A vorbi despre Eminescu…


EMINESCU

E un miros de tei în crânguri,
Misterul surâde din lumea tăcută,
Inima lumilor ce o înconjoară
Naşte a soarelui albă lumină.
El cântă cu buze de miere
Suflet stins, muiat în nor,
Ca un fulger fără ţintă,
Un singur dor.

(Notă: Versurile au fost culese din diferite poezii ale poetului. Eu, doar, le-am adunat într-un acrostih.)

„A vorbi de poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă… Nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harpă şi să legene din depărtare delicata lui singuratecă slavă. În toate veciile vizitate de atleţii şi bicicliştii filozofiei, el are vecia lui deosebită, închisă. Trebuie vorbit pe şoptite… Într-un fel, Eminescu e sfântul preacurat al ghiersului românesc. Din tumultul dramatic al vieţii lui s-a ales un Crucificat. Pentru pietatea noastră depăşită, dimensiunile lui trec peste noi, sus şi peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal. Asta o ştie oricine citeşte: cu părere de rău că lacătul limbilor nu poate să fie descuiat cu cheile străine. S-au făcut multe încercări, onest didactice, de transpunere a poetului, unele poate, se spune, mai izbutite; dar Eminescu nu este el decât în româneşte. Dacă se poate traduce o proză, o povestire, un roman, unde literatura se mărgineşte, aproape fizic, la tablouri, la personaje şi la conture, dominată de mişcarea şi succesiunea cinematică, poezia nu poate să fie tălmăcită, ea poate fi numai apropiată. Poezia aparţine limbii mai mult decât proza, sufletului secret al limbii: jocul de irizări din interiorul ei face vocabularele neputincioase. Eminescu nu poate fi tradus nici în româneşte…Dovada şi încercarea de faţă. Competinţa eterului e limitată şi ea nu ar vrea să semene cu nimic ordonat şi pedagogic. E vorba de un Eminescu zărit în dezordine şi răzleţ, după o călătorie prin peisajele lui făcută în zigzag şi fără Cicerone. Muntele începe de jur împrejur şi nu are poteci. Unde nu te poţi urca te uiţi şi te mulţumeşti cu câteva imagini vaporoase. Dacă aş râvni să agăţ de constelaţia lui Eminescu o lumină ar fi o neînchipuită îndrăzneală. Constelaţia fuge mereu, se depărtează. Cine ar putea să o ajungă?…” (T. Arghezi, Cuvânt înainte la <M. Eminescu, “Poezii”, Bucuresti, Ed. Minerva, 1971>)

Anunțuri

34 comentarii

Din categoria de suflet..., limba română, poezii

34 de răspunsuri la „A vorbi despre Eminescu…

  1. mariannicolescu

    EMINESCU
    de Marian Nicolescu
    Notă: Poemul a fost scris în anul 1970, când autorul era elev în clasa aX-a de liceu.

    A fost un zeu, un gând, un vis curat,
    Un zbor de pasăre, un foc nestins:
    O pavăză ce lumii a-nchinat
    Durerea unui suflet nepătat,
    Chip de fecioară, culmi de neatins.

    A fost un geniu-al poeziei
    Un sfânt în lumea cea comună,
    A dat un titlu măreţiei
    Şi-a zugrăvit fila hârtiei
    Cu-a poeziei – dulce strună.

    A strâns la pieptul său pădurea,
    Natura-ntreagă-l îndrăgea,
    Cu ea împărţea egal durerea
    Ce o avea din amintirea
    Unei făpturi ce nu venea.

    Când părul lung pe ochi îi cade,
    Când lacrimi pe obraz se scurg,
    Eşecul dragostei îl vede
    Codrul prieten îl aude
    Şi plâng până-n amurg.

    Căci prototipul ideal avea
    O copie atât de imperfectă!
    În ochii lui ea se ivea
    Şi ca pe-un geniu îl privea
    Cerşind o iubire perfectă.

    A fost un geniu şi s-a stins
    Ducându-se pe plaiul veşniciei.
    Pe cerul poeziei s-a aprins
    Şi tot Pământul l-a cuprins
    Luceafărul – poemul măreţiei.

    Motivând stângăciile vârstei când am scris aceste versuri , am recitat poezia în cadrul ZILEI CULTURII NAŢIONALE, prilejuită de sărbătorirea naşterii poetului nostru naţional, care a avut loc ieri, in foaierul Casei Municipale de Cultură din oraşul meu, la care am fost invitat ca poet şi scriitor al locului.

