A trăi – trăire


Într-o lume mare, plină cu de toate,
prea puţină viaţă şi prea multă moarte!
Alergăm bezmetici după-navuţire
şi uităm esenţa: a trăi – trăire…

Frecventăm biserici, sperând la reinviere,
dar ne măsurăm credinţa doar în cai-putere,
cât îţi creşte averea, mai mare şi mai mare,
îţi creşte şi ţie plusul de valoare…

Şi, de sufletul-ţi se transformă-ncet, în putregai,
nici nu mai contează, scopul tău-i să ai,
iar, de-n juru-ţi miroase a foame şi a moarte,
nimic nu te atinge, tu eşti peste toate!

Dar va veni o vreme, când astea fi-vor scrum
şi-ai vrea să fi fost altul, să te-ntorci din drum,
să fi strâns prieteni, să fi strâns iubire,
să nu mai uiţi esenţa: a trăi – trăire…

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria de suflet..., gânduri, poezii, poezii proprii, recurs la prea multă realitate, viaţă

3 răspunsuri la „A trăi – trăire

  1. @ Adela,
    Bună ziua !
    Felicitări pentru superba poezie !
    Dacă este emanația gândirii și muzei tale, încă o dată FELICITĂRI !!!
    Dacă nu este, indică SURSA căci altfel, te trezești cu DNA la ușă și acuza de PLAGIAT ( mai ales că-i la modă….. ).
    Indiferent de variantă, mi-a făcut plăcere să -ți vizitez blogul !
    Pe http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/06/30/
    eu am scris o ALTFEL de poezie…..
    O duminică de vis !
    Cu stimă,
    Alioșa.

  2. Pingback: Apel pentru un catel | Madalina Ciucu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s