Arhive pe etichete: frunze

Efemeri


Timpul nu ni se mai măsoară-n ani. În clipe ni se scurge –
clipe de foc și clipe de gheață.
Peste ele, punți de speranță
între a râde și a plânge.

Viața ne este doar joc la ruletă –
păsări în mijloc de furtună.
Înainte, singură, numai iubirea ne mână,
ca un suav parfum de violetă.

Trecerea ni-i simplă-ntâmplare –
visele-s corăbii fără pânze.
Suntem ca un biet mănunchi de frunze
ce-și caută timid un loc sub soare.

Plăpânde năluci în umbrele nopții,
suntem plămădiți din vini și temeri –
doar mici pioni efemeri
aflați la mâna sorții.

(30.07.2016 – vol. Din boabe de piper și coji de portocală)

2 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

La picioarele mele, frunzele îşi strigă povestea


– Noi murim pentru a ne primeni.
Voi, deşi muriţi câte puţin în fiecare zi,
din moartea voastră nimic nu învăţaţi,
sunteţi doar mai goi, mai mici şi mai încrâncenaţi.

Nouă nu ne este teamă de căderi,
pentru că ştim să reînviem în primăveri,
voi, cu cât urcaţi şi urcaţi,
vă credeţi dumnezei, vă credeţi împăraţi.

Păreţi a nu mai şti în urmă să priviţi,
uitaţi cum se trăieşte, uitaţi cum să iubiţi.
Noi, fie că suntem sus, fie că suntem jos,
vrem să trăim şi să murim frumos.

Coborâm pe pământ demn, în pas de vals,
ne îmbrăcăm frumos, pentru acest ultim dans,
cu fiecare toamnă, vă spunem iar şi iar:
trăiţi-vă frumos viaţa, n-o risipiţi în zadar!

La picioarele mele, frunzele îşi strigă povestea …
La căderea lor, mă-nclin. Le-aş dărui o stea…

Scrie un comentariu

Din categoria poezii, poezii proprii

Să ne scăldăm în toamnă, iubite!


S-a copt soarele a toamnă
şi picură miere pe frunze,
crizantema-i, deja, doamnă,
cerul ne plânge pe buze.

Pădurea s-a gătit de bal,
cu a ei trenă, arămie,
se scurge vinul în pocal
şi moare-ncet, viţa-de-vie.

Cocorii se duc în depărtări,
tufănica stă de veghe,
alergând în cele patru zări,
ziua-n calendar se pierde.

Se simte iz de mere date-n pârg,
în zare, se aude un clopoţel,
miroase a pâine coaptă pe câmp,
iar, în crame, a brumărel.

Să ne scăldăm în toamnă, hai, iubite,
să ne miroasă pielea a gutui,
să ne ţinem de mână, cuminţi, fără cuvinte,
ca atunci, când eram copii.

24 comentarii

Din categoria poezii, poezii de dragoste