Şah la preşedinte. Vom reuşi să dăm mat?


JOS BĂSESCU!”, „JOS DICTATORUL!”, „IEŞI AFARĂ, JAVRĂ ORDINARĂ!”, „DEMISIA!”, „NU VĂ FIE FRICĂ ŞI BĂSESCU PICĂ!” au fost cele mai strigate lozinci la manifestările din ultimele zile, pe lângă „Păcat, păcat, de sângele vărsat!”, „Aţi greşit, că ne-aţi umilit!”, „Unitate!”, „Solidaritate!”, „Libertate!”, „Ne vrem ţara înapoi!”, „Noi nu plecăm din ţară!”, „Jos Guvernul!”, „Ieşiţi din casă, dacă vă pasă!”, „Bucureşti, unde eşti?”, etc. Am fost acolo şi am strigat, ore în şir, cu toată convingerea – că tot mă întreba cineva, pe Facebook, de ce am fost la manifestaţie. „Din convingere!”, i-am răspuns. Din convingere, din motivele pe care le-am înşiruit aici, precum şi pentru altele în plus: SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ NE EDUCĂM POLITICIENII, SĂ LE ARĂTĂM CĂ EXISTĂ DATORITĂ NOUĂ ŞI CĂ POT DISPĂREA TOT DATORITĂ/SAU DIN CAUZANOUĂ/NOASTRĂ!!! SĂ RENUNŢĂM LA LAŞITATE, COMODITATE, FRICĂ, SĂ GÂNDIM MAI MULT ŞI MAI PROFUND ŞI SĂ NU LE MAI LEGITIMĂM/CREDITĂM – PRIN PASIVITATE ŞI PLÂNS ÎN COLŢUL BASMALELOR – ACŢIUNILE. ESTE MAI SIMPLU DECÂT PARE! SĂ ÎNŢELEGEM CĂ SUNTEM O FORŢĂ!

Acum, revenind la proteste şi la ce s-a întâmplat acolo:  sâmbătă, am fost de la 14.30, până pe la 18,30, când au început violenţele. Timp de 4 ore, cât am stat acolo, s-a manifestat în mod PAŞNIC. Cu sete, dar paşnic. Am stat lângă oameni, de toate vârstele şi toate categoriile sociale, care nu făceau altceva decât să scandeze ce am scris mai sus. La început, am fost mai puţini, apoi, oamenii au început să se mai adune. Laitmotivul lozincilor – care se striga la unison – era „Jos Băsescu!”. Printre noi, se puteau observa, cu uşurinţă, chiar şi de către un ochi neexperimentat, diverşi infiltraţi. La un moment dat, cam în jurul orelor 16,00, cred, când masa de oameni începuse să devină din ce în ce mai mare şi mai compactă, câteva persoane au început să facă presiuni pentru plecarea spre Cotroceni şi chiar s-a format un grup care a plecat. Eu nu am fost de acord cu plecarea şi le-am spus şi celor din jurul meu să nu se lase păcăliţi, pentru că este o diversiune: începuserăm să ne adunăm, din ce în ce mai mulţi, nu avea rost risipirea oamenilor. Riscăm să ne divizăm în grupuleţe şi devenim vulnerabili. De altfel, grupul care a plecat, s-a întors la scurt timp, strigându-ne că suntem laşi. După această încercare, manifestarea a continuat, ca şi până atunci, fără violenţă, civilizat. În jurul orei 18,00, s-a început, din nou, cu îndemnul „spre Cotroceni!”. În acel moment, oamenii au ieşit în stradă – din nou, fără violenţă, ba, mai mult, ne avertizam unii pe alţii asupra gardurilor mobile care se răsturnaseră şi în care ne puteam lovi, din cauza întunericului. Aproape toată masa de oameni s-a mutat în stradă. Greşeală! Din acel moment, s-a creat confuzie. Unii strigau „spre Cotroceni!”, cei mai mulţi, însă şi-au dat seama că este o diversiune şi au început să strige: „nu plecăm din piaţă!”, „nu plecaţi din piaţă, rămâneţi pe loc!” La un moment dat, cineva a venit şi a spus să nu mai înaintăm că s-a dat cu gaze lacrimogene şi, într-adevăr, se simţea ceva în aer. Eu nu apucasem să avansez prea mult spre primele rânduri, din stradă. O altă persoană a venit şi a spus că un jandarm i-ar fi zis: „Este mai bine să rămâneţi pe loc, este mai multă lumină aici!„. Din acel moment, oamenii au început să se risipească, unii au plecat spre Cotroceni, creându-se o confuzie totală şi începând violenţele. Eu am plecat. Nu am fost de acord cu plecarea din piaţă, nu am fost de acord cu dislocarea de acolo şi, în mod clar, nu am fost de acord cu violenţele. Motive pentru care am considerat că nu vreau să devin o „victimă colaterală”, pentru că în România nu eşti lăsat să-ţi strigi, în stradă, nemulţumirile. Spun asta, pentru că ce s-a întâmplat nu au fost decât diversiuni, care, din păcate au reuşit.