  2. Pingback: Smooth jazz, un saxofon şi o femeie în rochie verde – ultima parte «

  3. Pingback: A vorbi despre Eminescu… - Ziarul toateBlogurile.ro

  4. Pingback: Deducţie « Ioan Usca

  5. Eminescu a fost „steaua care a rasarit” iar generatiilor urmatoare le-ar trebui ca si luminii, mii de ani sa o ajunga. E o fericita intamplare a existentei noastre sa avem alaturi poeziile lui, care ne poarta intr-o lume, ca din „file de poveste”. Un geniu minunat si irepetabil dar adanc plasat in sufletele noastre. Eminescu e emotie, poezie si visare.

  6. mariannicolescu

    Poeziile le putem recita in gand, inainte de a ne culca, precum rugaciunile, si putem sa le inchinam cu limba, in singuratatea tacerii clipei noastre, cand Dumnezeu ne vegheaza existenta.
    Multumesc!

    • Asta este, deja, o axiomă, Marian. Mie mi-era dor de o recitare la „scenă deschisă”, deşi am emoţii cât cerul, de obicei. Dar microbul l-am luat de mică şi nu pot scăpa de el. 🙂
      LE: Când am spus că te invidiez, nu a fost în sensul peiorativ al cuvântului. 🙂

  7. Sa nu-i neglijam nici proza, pe care a scris-o la acelasi nivel cu versurile sale.

  8. Pingback: Caietul | Ana Usca

  9. dora

    Eu nu pot decat sa stau in genunchi
    si sa-i beatific memoria.

    Cuvintele imi sunt prea slabe si vointa neputincioasa

    pentru a-l ridica pe marele poet in celestrul spatiu -etern si infinit –

  10. Vorbim de Eminescu, ne exprimam in clisee, poetul nepereche, luceafarul poeziei, marele poet, dar cum l-am respecta daca astazi ar fi printre noi? Il stim doar ca poet, dar a scris si proza, si a naibii de buna. Ideile lui, coborate parca din cartile SF, socau la momentul respectiv sau, in cel mai bun caz, nu erau intelese la adevarata lor valoare!
    Atitudinea lui nationalista si-ar mai avea locul? Sau ar fi doar un blogger de succes, care sa infiereze prompt si irevocabil derapajele politicienilor de astazi, cum a facut cu aceia din epoca lui? Un ziarist invitat permanent la TV, alaturi de CTP sau Dinescu?
    Intrebari pe care mi le pun, acum, cand traim cu gandul la trecut, in urma cu 161 de ani!

  11. dora

    Adela si „noapte buna copii”,

    sunt onorata ca v-am depistat.

    De obicei,cuvintele mele sunt simple cuisoare in arhitectura creeata de adevaratii artisti.Ma simt adesea rusinata ca n-am amplombul vostru de literati si interventiile mele se pierd in anonimat.Cand si cand,apare cate un sufletis,t capabil sa treaca barierele consacrate „clanului academic si intr-un fel… emporiului artistic si literar” si sa asculte si vocea vulgului,cetateanului neinfestat de microbul politicianismului desantat.Am si eu opinii,dar ma feresc de manipulare si intoxicare cu efect dezastruos.

    • Dora, eu, Adela, sunt şi „noaptebunacopii”. 🙂 Blogul este unul dintre proiectele mele de suflet, început în urmă cu aprox. un an. Nici eu nu fac parte dintre „literaţii” sau „savanţii” vremii. 🙂 Ca şi tine, am gânduri, idei, mai mult sau mai puţin de valoare, pe care, însă, le aştern aici. Că ele ating sau nu, în vreun fel, pe cel ce-mi trece pragul, este o altă poveste, dar, cu siguranţă m-au ajutat să cunosc oameni de valoare, pe care să mi-i vreau aproape. Aşa că, dacă îţi place aici, eşti, aşa cum spuneam, binevenită oricând.

  12. Eminescu este catapeteasma versului liric, a versului epic, precum si a versului de sorginte politica. A fost, este si va fi de-a pururi, Ceahlaul poeziei romanesti! Un bulgare de aur de cea mai inalta puritate.
    Dintre sute de catarge,
    Care lasa malurile,
    Cate oare le vor sparge,
    Vanturile, valurile.
    Catargul eminescian, navigheaza si azi si va naviga vesnic, in fruntea tuturor!

