O altfel de zi…


Aşa cum stabiliserăm, ieri am fost la Valea Plopului. Am reuşit, în cele câteva zile de campanie, să strângem donaţii, începând de la haine şi încălţăminte (pt. nou născuţi, copii, adolescenţi, adulţi), jucării, până la detergenţi, prosoape, hârtie igienică, vase, mâncare (ulei, făină, zahăr, mazăre, orez, pastă de tomate, paste făinoase, stafide, alune, fructe, bomboane de pom, esenţe, drojdie, biscuiţi, etc.) Noi, echipa Onete – Victor (băieţelul meu), George (soţul meu), Marilena (cumnata mea) şi eu – vă mulţumim, din suflet, celor care aţi participat la această acţiune: Marian Cruceru (un foarte bun prieten, pe care l-am „câştigat” datorită blogului, ce  nu locuieşte în ţară, nu mă cunoaşte personal, dar care mi-a trimis o sumă de bani, pentru această cauză – mulţumesc pentru încredere, Marian), precum şi tuturor colegilor cumnatei mele, de la Institutul de Biologie Bucureşti (ale căror nume nu le-am aflat, din păcate. Ştiu doar numele doamnei care a organizat strângerea de lucruri, în cadrul instituţiei – Cristina Mihalcea şi, absolut întâmplător, am mai aflat un nume: Carmen Voichiţă.) În situaţia în care voi mai afla şi altele, voi face un update acestui articol.

Ajunşi la Valea Plopului, am găsit sute de copii, de toate vârstele şi nu numai. Era o mare agitaţie, întrucât, spre bucuria noastră, veniseră foarte mulţi alţi oameni cu diferite donaţii, iar copiii erau implicaţi în preluarea şi depozitarea cadourilor primite. Privindu-i, le puteai citi viaţa pe chipuri. Indiferent de vârstă, toţi aveau aceeaşi expresie, aceeaşi privire mirată, suferindă, de neîncredere, parcă. Aveau aceleaşi trăsături înăsprite, care le dădeau un aer de îmbătrânire precoce. Acum erau veseli şi se implicaseră în acest du-te- vino al căratului. Unul dintre ei a venit la Victor şi i-a oferit sania să se plimbe cu ea. Un grup de tineri venise să-i colinde şi să se lase colindat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După ce am descărcat maşina, am fost conduşi într-una dintre casele în care locuiesc aceşti copii, pentru a vedea camerele.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dar ce m-a impresionat până la lacrimi, a fost o întâmplare din camera celor mai mici dintre copii. Chiar la intrarea în cameră, într-un pătuţ, era un băieţel ce, aveam să aflu, are un anişor. Când însoţitoarea noastră a intrat în cameră, a întins mâinile pentru a fi luat în braţe. În acel moment, am intrat şi eu, iar micuţul aproape că mi s-a aruncat în braţe, din pătuţ, râzând şi bucurându-se de parcă ar fi văzut-o pe mama lui. Cum, la început am ezitat în a-l lua în braţe – pentru că nu ştiam dacă am voie şi, în plus, eram foarte rece, venind de afară – copilul s-a agăţat de mine şi, evident că, în clipa aceea, nu am mai rezistat şi l-am strâns la piept. Mi-a sfâşiat sufletul. Aş fi vrut să-l pot lua cu mine. Ca toţi ceilalţi, are o poveste tristă, dar nu am primit permisiunea să o fac publică. Aşa cum  nici poze cu el nu pot posta. Voi folosi doar una, în care nu i se vede faţa. 

 

 

 

 

 

 

Aici, tocmai repeta „tic-tac”, după mine. Când, cu greu, m-am putut dezlipi de el, nu mai voia să plece din braţele mele. O parte a sufletului meu a rămas acolo, la băieţelul acela cu ochii mari, migdalaţi şi cu un zâmbet cât tot universul, care mi-a dăruit, într-o clipă, cea mai pură şi necondiţionată îmbrăţişare. Mă voi întreba mereu ce face şi pe unde este. Oricum, îl voi mai vizita, cu siguranţă. Simt că face parte, cumva, din viaţa mea.

Cam asta a fost prima noastră vizită la Valea Plopului. Ne vom mai întoarce, pentru că, aşa cum ni s-a spus, vieţuiesc acolo 328 de suflete, care au nevoie, zilnic, să fie întreţinute.

Aşa arăta maşina când am plecat spre copii:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Şi aşa, când am plecat de acolo:

Am lăsat în urmă, o altfel de lume,  într-o altfel de zi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(Notă: Fotografiile au fost realizate de către soţul meu, George Onete. )

 

 

Anunțuri

38 comentarii

Din categoria campanie, copil, copilărie, călătorii, de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet...

