Într-o dimineaţă, trecând pe lângă lucrătorii de la Rosal, care măturau strada, am observat că una dintre femei stătea mai retrasă, ghemuită şi plângea. M-am apropiat de ea şi am întrebat-o dacă o pot ajuta cu ceva. S-a uitat mirată la mine şi mi-a răspuns:
„- Nu, doamnă, nu puteţi, dar vă mulţumesc frumos!” Cu demnitate, cu decenţă, ca o lecţie pentru mulţi dintre noi.
Trecând pe lângă cei din jurul nostru, fără a ne obosi să-i observăm, ne ignorăm, de fapt, pe noi înşine!
Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi vrut împreună, ar fi creat doar cerul şi apele, şi munţii, şi păsările şi animalele …
Noaptebunacopii's Blog 
@ Buna ziua si buna ascultare :
Aliosa.
Mulţumesc, Alioşa!
.ar fi bine daca tot mai multi oameni ar avea bunatatea ta
Mulţumesc pentru apreciere, dar a fost un gest firesc, pe care l-ar fi făcut oricine. Mie mi-a plăcut atitudinea acelei femei. Din acest motiv, am şi scris întâmplarea. Pentru că trebuie să recunoaştem sunt, în jurul nostru, oameni pe care suntem tentaţi să nu-i băgăm în seamă, sau să-i judecăm după aparenţe …
Nu statutul social ne face oameni! Bravo, iar raspunsul ei, foarte dragut!
Societatea este o inventie stupida care ne-a dezbinat in loc sa ne uneasca!Foarte draguta intamplarea!
Da, dar societatea este formată din oameni. Care oameni îşi scuză tot ce fac, sau nu fac, prin a da societăţii un înţeles abstract…