Cu prietenul… jos din pat


Cum vă spuneam aici, peste două săptămâni de la „noaptea furtunoasă” (merci, Marian 🙂 ), mă anunţă George că Raul vine din nou la Bucureşti. Hmmm! Acum, să nu mă înţelegeţi greşit, când nu-şi dă cu oţet pe el, mi-i foarte drag omul ăsta. No, cum să facem să-i spunem că, de data aceasta, ar fi bine să nu mai fie aşa de… prevenitor?
– Îi spui tu, te rog, să lase oţetul, aşa ca de la bărbat la bărbat? îi zic soţului meu.
–  Aaaa, nuuuu, zice el, îi spui tu, că pe mine se poate supăra, dar pe tine nu, îmi zice George. Ştiţi voi: pe sistemul „auzi, dă tu telefon lui x şi spune-i că….” sau „intră tu în magazin şi-ntreabă nu ştiu ce” sau „ai vorbit cu educatoarea lui Victor despre…? Nuuu, lasă că vorbeşti tu, data viitoare!” Măi, dar ce-ai? Când te-am luat aveai tot ce-ţi trebuia, te exprimai coerent, te făceai înţeles. Că doar nu eu te-am făcut să ajungi aşa!
În fine, tot pe mine cădea pocinogul. Şi, în plus, ne hotarâserăm să-l lăsăm pe el să doarmă în pat şi noi ne improvizaserăm un pat, pe jos, lângă calorifer – era iarnă. Bun. Acum, mă gândeam cum să-i spun finuţ lui Raul „un nu hotărât oţetului!”? Să pun un afiş pe uşa dormitorului: „intrarea murăturilor strict interzisă!„, nu numai că nu era finuţ, dar mă cam autocenzuram, la cât de „dulce” mi-s câteodată. „Ei, îmi zic, văzând şi făcând!”
Soseşte Raul, se face timpul de mers la culcare şi-i spun:
– Dacă nu vrei să dormi în balcon, fără oţet!
Nu-i aşa că am fost finuţă? Pe modelul „fii bărbată, Zoe!”
– Bă, uite, nu mai dau aşa mult ca data trecută, înmoi degetul şi-mi dau aşa, un pic, pe frunte! Şi face un semn ca de cruce, ca să-mi arate cât de „un pic!” Şi să ştii că mi-am adus oţet de acasă!
– Bravos, zic, da’ oţetul meu ce avu?
– A, nimic, dar am crezut că nu o să mai ai!
Acum, dacă omul era dependent de oţet, cine eram eu să mă opun?
– Ok, îi zic, dar un pic să fie, că, oricum, uite, vei dormi singur în pat şi noi pe jos.
– Nu, băi, nici nu mă gândesc să dormiţi voi pe jos, lasă că dorm eu!
Şi „după lupte seculare care au durat” câteva minute – că noi, nu, eu, ba noi, ba eu – l-am lăsat pe el.
Bun! Noapte bună, noapte bună!
După nici 5 minute, foşnete. După alte câteva, lovituri în calorifer. Şi iar foşnete. Şi iar coate şi „au, fir-ar dracului!”
– Raul, ce ai, nu poţi dormi?
– Nu, băi, nu pot!
– Dar ce ai, ţi-e rău?
– Nu, am sindromul lunii pline!
– Sindromul lunii pline, zici? Aha.
– Da, băi, lasă că o să vedeţi şi voi când o să ajungeţi la vârsta mea!
Este adevărat că la geam, zâmbea şăgalnic o lună plină şi că blestemul m-a ajuns înainte de a ajunge la vârsta lui.
Aşa a ţinut-o Raul toată noaptea, când foşnind, când lovindu-se de calorifer. Norocul meu că a doua zi era duminică.

Anunțuri

46 comentarii

Din categoria de prin viaţă păţite şi adunate, diverse

46 de răspunsuri la „Cu prietenul… jos din pat

  1. hi.hi, hi! mi-a placut (mini)seria asta. Doar doua vizite v-a facut Raul? 🙂

  2. aA

    :)) si eu am sindromul asta…bai dar belea mare cu otetul ala!

  3. aA

    nu.altii 🙂
    asta e supravietuim si asa!

  4. Pingback: Cu scântei… « Gabriela Elena

  5. Pingback: Cu prietenul… jos din pat - Ziarul toateBlogurile.ro

  6. Marian

    Niste somnifere ar fi fost bune! Ar fi avut grija si de sindromul lunii pline si de linistea casei! Te pup- Marian

  7. cred ca n-am ajuns inca la varsta „aia”, dar ce e sindromul lunii pline?

  8. Pingback: Oglinda fermecată şi roberta | Ioan Usca

  9. Cred ca dupa experientele astea, prima voastra investitie in casa a fost sa va cumparati inca un pat.

  10. Data viitoare ori il omeniti cu Xanax ori faceti o noapte de pocher :))))))

  11. Tocmai d-aia preventiv dati-i doo pastile! :))) Sa n-aiba si alte sindroame :))))

    • Da, corect! Numai că n-a mai fost cazul. Iar, acum, dacă mai vine, are o altă cameră unde ar putea dormi, poate să se îmbălsămeze cât şi cu ce vrea şi să-şi consume ce sindroame vrea. 🙂

  12. Pingback: Vers captiv – Sange balcanic (143) poem « Cosmin Stefanescu's Blog

  13. Ok, corect…cu un singur si mic amendament…daca-i d-ala…somnabulu’?!
    Io zic sa il si inchideti cu cheia :))))
    Multumesc pentru.

  14. Adela, ma prapadesc de ras. Era efectul razelor de luna asupra galosilor de guma. :)) Cum ai putut sa nu fii informata?

  15. nu am incercat niciodata sa vad cum este sa te culci „imbalsamat”…

  16. Poate, dar povestit in felul asta, parca incepe sa apara tentatia….

  17. Pingback: Macrou in folie de aluminiu | Redsky2010's Blog

  18. Altcersenin

    😀 ce pacat ca numai face/facut vizite 😀 😀 – ne mai amuzam si noi 😀 😀

  19. În noaptea asta, lângă pat, Moșul să-ți lase proiectul altei cărți!
    Și pentru puștiul tău, un sac de jucării!!

  20. :))) Bine că nu vorbea prin somn!

  21. Carmen Negoita

    Sindromul lunii pline? Ai grijă că dacă vine de Revelion să nu aibă şi Sindromul trecerii dintre ani. 😀 Noroc că atunci poţi să-l ţii treaz toată noaptea. 😆

  22. Pingback: Bine ai venit, Mos Nicolae! | Redsky2010's Blog

  23. Pingback: BRAŞOV – POARTA ECATERINA « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  24. Deci se pare că nu ai cum să prinzi somnul cu respectivul personaj în casă.. dacă nu e oţet e lună plină… dacă nu… cine mai ştie ce…

  25. Doamne, de mult nu am mai ras cu asa o pofta!

  26. Pingback: Asteptandu-l pe Mos Nicolae | Gabriela Neagu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s