„Viaţa noastră unde e, ce-aţi făcut cu ea?”


Ieri, la Real: un cuplu de pensionari. Ea se apropie de o cutie cu ochelari de soare. Pune o pereche la ochi.
– Cât costă?, o întreabă soţul.
– 10 lei.
– Pune-i la loc! De 10 lei, ne luăm cârnaţi.
Lăsând la o parte că acei ochelari nu ar trebui comercializaţi, că fac rău şi nu bine, mi-a venit să plâng.

Plec de la Real, spre piaţă. Cautând una, alta, mă plimb de la o tarabă la alta. La un moment dat, observ o doamnă în vârstă, cam în jur de 80 de ani, cred, îmbrăcată în negru, care se tot uita la legumele de pe tarabe. O urmăresc cu privirea. Face turul de vreo două ori, dar nu cumpără nimic. La un moment dat, mă apropii de taraba pe care o privea de la distanţă. Intru în vorbă cu vânzătoarea, pe care o cunosc, şi-i semnalez prezenţa doamnei. „- I-a murit soţul de curând.”, îmi spune. Apoi, o întreabă:
„- Doriţi ceva?”
„- Nu, mă uit, deocamdată.”, îi răspunde doamna. Şi rămâne uitându-se. Mă apropii de ea şi o rog să nu se supere că mă ofer să-i cumpăr nişte legume. Îmi spune că nu. La final, îmi mulţumeşte şi pleacă. Cu demnitate.

Plec dispre piaţă, spre casă. Pe trotuare, alţi bătrâni, sub soarele nebun de azi, încercau să vândă ce mai găsiseră prin casă: un bocanc scofâlcit, un ventilator ruginit, nişte umeraşe şi alte mărunţişuri… Cumpărători… deloc…

Asta esta imaginea unei ţări europene, a sec. al XXI-lea, mândre de democraţia, independenţa, libertatea, reformarea ei!!!!!!

Da, ştiu, cine nu este puternic, trebuie să iasă din sistem, nu? Nu rezistă decât deştepţii şi puternicii….

Voi, bolnavilor de ură, cum puteţi privi la toate astea, fără pic de tresărire? Când aţi fost ultima dată într-un sat sau într-un spital sau într-o şcoală? Când aţi vorbit ultima oară cu vecinul vostru?

Vă iluzionaţi că, dintr-un organism bolnav, sunteţi organul supravieţuitor? Sărmanii de voi! Rugaţi-vă să nu ajungeţi, niciodată, voi sau ai voştri, în situaţia în care să vă blestemaţi zilele şi, totodată, nu uitaţi că pământul se învârteşte!!!!!!

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria privind în jur, părinţi, recurs la prea multă realitate, România, viaţă, ţară

3 răspunsuri la „„Viaţa noastră unde e, ce-aţi făcut cu ea?”

  1. Trist dar adevarat( din pacate)

  2. Buna, Adeluta,
    Eu sunt dezamagita si de situatia multor tineri, care lucreaza in companii mari pe 12 milioane!!!! Lucreaza mai mult chiar si fata de un angajat pe termen nedeterminat. Raul a incepul si, nu doar cu pensionarii, ci chiar de aici, de la nivelul cel mai mic. Viitor? Zero! Si pentru cei mai tineri, dar si pentru cei batrani. De mancat? Acelasi lucru! Gandesc exact ca domnul din Real. Distractie? Feresca sfantul! Strang ca sa plateasca chirii sau o bucata de paine pe toata luna. Te intrebi unde sunt? Sunt langa tine, la fel de mandri ca si doamna de 80 de ani. Si, in fiecare zi, nu stiu cum sa-i ajut mai mult si mai mult. Problema este ca nu pot la nesfarsit. Situatia nu o voi schimba eu caci, oricate as face, maine va fi la fel de amarat si fara bani ca si azi. Si de angajat se va angaja oriunde la fel, poate cu 50 ron mai mult. Asta e Romania pe care o „iubesc”!
    Vrei sa faci tu ceva? Ti-am mai spus si alta data. Nu poti schimba decat o secunda, poate doua din viata unui copil, batran…oricine are nevoie de tine, de mine…insa maine tot acolo este, unde l-ai gasit…Nu poti sa fii mereu verticala si prezenta….oricum tu stii unde ma gasesti daca ai nevoie de mine…chiar si pentru a continua aceasta discutie care nu duce la nimic nou sub soare. 😦
    Pup! Aveti grija de voi!

  3. Pingback: Pastila zilei + bere « Icepickk's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s