Duminică, am ieşit din nou, în stradă, tot cam pe la 14,30. Spre bucuria mea, de data aceasta, am fost mult mai mulţi decât cu o seară înainte şi – foarte important, din punctul meu de vedere, mulţi tineri – oameni, diferiţi ca vârstă şi categorie socială, paşnici, civilizaţi. Timp de 5 ore, am scandat cu toţii, însufleţiţi de faptul că am dovedit că nu am uitat ce înseamnă „împreună!”, „solidaritate”, „popor român”. Totul a decurs, din nou, PAŞNIC, CIVILIZAT, PE LOC, oamenii înţeleseseră că nu trebuie să mai cadă în capcana diversiunilor. S-a mai încercat ceva, la un moment dat. În spatele meu, era un grup de domni şi doamne peste 50 de ani. Au venit un domn şi o d-ră, care avea şi un reportofon şi s-a început următorul dialog: „De ce aţi ieşit în stradă? Ce doriţi, demisia preşedintelui? Bun şi pe cine vreţi în loc, pe Iliescu?” Evident,  că nu m-am putut abţine, m-am întors spre domnul cu pricina şi am avut un schimb de replici, nu prea lung, pentru că a plecat imediat. Cât priveşte violenţele, totul a început, evident, după lăsarea întunericului. În jurul orelor 18.30-19,00, cam  la aceeaşi oră ca în seara precedentă, a sosit un grup de 60-70 de tineri, despre care am auzit, de la tinerii de lângă mine, că sunt „galeria„. Subliniez că toţi erau îmbrăcaţi în culori închise, cu hanorace şi cu glugile pe cap. Au venit, cu surle şi trâmbiţe, undeva, în spatele meu, lângă grupul de statuete din faţa Teatrului Naţional, au început să se manifeste gălăgios şi specific, câteva zeci de minute, după care, făcându-şi loc printre noi, folosindu-se de o portavoce, au început să coboare spre lanţul de jandarmi. Imediat, un bărbat cu un drapel a ieşit în stradă, încercând să distragă atenţia, după care au început petardele, fumigenele, sticlele incendiare şi tot ce s-a putut vedea, apoi, din transmisiile directe ale televiziunilor.

Desigur, că noi, miile de oameni care am ieşit în stradă, ne delimităm de gesturile acestor huligani, că ştim că sunt provocări intenţionate, după scenarii bine ticluite. Nu înţeleg, însă, de ce nu i-am imobilizat pe aceşti indivizi şi să-i predăm noi jandarmilor, aşa cum s-a întâmplat în Spania, de exemplu. Ei erau câteva zeci, noi eram mii. Au fost în mijlocul nostru şi şi-au făcut potecă printre noi. În felul acesta, am fi dejucat mai multe planuri.

Voi ieşi în stradă, atât cât voi putea! Dacă am ceva de spus, vreau să spun! Direct, paşnic, civilizat. Este dreptul, dar şi obligaţia mea, de a lua atitudine, când simt că pierd controlul propriei vieţi, din motive independente de voinţa mea! Copilul meu, ca noi toţi, s-a născut cu dreptul de a trăi demn, liber şi decent în ţara noastră!

 

Anunțuri

12 comentarii

Din categoria de prin viaţă păţite şi adunate, eveniment, gânduri, România, viaţă

12 răspunsuri la „Şah la preşedinte. Vom reuşi să dăm mat?

  1. Felicitari. Voi iesi si eu curand in strada sa urlu, aici la marginea Bucrestiului, adica in Popesti-Leordeni, oamenii deja iesisera aseara strigand jos Basescu. Deci se aduna si orasele de pe langa bucuresti

  2. Si orasele mici din tara ce fac?

  3. Exagerarile de orice parte au efecte contrare: Nu stiu cate MII erau in piata, estimez la un maxim de 1500-2300 maxim (asta din studiul altor mitinguri similare).
    Daramarea lui Basescu acum nu are nicio valoare avand in vedere ca ceilalti au facut cand au fost la guvernare EXACT acelasi lucru…
    Intr-adevar nu inteleg de ce cei pasnici nu au atacat ei pe violenti si sa ii extirpe dandu-i pe mana jandarmeriei… Dar am vazut inclusiv oameni cu atitudine d eintelectuali care zambeau cand vedeau ce fac pruncii aia „curajosi”
    Ocuparea insa de catre niste civili a unei zole publice, acestia neinsemnand nici majoritatea nici reprezentativitatea celorlalti inseamna ingradirea unui DREPT fundamental al celorlati cetateni care, dintr-un motiv sau altu, nu agreeaza nici macar manifestatiile pasnice…

