Arhive pe etichete: familie

1 Iunie, 2 Iunie – copil, copilărie, familie…


UPDATE: Locul mai exact al desfăşurării este la intrarea dinspre Câmpia Libertăţii, la statuie, primul foişor, pe stânga (unde cânta fanfara). Eu voi recita la orele 10,15 şi 11,00.

Dragii mei, sâmbătă, 2 iunie, între orele 10,00-14,00, în Parcul Alexandru Ioan Cuza (IOR) – Bucureşti, se va desfăşura evenimentul din cadrul Campaniei de promovare pentru declararea zilei de 2 IUNIE ca Zi Naţională a Adopţiei, iniţiat şi organizat de Asociaţia ADOR COPIII (Comunitatea Familiilor Adoptive), eveniment pe care îl susţin! În cadrul evenimentului, printre altele, vor fi: teatru pentru copii, spectacol de magie, muzică, spectacol de dans. De asemenea, mi s-a făcut onoarea de a fi invitată să recit din poeziile mele pentru copii. Deci, vă aştept, să fiţi alături de mine şi de aceste familii minunate!

********

Un alt eveniment minunat se va desfăşura mâine, 1 Iunie, la Elite Art Gallery, unde sunteţi aşteptaţi la vernisajul a două mici artiste, Mara şi Ana Ivan – „Din inimă de copil„:

La mulţi ani, copiii noştri, să vă fie bine, oriunde veţi fi!

Reclame

5 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet..., eveniment, La mulţi ani!, poezii proprii

În genunchi, vă rog!


Ea este Mădălina. Are 11 ani şi este crescută, de la vârsta de un an, când a fost părăsită de părinţi, de o familie din Cisnădie. Are parte de toată iubirea, grija şi susţinerea lor. Mai ales că Mădălina este bolnavă: „scolioza galopantă. Starea ei se înrăutăţeste de la o lună la alta. Medicii spun că nu s-au mai întâlnit cu o evoluţie atât de rapidă a unui caz de scolioză. A fost internată de 12 ori în mai puţin de 2 ani şi jumătate. În acest timp, scolioza toraco-lombară a Mădălinei a ajuns la un unghi de 77 de grade şi i s-a dezvoltat şi o altă scolioză, la sold, cu un unghi de 20 de grade. Unul din plămâni nu mai poate funcţiona pentru că e strâns de coaste, inima e afectată şi ea. De 5 luni, e nevoită pentru a putea respira să folosească spray-uri speciale pentru zi şi noapte. Are dureri de spate şi îi amorţesc mereu o mână şi un picior. Mişcările bruşte, o izbitură de un perete sau simpla cădere pe gheaţă îi pot provoca moartea din cauza coloanei rigide.” Mai multe amănunte aici:
http://www.sibiu100.ro/index.php?page=articol&id=3292&sursa=articole&titlu=Laura+Dobrot%E3+Nov%E3cean%3A++Ultimul+pacient+al+tat%E3lui+meu%85.

Acestea sunt conturile care-i pot salva viaţa:
RO61BTRL03301201G87470XX cont in RON
RO36BTRL03304201G87470XX cont in EURO, deschise la Banca Transilvania Sibiu, Agenţia Cisnădie, pe numele Muntean Laurean.

Are nevoie de 50.000 de euro!

Vă rog: daţi un leu, un euro, un share, orice, numai haideţi să-i dăm o şansă! În genunchi, vă rog!