38 de răspunsuri la „O altfel de zi…

  1. Pingback: O altfel de zi… - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. E bine când eşti schimbarea din colţul tău de lume… în fiecare an sunt moş la Biserica Greco-Catolică din Bărăbanţ, de lângă Alba Iulia şi pot vedea bucuria din ochii copiilor… e bine că sunt totuşi oameni cu suflet care mai fac astfel de gesturi pentru a bucura sufletele acestor copii nevinovaţi…

  3. Sunt sigura ca nu te vei opri aici. Cand te implici in actiuni umanitare, o parte din sufletul tau e legat pe veci de ele. Fac asta doar oamenii cărora le pasa de ceilalti si cand iti pasa, nu ai cum sa uiti sau sa renunti. 🙂

  4. uff.. totul a inceput asa frumos.. „o altfel de zi..”
    dar fiecare poveste are un sfarsit, unul care in cazul de fata, este mai special.. insa, acest sfarsit, a insemnat un nou inceput.
    ma bucur ca ati reusit! big big big big big hug!!!!

  5. Chiar am incercat sa ma transpun in locul tau…
    Bratele acelea mici ce se strangeau in jurul gatului tau cu bucurie, dar si cu deznadejde la plecare, cred ca au ramas imbratisandu-ti sufletul bun, care a daruit nu numai material…
    Felicitari tie si sotului tau! 🙂

  6. Pingback: Cand iti pasa de ceilalti, nu te poti opri «

  7. Carmen Negoita

    Mai văzusem la TV un reportaj realizat la Valea Plopului. M-a impresionat când părintele a spus că au fost nopţi când a dormit şi în maşină din lipsă de spaţiu, preferând ca fiecare copil să aibă un loc unde să-şi pună capul la noapte. Emoţionantă scena cu micuţul de un anişor. M-ar fi răscolit complet fiinţa aceea mică şi dornică de iubire.
    Felicitări ţie şi tuturor celor care s-au implicat alături de tine!

  8. Marian

    Adela, multumesc pentru tot ce ai facut! A fost, este, si va fi o binecuvintare prietenia ta, un dar nepretuit! Te imbratisez cu drag- Marian

  9. Frumos gest pentru sarbatorile de iarna.

  10. Pingback: BRAŞOV – PRIMA ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ (4) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  11. adela, ati facut ceva cu adevarat deosebit, un dar din bogatia sufletului tau. sa dea Dzeu sa vi se intoarca inzecit!

  12. Pingback: La ce ne trebuie Craciunul? | Redsky2010's Blog

  13. Altcersenin

    e un lucru mare sa daruesti din ce ai si celor ce o duc foarte greu, dar cel mai scump dar a fost cred acea imbratisare; acel micut are poate mai multa nevoie decat de orice de afectiune si tu i-ai daruit-o, macar si pentru putin timp a simtit caldura sufletului tau… felicitari si tot respectul tie si celor ce au facut viata un pic mai buna acestor copii.

  14. Pingback: Preferinţe | Ioan Usca

  15. cuvintele tale au reusit sa imi patrunda in suflet, smulgandu-mi cateva lacrimi…. Sper din suflet ca anul viitor sa pot contribui si eu….
    Din pacate anul acesta, ne-am rezumat la un singur copilas ajutat. Sper ca la anul sa pot dispune de resurse fizice si materiale sa ma pot implica mai mult… cu toate ca nu stiu daca as avea puterea sa ii privesc pe acei micuti in ochi…. mi-ar fi frica ca nu ma voi putea detasa….

    Felicitari, Adela! … atat tie, cat si tuturor celorlalti care s-au implicat!

    • Găbiţule, nici eu nu mă pot implica în toate cauzele umanitare de care aflu, din păcate. Dar nu-ţi face griji, ne vom sincroniza noi, la un moment dat şi vom putea să ne unim forţele. Cât priveşte detaşarea… e foarte greu… Mulţumim mult.

  16. Pingback: Cuvinte pe portativ « Ada Pavel

  17. doamne ce frumoasă e ultima fotografie… ca şi iniţiativa de altfel

  18. Pingback: Ce e lerul? (Leru-i ler) « Călin Hera. PA-uri şi mirări

  19. Buna ! Observasem ca tu te ocupi cu actiuni caritabile. Vad ca aici e vorba chiar de Valea Plopului. Voi reda aici mailul unei colege a carei firma ofera niste bani in scop umanitar. Nu voi transcrie si numele ei, din motive de confidentialitate.
    Sarbatori fericite !

    Buna ziua,

    Deja am intrat in atmosfera sarbatorilor de iarna. Desi nu este suficient sa fim mai buni , mai marinimosi si altruisti doar de Craciun, este un bun moment pentru a deveni asa si a continua in anii ce urmeaza.
    In acest sens, compania la care sunt angajata – TransferRapid – firma de transfer de bani din strainatate in parteneriat cu CEC Bank – a initiat o campanie umanitara de Craciun. Sunt 5 cazuri umanitare care pot fi votate. Cazul castigator va primi din partea companiei $10000.
    Va rog sa sustineti unul din cazuri si sa votati la urmatorul link:
    http://www.facebook.com/pages/Transfer-Rapid-de-bani-prin-CEC-Bank/154691274578731?v=app_4949752878&ref=ts
    Va multumesc!