  13. Pingback: Mama mea, la mulți ani! « Mirela Pete. Blog

  14. frumos acrostih, Adela. l-ai încropit într-o formă ce părea un poem de sine stătător. din păcate Eminescu începe parcă să fie doar aniversat din cand în când iar citit parcă tot mai rar… uneori sunt invidios pe maghiari sau pe sârbi (să numesc doar doi dintre vecini) căci au un naționalism autentic în care nu-și uită rădăcinile iar tinerii devin mândri să facă parte din cultura aceea… o zi minunată să aveți.

  15. Sunt eu mai defect dacă mie nu mi se pare Eminescu un poet atât de desăvârşit? Îi prefer pe Arghezi şi pe Coşbuc. Când citesc El Zorab încă mă emoţionez, dar nu-mi amintesc nici o poezie de-a lui Eminescu la care să mă emoţionez aşa.

    • Victor, fiecare cu corzile lui vibratoare. Nu, nu eşti defect, bineînţeles. Nu trebuie să te înscrii în niciun „club”, dacă nu simţi asta. Mie îmi place Eminescu, pentru că-mi place, nu pentru că aşa trebuie.

  16. dora

    Aveti mare dreptate,Bogdan ,Victor si….toti ceilalti neacademici.

    Iertati-ma,dar parerea mea este ca nu se citeste,decat foarte putin,nici Eminescu(poezie in general) si nici altceva. Probabil ca,internetul isi dezvaluie „roadele”mai putin benefice…..lasand loc apetentei pentru alte subiecte,nici nu indraznesc sa le definesc.Ca orice inventie epocala si comunicarea online isi va culege la timpul „destinat” recolta:eu sunt convinsa de acest lucru.

    Adela si toti colaboratorii tai,nu abandonati ,fiti convinsi ca intotdeauna „graul se separa de neghina”!

    Cu toata consideratia si dragostea,Dora.

  17. Eu şi Eminescu

    Ce-ţi dorea el ţie, dulce Românie,
    Ţara lui frumoasă, ţara lui de dor?
    Oameni foarte vrednici şi plini de tărie,
    Iar, copiii ţării să-aibă viitor!

    Să se veselească, să umple pocalul,
    Sentimentul nobil, oamenii nutresc.
    Fie tari ca stânca, rezistenţi ca malul
    Eu şi Eminescu, asta îţi doresc!

    Nu vor răzbunare, au mereu cuvânt,
    Nu îşi vor copiii, să-i ştie plângând.
    Vor ca peste toate să fluture-n vânt,
    Steagul României, mereu triumfând.

    Fie bine-n ţară, fie-n lume pace!
    Să zburde copiii, mereu surâzând,
    Căci în vatra noastră tuturor ne place
    Să trăim în tihnă, cu iubirea-n gând.

    Liniştea şi pacea din cer să coboare,
    S-avem fericirea raiului ceresc!
    Grădina Ta, Doamne, loc de-nchinare!
    Eu şi Eminescu, asta îţi doresc!

    Ce-ţi dorea el, ţie, dulce Românie,
    Ţară minunată, ţara lui de dor?
    Oameni să trăiască în prietenie,
    Iar, la munca gliei să aibă mult spor!

    Copii sănătoşi, plini de bucurie,
    Mândrii de-a lor ţară, suflet românesc!
    România-n lume, fală şi mândrie!
    Eu şi Eminescu, asta îţi doresc!

    Flutură-n balcoane steaguri tricolore,
    Unic e poporul nostru românesc!
    Lanuri fără margini şi multicolore,
    Eu şi Eminescu, asta îţi doresc!

    Georgeta NEDELCU – Craiova Ianuarie 2000

    (Inspirată după poezia ,,Ce-ţi doresc eu, ţie, dulce Românie!” de
    Mihai Eminescu)

  18. @noaptebunacopii, felicitari pentru articol si pentru blog!
    @zaqk ,,Il stim doar ca poet, dar a scris si proza, si a naibii de buna. Ideile lui(…)” :

    EMINESCU INTERZIS – GINDIREA POLITICA

    SPRE EMINESCU – RASPUNS ROMANESC LA AMENINTARILE PREZENTULUI SI LA PROVOCARILE VIITORULUI

    Pentru a le deschide, daca aveti html-ul dezactivat: cu PASTE asezati link-ul in
    browser si, apoi, apasati ENTER).

    Sint publicate, fiecare, cu CopyFREE (au copierea, traducerea, difuzarea
    neingradite si gratuite).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s