4 comentarii

Din categoria campanie, campanii, copil, de suflet..., medicină

Necunoscutul – prima parte


Îl privea fix. Zâmbetul lui o liniştea într-un mod inexplicabil. Printr-un aranjament bizar al destinului, se întâlneau în acest club, fără să se cunoască, de câteva luni, indiferent care erau zilele în care reuşea să meargă să-şi bea cafeaua. Îi plăcea aici: muzica era jazz clasic, la volumul potrivit, fără să agreseze, nu mirosea a “iarbă”, ca în multe dintre cluburile bucureştene. Cu mici excepţii, şi clienţii erau, parcă, mereu aceiaşi: discreţi, spălaţi, fiecare văzându-şi de treaba lui. Întreaga atmosferă definea ceea ce căuta pentru clipele de evadare şi pentru o cafea bună “în oraş”. Pe el îl remarcase din prima zi: avea trăsături frumoase, ferme, bărbăteşti, între macho şi metrosexual şi, mai presus de orice, o distincţie anume în mişcări, în privire, chiar în modul în care zâmbea. Nimic studiat, aproape că părea a nu-şi da seama de asta. Venea, de fiecare dată, cu acelaşi prieten, se aşezau la măsuţa din colţ, pe diagonală cu masa ei, îşi comandau băuturile şi se lansau în discuţii ce păreau a nu se sfârşi niciodată. La un moment dat, i-a bănuit a fi un cuplu, deşi nu păreau genul. I-ar fi părut rău. Îl plăcea din ce în ce mai mult, dar, cumva,  nu-şi dorea mai mult de atât. Devenise ca un ritual. De câte ori se hotăra să vină, se întreba dacă va şi el. El – care părea să n-o fi observat, deşi privirile li se intersectaseră de câteva ori. Ea nu era genul îndrăzneţ, care să “agaţe”. Nu fusese niciodată. Avea 30 de ani, dar frumuseţea-i sălbatică – ce nu se încadra în tipare – ceva între adolescentă şi femeie, nu-ţi dădea voie să-i ghiceşti vârsta. Bărbaţii întorceau capul după ea, aproape involuntar. Chiar şi femeile. “Fată, să fi fost eu frumoasă ca tine, aş fi fost putred de bogată, până acum!”, i-a spus una dintre colege, într-o zi, când discutau despre “vedete”, “piţipoance” şi trendul în materie de frumuseţe. Ea nu părea să fie conştientă de farmecul aparte pe care-l împrăştia în juru-i şi nici nu o interesa. Avea alte principii de viaţă, de la care nu abdicase niciodată, indiferent cât de greu i-ar fi fost. Provenea dintr-o familie numeroasă şi săracă. Avusese o copilărie şi o adolescenţă zbuciumate. Deşi mulţi acasă, se simţise întotdeauna singură. Părinţii, prea ocupaţi cu ziua de mâine, nu aveau timp de sufletul şi sensibilităţile ei. Nici nu credea că o înţelegeau. Raporturile erau foarte clare: ca între superiori şi subordonaţi. Trebuia doar să fie cuminte şi să execute. Viaţa era grea, nu lăsa timp şi pentru altceva. Şi, apoi, “ce nu te omoară, te face mai puternic, nu?” Muncise şi învăţase mult. Plecase de acasă şi-şi luase viaţa în propriile mâini. Obţinuse satisfacţii profesionale, dar acea foame de iubire, nu reuşise niciodată să şi-o potolească. Dăruia prea mult şi cerea pe măsură, ceea ce îi speria pe ceilalţi. Din ultima relaţie, ieşise rănită. Atât de, încât îi era teamă să o ia de la capăt. Se analiza de fiecare dată, încercând să-şi dea seama unde a greşit – mereu era convinsă că a fost vina ei. Îl privea şi se gândea la toate astea. În fundal, piesa lui Wes Montgomery – “Willow Weep For Me”, se potrivea perfect stării ei de spirit. La un moment dat, prietenul lui, ridică paharul şi-i zâmbi strengăreşte. Abia în acel moment, a conştientizat că privea indecent de fix în direcţia lor. Roşi. Face semn pentru nota de plată. Se ridică de pe scaun, plăteşte şi pleacă spre ieşire. La un moment dat, totul se învârteşte în jurul ei, capătă culori stranii şi se prăbuşeşte. Nu a mai auzit decât: “Nu i-a spus nimeni că nu e bine să amestece băuturile?!” şi două chicoteli. Apoi s-a lăsat tăcerea.