    • Bogdan, nu exagerez când spus „mii”, chiar să fi fost 1.500-2.300. Tot mii înseamnă. Nu am spus 5.000, nu am spus 10.000. Apoi, am declarat că nu am fost de acord cu dislocarea masei de oameni. Cât îi priveşte pe cei care nu agreează manifestaţiile paşnice, ce pot spune. Dar să le fie bine, pe spinarea şi lupta altora, probabil vor agrea. Şi eu sunt de părere că, înainte să vorbeşti despre ceva – nu mă refer la tine – este bine să mergi şi să te convingi cu propria-ţi minte, nu să faci adnotări de pe marginea fotoliului. Ok, nu vrei să manifestezi, consideri că-ţi este bine – de acord – dar, ca să poţi emite o opinie de bun simţ, du-te şi ia personal pulsul. Repet, nu este vorba de tine, vb. la modul general. Nu ştiu dacă tu ai fost sau nu.

      • La acest miting nu am fost pentru ca nu ader la valorile lui. Nu sunt impotriva, dar nu ader pentru ca nu le consider complete. Nu le consider complete pentru ca am observat in Romania (ca participant activ la multe miscari de protest, atat live cat si, mai tarziu, pe internet,, ca in Romania exista niste reguli pe care, cu voia ta, imi permit sa le scriu aici:
        – Orice ti-ai dori in Romania este bine sa faca altul. daca iese atunci esti primul care te grabesti s atragi foloasele, daca nu iese ijuri pe cel care nu a reusit
        – Orice miscare trebuie sa aiba o tinta bine definita. In general cel pe care l-ai vazut ultimul la TV. Chiar daca datorita lui ti-a mers bine…
        – Intotdeauna exista forte oculte care incearca sa contracareze nu stiu ce miscari. Uitam intotdeauna ca foamea de senzational si foamea din orgoliu este motorul romanilor.
        – Nu conteaza ce nu am facut eu, ci ceea ce nu ai facut tu! (ma refer la un eu si tu generale).
        – De ce sa ma implic? Voi fi singurul? 9uitam ca suntem o multime de singuri!

        Valorile la care eu as adera ar fi cele referitoare la bunul simt interior, la cultura, la orele pe care ni le oferim noi insine. Ma gandescc ca degeabba degeaba atacam pe Basescu, el nu este decat reprezentantul nostru firesc: arogant, lipsit de scrupule, plin de tupeu, hahaitor…si da – cand este in lumina reflectoarelor plin de bune intentii. Nu se deosebeste de 50%+1 dintre vecinii mei de bloc, de strada, etc… daca il daram pe el va veni vecinul meu (ala jumate +1) care va face acelasi lucru… Si nu spun ca nu trebuie dat jos: am un drept sacru sa cer acest lucru – l-am votat candva – dar vreau sa am si solutie.

        Altfel nu rezolv nimic. Doar va veni cineva la fel de infometat. REPET: nu le iau apararea, dar iesitul in strada este OK atunci cand in caz de castig stii ce vei face

  4. Pingback: parerea lu' danutz - SMURD-2

  5. Baconschi este cel care propunea un memorial al victimelor comunismului în București. Tot el poate scrie în halul ăsta pe blogul său, într-o limbă de lemn înspăimântătoare. Cum ar fi: „Știu însă că un lucru devine din ce în ce mai clar pentru toți românii de bine. A început încleștarea pe viață și pe moarte între forțele trecutului și proiectul unei noi Românii. ”

    Se inspiră din clasici:
    1. Sînt momente dramatice pentru Ţara Noastră. Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Este nevoie de unirea întregului popor pentru a da riposta necesară (Ion Iliescu – 13 iunie 1990)
    2. Aşa cum aţi văzut, de astă dată avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste. Grupuri organizate de elemente incitate, multe dintre ele drogate. (Ion Iliescu – 15 iunie 1990)
    3. Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNȚ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stăteau în Piața Universității și armament (Ion Iliescu – 15 iunie 1990)

    http://despredemnitate.wordpress.com/2011/06/19/lasati-ma-sa-gandesc-in-locul-vostru/

  6. Pingback: O LUNĂ! (31.01.2012 – Daily Blogs #31) « Iosazaur.com – Un blog de Gabriel Iosa

  7. Pingback: parerea lu' danutz - SMURD-2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s