Vis de copilă


Îţi aminteşti, micuţă stea,
dorinţa mea din seara aceea,
când te pândeam, dup-o perdea,
sperând să-ţi aflu odiseea?

Te întrebam de unde vii,
rugându-te să cobori la mine,
şi-ţi spuneam chiar poezii,
şoptind naiv: „ia-mă cu tine!”

Tu mă priveai, clipind şăgalnic,
jucându-te de-a v-aţi scunsea,
inima-mi bătea năvalnic,
îţi aminteşti, micuţă stea?

Voiam lumina ta de-argint,
din ea să-mi împletesc o scară,
să mă înalţ, să te ating,
să fiu ca tine, pentru o seară.

Să luminez drumuri pe mare
şi să-mplinesc dorinţe ascunse,
să îndemn lumea la visare,
să-nsufleţesc gânduri nespuse.

Îţi aminteşti, micuţă stea,
că te-am rugat să-mi povesteşti
cum de faci tu toate astea?
Te-ai mulţumit doar să zâmbeşti.

Eu am rămas cu visul meu,
încă dorind să-ţi dezleg misterul,
tu ai mers pe drumul tău,
cununându-te cu cerul.

 

Anunțuri

30 comentarii

Din categoria poezii, poezii proprii

30 de răspunsuri la „Vis de copilă

  1. Pingback: Vis de copilă - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Gindurile din copilarie ne fac sa exploram lumea intreaga si sa intalegem limitele noastre umane.

  3. foarte frumos 🙂
    chiar imi era dor de niste versuri >>>>:D<<<<

  4. Pingback: ..paradoxul vremurilor noastre… « Onlycontrovento's Blog

  5. foarte, foarte frumoasă poezia ta, Adela. remarc ceva magie în dialogul ăsta copilăresc cu steaua dar și ceva tristețe în finalul matur și serios 🙂 o săptămână bună, dragilor.

  6. Pingback: Serafinele și monologul « Mirela Pete. Blog

  7. Pingback: Dorinţă « Rimele tinereţii mele – şi nu numai

  8. Pingback: VREAU ALTCEVA | Blogul lui CARMEN

  9. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 53) « Blogul lui Teo Negură

  10. Pingback: Pildă trilingvă « Ioan Usca

  11. Delicat e primul cuvant care-mi vine in minte, asa, ca legatura dintre candida privire de copil si-o ste, dar nu o oarecare, ci insasi Steaua lui 🙂
    Mi-a placut mult, Adela, ai reusit ceva ce foarte putin reusesc, sa creezi frumosul din cuvinte simple 🙂

  12. mariannicolescu

    Magica visare, frumos poem. Felicitari! Iti ofer si eu o luminita de luceafar intr-un poem pe aceeasi tema:

    VIS DE FECIOARĂ
    de Marian Nicolescu

    Zăresc orbitoarele trupuri divine
    În hora de spice. Privesc despuiate
    Copilele zâne săltând zvăpăiate,
    Zbătându-se-alene în salt de feline.

    Mă iau după razele nopţii-regină,
    Cu luna împletiră covorul stelar:
    Pământul e Raiul … Copila virgină
    Adoarme pe stropii de rouă-n frunzar.

    Iar florile-nchise, deschise petale …
    Miresmele-mbată mirificul Rai,
    Cu buzele-i roze, cu ochii de migdale,
    Îşi cheamă iubitul – al nopţilor Crai.

    Pe-un cal fermecat, pe-un Pegas călare
    Se-arată, pe ceruri cristal strălucind
    Pe aripi cu sute de fluturi roind
    Pe-o rază de lună spre fată coboară:

    – O, tu – prea-măreţe luceafăr al nopţii,
    Închină-mi o oră de caldă iubire!
    Virginul meu trup, închină-mi-l sorţii!
    Aşa, toată viaţa, nu-i ţin preţuire!

    – Copilo,eu, crai sunt numai la stele,
    Vreau, pururea, tu, fecioară să fii!
    Cum iau strălucirea la stelele mele
    Nu voi, ca ucisă, în braţe să-mi vii!
    …………………………………………………
    Cu calul în spume, se saltă în şa,
    Pe ochii în lacrimi, lumină-mprăştie,
    Şi lângă copilă nu vrea să mai stea
    Dorinţa ce-o roade, nu vrea s-o mai ştie.

    Rămâne copila cu ochii spre cer
    Cerşind cu glas stins iubirea lui oarbă,
    Gândeşte mereu la măreţul mister
    Şi plânge cu lacrimi, şi-ntruna se roagă.

    În urma lui flăcări de raze apar,
    Şi gingaşa fată din somnu-i se scoală,
    Iar visul ei vrea să devină o boală
    De care, acum, ea n-are habar.

  13. Pingback: Dor ucigaş « Cristian Dima

  14. Pingback: Jucărie « Un blog cu năbădăi

  15. Pingback: Parca-mi-aş odiseea « Blogul lui Teo Negură

  16. Pingback: Despre gradinite « Totul despre copii

  17. Altcersenin

    „Voiam lumina ta de-argint,
    din ea să-mi împletesc o scară,
    să mă înalţ, să te ating,
    să fiu ca tine, pentru o seară.”
    eh, asa m-ai dus cu gandul la timpul acela, atat de plin de sperante, de visare, de incredere, de dorinte… cand viata toata-mi era in fata, cand totul parea posibil, cand credeam ca lumea e a mea… 😉
    frumoase versuri, nostalgice…

  18. Pingback: Ping, ping, ping… « Link-Ping

  19. Pingback: Blestem « Rimele tinereţii mele – şi nu numai

  20. Pingback: Somnul e prietenul meu « Rimele tinereţii mele – şi nu numai

  21. frumoasa poezie. Stele intaresc misterele viselor noastre. Lumina lor blanda ne vegheaza. Eu cred ca steluta aceea ti-a intins o scara pentru ca aici si in viata, esti sclipitoare. Radiezi blandete, frumusete si dragoste fata de ai tai si fata de altii.

  22. Pingback: Duzina mea de cuvinte « Mustăţi lungi, gheare lungi

  23. Am citit poezia, ascultand pe fundal muzica clasica …
    Oare care-ti este poetul preferat? Cumva Eminescu?

    • 🙂 Eminescu are locul lui în sufletul meu, dar nu mă pot opri la un singur poet. Da, ştiu că această poezie poate duce cu gândul la poeziile eminesciene. 🙂 În general, scriu cum şi ce simt. Mulţumesc pentru trecere, draga mea. 🙂

  24. Cristina Mihaela

    Foarte frumos.! O aniteza perfecta intre miicimea omului si maretia unei stele. S-ar vrea imbinate aceste doua lumi atat de indepartate.. in aparenta. Caci puritatea unui copil poate atinge lumina unei stele fie doar si pentru cateva momente.
    Imi place sa te citesc caci regasesc in tine puritatea acelui copil dornic de lumina unei stele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s