Capitolul II

30 comentarii

Din categoria de suflet..., diverse, gânduri, proză

Promovare de… familie


Dacă nu prea aveţi ce face azi, vă invit la o plimbare, în satul copilăriei soţului meu – un superb sătuc vâlcean, de munte – să respiraţi aer curat. După ce vă veţi fi făcut plimbarea, dacă aţi îngheţat, tatăl meu vă aşteaptă la gura sobei. După care, frate-meu vă invită la un colaj. Hei, ce ziceţi, vă încumetaţi?

14 comentarii

Din categoria de suflet..., diverse

Eu ce mai gătesc, azi?


Mda. Spuneam că azi nu mai postez nimic, pentru că nu am niciun fel de inspiraţie. Cum îi ziceam şi lui Vania, nu sunt în stare nici să-mi dau seama ce să gătesc familiei. Am un maaare vid în minte-mi! Bine, nici sufletul nu stă prea comod, dar asta-i altă poveste.

Aşa că inspiraţi-mă – să mă salvez, măcar, de la a divorţa familia de mine: eu ce să gătesc azi? 🙂

24 comentarii

Din categoria mancarea cea de toate zilele

M-au ciuruit, vă ciuruiesc


Cu premii şi lepşe, ce credeaţi? Şi nu e un fleac!

Dar, să le luăm pe rând. De leapşă, sunt responsabili Vania – mai demult, cred că a uitat şi el, scuze, Vania! – şi Mirela. Iar, pentru premii, sweet Ada, cu „sweet awards”. Să nu vă închipuiţi că le-am primit aşa, degeaba (sau pe degeaba, cum spun unii – aceia care „se riscă”, atunci când „se merită”). Trebuie să fac „rapoarte”. Asta nu înseamnă că nu le mulţumesc, cu drag, pentru că s-au gândit la mine. 🙂

So, începem cu leapşa, denumită „Cărţi pe nisipul fierbinte – leapşă de vară!” (na, că, între timp, a trecut şi vara!):

1. Câte carti ai citit pâna acum de la începutul lui 2010?

Sincer, nu ştiu. Oricum, nu atât de multe pe cât mi-aş fi dorit.

2. Câte carti de fictiune si câte de non-fictiune?

Presupun că prin „ficţiune” se face referire la cărţi SF. În acest caz, recunosc că nu prea sunt genul meu. Sorry!

3. Care e proportia de scriitori barbati vs. femei?

Hai, măi, pe bune? Ce statistică-i asta?

4. Care e cartea preferata citita pâna acum in 2010?

Greu de spus. Am multe cărţi preferate. (sic!) Dintre ele, am recitit „Prima carte. Ultima carte” – Cătălin Bursaci.

5. Care e cartea care ti-a placut cel mai putin pâna acum în 2010?

„Conjuraţia imbecililor” – John Kennedy Toole. De fapt, starea pe care mi-a indus-0 cartea.

6. Ai început vreo carte si n-ai putut sa o termini?

Nu.

7. Care e cea mai veche carte citita?

Ufff, ce întrebări. Păi am început să citesc de pe la 5 ani. Chiar credeţi că îmi mai amintesc? Sunt bătrână, bolnavă şi uit uşor, maică!

8. Dar cea mai noua?

Sunt două. Citesc, în paralel, „Fabrica de mătase” – Tash Aw şi „O lume pentru Julius” – Alfredo Bryce Echenique.

9. Cea mai lunga si cea mai scurta carte?

Next, please!

10. Câte carti împrumutate si/sau de la biblioteca?

Niciuna. Cumpărate.

11. Câte carti citite sunt traduceri?

Majoritatea.

12. Care e cel mai citit autor anul acesta?

Fiecare carte citită aparține altui scriitor.

13. Ai recitit vreo carte?

Am spus mai sus: „Prima carte. Ultima carte” – Cătălin Bursaci.

14. Care e personajul preferat din cartile citite pâna acum în 2010?

Mai multe.

15. Ce tari ai vizitat prin cartile citite?

Anglia, Polonia, China, Malaysia, Spania, SUA, Franţa, România.

16. Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata?

Nu este cazul.

17. Ce scriitori descoperiti în 2010 ai vrea sa citesti mai mult?

Jeffrey Archer.

18. E vreo carte a carei lectura îti pare rau ca ai amânat-o?

Nu.

Şi, acum, premiile:

Şi „plata” pentru premii:

Trebuie să scriu (despre) 10 „lucruri” care-mi plac:

1.  Copiii. Îi iubesc, îi ador.

2. Prietenii. Sunt fidelă oamenilor dragi.

3. Să dăruiesc şi să ajut oamenii.

4. Îmi place să observ oamenii. Şi să-i ascult.

5. Îmi place să citesc.

6. Îmi place poezia. Să scriu şi să citesc poezie.

7. Florile. Să primesc şi să dăruiesc. Să plantez.

8. Fluturii.

9.  Începutul toamnei: lumina, pădurea, aerul.

10. Copacii înfloriţi.

Ufff, ce am mai muncit pentru toate astea! Şi, cum v-am spus, e rândul vostru. Aşa că, dragii mei, vi le dăruiesc, atât leapşa, cât şi premiile, ca de fiecare dată, cu toată prietenia:

http://cosminstefanescu.wordpress.com/2010/08/28/trairi-sange-balcanic-129-poem/

http://alexandrescudaniela.com/fir-ar-el-de-bec-economic/

http://anaveronica.wordpress.com/2010/09/01/sabotaj/

http://andreihappyday.wordpress.com/2010/08/31/destinatie-finala/

http://bucurestiuldevis.blogspot.com/2010/08/brandul-turistic-al-romaniei.html

http://caius67.wordpress.com/2010/09/01/femeia-ideala/

http://calinhera.wordpress.com/2010/09/01/un-blog-care-putea-fi/

http://cartidragi.blogspot.com/2010/08/pentru-ca-ploua.html

http://cojocarii.wordpress.com/2010/08/31/sotie-mama-si-femeie/

http://cristiandima.wordpress.com/2010/09/01/drum-spre-devenire-19/

http://danangibslife.blogspot.com/2010/08/de-canicula.html

http://dianaalzner.blogspot.com/2010/08/ziua-in-care-disparut-mircea.html

http://dmd-suflet.blogspot.com/2010/09/intelegerea.html

http://eclpsademart.wordpress.com/2010/08/31/toamna/

http://gabrieladsavitsky.wordpress.com/2010/09/01/continuare/

http://gabrielailies.wordpress.com/2010/09/01/ochii-copilariei/

http://ganduripentrunoi.wordpress.com/2010/08/02/cum-intindem-o-mana-de-ajutor/

http://geaninalisandru.wordpress.com/2010/07/28/nopti-virgine/

http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/08/intre-anotimpuri.html

http://ivanuska.wordpress.com/2010/09/02/criza-4/

http://jumatati.blogspot.com/2010/09/fost-o-vacanta.html

http://ladyioiscooking.wordpress.com/2010/08/06/salata-de-vinete-de-inspiratie-greco-turceasca/

http://lisandrulisandru.wordpress.com/2010/09/01/protest-prin-iubire/

http://maccumac.blogspot.com/2010/08/dupa-un-timp.html

http://mariannicolescu.wordpress.com/2010/08/30/de-vrei-sa-reusesti-in-viata-fa-te-musai-jurnalist/

http://mirelapete.dexign.ro/2010/08/lirice-cromatice-tacut-muzicale-toamnele/

http://natashauska.wordpress.com/2010/09/01/pe-alte-bloguri/

http://oanastoicamujea1.wordpress.com/2010/08/30/stiu/

http://opritiplanetavreausacobor.wordpress.com/2010/08/19/ramas-bun/

http://orfiv.wordpress.com/2010/09/01/christine-busta-1915-1987-unde-nu-mai-sunt-spice/

http://pisicaroz.ro/2010/08/ce-faci-nimic-bine/

http://plante-de-leac.blogspot.com/2010/08/plante-care-se-recolteaza-in-luna_27.html

