioară
şi-am valsat, desculţă, cu pământul,
ca o Cenuşăreasă la primul ei bal.
Apoi, am făcut reverenţe fiecărui copac
şi am plecat alintată de vânt.

Nu mai ucideţi copacii
Pădurea este a lor!