    O scurta descriere a cazurilor o veti gasi mai jos.
    1. Maternitatea Giulesti

    Nu exista cuvinte care sa faca uitata tragedia de la Maternitatea Giulesti. O clipa a fost de ajuns sa transforme in dezastru ani intregi de realizari. Sase ingerasi au plecat din lumea celor vii iar alti cinci au fost grav raniti. Cu toate acestea, viata isi urmeaza negresit cursul si noi trebuie sa facem la fel. Voteaza Maternitatea Giulesti! Transfer Rapid va dona 10000$ cazului cu cele mai multe voturi.

    2. Asociatia Nevazatorilor

    O viata in intuneric. La asta sunt condamnati sute de mii de oameni care traiesc in umbra, oameni care nu pot vedea albastrul cerului, culorile vii ale florilor sau chipul celor dragi. Ajuta-i sa iasa din lumea nemiloasa a umbrelor. Voteaza Asociatia Nevazatorilor! Transfer Rapid va dona 10000$ cazului cu cele mai multe voturi.
    http://www.anvr.ro

    3. Salvati Copiii Romania

    Maltratarea copiilor este doar una din multele lupte pe care Asociatia SCR le poarta zi de zi. Peste 350 de cazuri de abuz fizic, sexual sau emotional s-au inregistrat pe anul 2010. Victimele sunt, de cele mai multe ori, minori cu varsta cuprinsa intre 0 si 14 ani.
    Voteaza Asociatia Salvati Copiii Romania! Transfer Rapid va dona 10000$ cazului cu cele mai multe voturi.
    http://www.salvaticopiii.ro

    4. Ingerii din Valea Plopului

    Asa sunt supranumiti cei peste 320 de tineri, copii orfani si femei din Valea Plopului. De 20 de ani, preotul Nicolae Tanase si-a creat propriul coltisor de Rai, unde ii adaposteste pe toti cei napastuiti de soarta. Si tu poti ajuta Ingerii din Valea Prahovei. Voteaza si Transfer Rapid va dona 10000$ cazului cu cele mai multe voturi.
    http://www.ValeaPlopului.com

    5. Stop Cancer la san

    Anual, peste 7.000 de femei sunt depistate avand cancer la san si 4.000 de paciente mor intrucat ajung in stadii avansate ale bolii. Alatura-te campaniei impotriva cancerului la san pentru a diminua numarul de victime pe care nemiloasa boala le face. Voteaza Stop Cancer la san! Transfer Rapid va dona 10000$ cazului cu cele mai multe voturi.
    http://www.stopcancerlasan.ro

    Un Craciun cu pace si caldura in suflet,

    • Bună. Mulţumesc pentru mail. Da, fac şi eu ce pot din acest punct de vedere. Îmi este greu să votez care „tragedie” mă impresionează mai mult. Poate cei de la compania la care lucrează prietena ta ar trebuie să împartă banii aceia între cele cinci cazuri pe care le au în vedere. Eu am fost la Valea Plopului, dar am mai fost şi aici: https://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/12/24/copiii-tuturor-copiii-nimanui/. În ambele cazuri, m-am întors sfâşiată, efectiv, de situaţia fiecăruia.
      Sărbători cu bine şi ţie! Şi, apropo, de răspunsul acela pe care ţi-l datoram, nu am uitat de el, dar, având în vedere discuţia pe marginea căreia urma să dezbatem, am considerat că e mai bine să las lucrurile să „moară”. Îmi pare rău, dacă te-ai simţit dezamăgit.

  20. Pingback: Inima semenilor… | alexandrescudaniela.com

  21. Carmen Blanche

    La cca 2 ani de la postarile de pe blog,am intrat si eu intamplator cautand date,surse mai sigure cat de cat de la cei ce au facut ce si altii fac la un nivel mai mic…Cautam adrese,numere de telefon pentru a putea lua legatura cu case de copii orfani,centre de plasament,etc.Nu am reusit sa ajungem la parintele Tanase inca,dar sper sa o facem in curand.M-a impresionat povestirea cu micutul de 1an care a intins manutele sa fie luat in bratica…:-( nu pot exprima in cuvinte ce simt fata de acesti copii si in mod special de bebei.Eu am o afectiune aparte fata de bebelusi,ii consider ingeri sositi pe pamant pentru a ne ajuta in evolutia spirituala.Mi se umple de lacrimi la auzul sau intalnirea acestor situatii…Va felicit din toata inima pentru ceea ce faceti,intelegand ca aveti o oarecare ”vechime”in acest sens.Si ma bucur din suflet sa constat ca sunt inca foarte multi oameni care gandesc si actioneaza in acest sens,intr-o societate inraita si consumista!!!Toata consideratia!!!:-)

    • Mulţumesc frumos, bine aţi venit! Vă dau o veste bună: în ciuda a ceea ce pare, sunt foarte mulţi români cărora le pasă de cei de lângă ei, mai puţin norocoşi. 🙂 Şi asta mă umple de fericire. Sufletul de romăn nu a murit, cu toate câte au trecut peste el…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s