http://povesteadarieinicole.wordpress.com/2010/08/26/utile-in-vacanta/

http://primadona25.wordpress.com/2010/07/14/un-caz/

http://proatitudine.ro/educatie/narcisismul-mioritic/

http://shorichitz.blogspot.com/2010/09/zile-de-toamna.html

http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/2010/08/stau-si.html

http://stropidesuflet.wordpress.com/2010/08/30/micul-mofturos/

http://sufletdefemeie.wordpress.com/2010/08/31/clipe-de-poveste-vesnica/

http://teonegura.wordpress.com/2010/08/31/trafic-cu-hituri-runda-31/

http://vanillamoon.wordpress.com/2010/08/29/tired-again-mep-complet/

http://www.ciutacu.ro/articol/multumesc-pentru-interes-raman-acasa/

http://www.globe-trotter.ro/ziaruldela5/2010/09/01/la-pomul-laudat-arbori-salbatici/

http://paulbalanca.blogspot.com/2010/08/anti-patie.html

http://sanatatesiviata.blogspot.com/2010/08/raguseala.html

http://tocanadecuvinte.blogspot.com/2010/08/nimeni.html

http://zbateri.blogspot.com/2010/09/din-una-n-alta.html

http://coafuritunsorifrizuri.blogspot.com/2010/09/eva-mendes-coafuri-si-tunsori.html

http://informatiinews.blogspot.com/2010/09/ce-se-poarta-in-toamna-2010-tendinte-de.html

http://www.paracetalol.ro/imagini-tari/legi-noi/

http://ioanmatei.wordpress.com/2010/09/01/feriti-va-de-bv-99-mon/

25 comentarii

Din categoria premiu oferit, prietenie

When that my dark ego…


Fani sau nu, bărbaţi sau femei, sensibili sau mai puţin, cu toţii am fost şocaţi de sinuciderea Mădălinei Manole. Se caută răspunsuri, se umblă prin unghere ascunse, se arată cu degetul, se plânge, se spun rugăciuni, se aprind lumânări, se cer moşteniri… Dincolo de toate acestea, dincolo de şocul pe care l-am simţit, la rându-mi, la aflarea veştii, mă interesează drama omului Magda Mircea şi a omului, în general.

Cu toţii avem cimitire în suflet, cu toţii cărăm cruci în spate, cu toţii ne-am gândit, la un moment dat, la moarte, într-un fel sau altul. Câţi dintre noi nu au spus, cândva: „până aici. mai bine…” sau „nu mai pot, am ajuns la capăt de drum.” Şi, totuşi, cineva, ceva  ne-a făcut să ne ridicăm şi să mergem mai departe. Dar, cât de vulnerabilă este graniţa dintre raţiune şi nonraţiune, cât de uşor intră sufletul în eclipsă totală de speranţă, de voinţă de a trăi,  cât de uşor se produce declicul? Cât de uşor ceaţa învăluie totul într-atât, încât ce era mai important în viaţa până în acel moment – copii, soţ, familie, în general, prieteni, etc. – trece în plan secund, ba, mai mult, îi vrem pedepsiţi, chiar?

Cât durează până acel „eu” – cel adormit, ascuns – „that my dark ego” – îl omoară pe celălalt „eu” şi, mai ales, ce-i dă această putere de anihilare a tot ce însemnă „viaţă”? Când nu mai pot coexista şi se deschide abisul?

Există un destin?

Încă mă întreb când cele două „Mădăline” au devenit duşmani. Aparent, această femeie avea tot ce-şi poate dori un om. Se pare, însă, că deşi aproape şi-a anunţat sfârşitul „în gura mare”, familia şi prietenii, dar, mai ales, familia – au pus, mai presus de viaţa ei, convenţionalismul, faima, orice altceva.

Ceea ce mă duce cu gândul la alte întrebări. Cât de atenţi sunt cei de lângă noi la trăirile noastre, cât de atenţi suntem noi la trăirile celor de lângă noi?

21 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, de suflet..., gânduri