Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port…


Cu siguranţă, vă aduceţi aminte cu toţii acest vers. Dar nu despre Mihai Eminescu sau despre Mircea cel Bătrân vreau să scriu acum, ci despre simplitate. Despre cum, din virtute, simplitatea a ajuns să capete conotaţii peiorative. Despre cum ne chinuim să fim cât mai complicaţi, alambicaţi, complecşi: în comportament, în gândire, în vorbire, în îmbrăcăminte, etc.. Mergem complicat, mâncăm complicat, respirăm complicat. Trebuie să epatăm de la prima clipire, altfel nu existăm, devenim persona non grata.   Desigur, depinde cine este evaluatorul. Dar, într-o lume în care nonvaloarea, superficialitatea au fost ridicate la rang de modus vivendi la scară largă, eşti condamnat, din start. Devii incomod şi te simţi incomod, inadaptat, bulversat.  Da, te poţi refugia în lumea ta simplă şi a celor asemeni ţie, dar pentru câtă vreme? Oare interacţionând cu ceilalţi, de voie, de nevoie, nu rişti să te contaminezi, chiar fără a-ţi da seama?

Ce poţi spune despre lucrurile în stare pură? Dar despre suflet? Ce e bine să-i învăţăm pe copiii noştri, pentru a-i ajuta să răzbată în drumul lor? Mai pot fi motto al vieţii contemporane cuvintele lui Platon: „Simplitatea adevărată uneşte bunătatea cu frumuseţea”? Sau ale lui Tolstoi: „Simplitatea este condiţia principală a frumuseţii morale”?

Un lucru este clar: cel mai complicat este să rămâi „simplu, la vorbă şi la port.”

N.B. Acest articol se vrea a fi şi o reparaţie de suflet pentru un prieten drag, pe care ştiu că l-am dezamăgit la un moment dat.

Anunțuri

55 comentarii

Din categoria de suflet..., diverse, gânduri

55 de răspunsuri la „Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port…

  1. Pingback: Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port… - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Marian

    Adela, parca ai mai scris despre subiectul asta!Probabil situatia din Romania nu este unica si multe tari est-europene experimenteaza acelasi fenomen.Averile fenomenale care s’au facut aproape, peste noapte, nu au fost facute de oamenii de rind, intelectuali, sau oameni de cultura! Nu e un paradox ca vulgaritatea, mitocania, ignoranta,si prostul gust si’au impus regulile si influenta in modul relatiilor si al comportamentului social! Simplitatea, modestia, bunul simt probabil considerate” lipsuri serioase” nu virtutii de admirat!Clasa politica, „oamenii de afaceri” si „vedetele” sint, poate, cel mai elocvent exemplu, dar nu unul de urmat ci unul de evitat! Asa ca draga Adela, cu simplicitate si multa admiratie te pup si te imbratisez cu drag!-Marian

  3. Te rog să nu te super pe mine, Adela, dar am remarcat un paradox în articolul ăsta al tău: scrii despre simplitate cu cuvinte complicate. 🙂 Ar trebui tu, in primis, să-ţi asculţi sfatul.
    Şi da, au trecut două ore de când ţi-am zis pe facebook că intru la somn şi încă sunt treaz. 😀 Adrian Voicu e de vină. 😉
    Ah, şi era să uit: bună dimineaţa. :p

    • Bună dimineaţa, Victor! 🙂 Cum aş putea eu să mă supăr pe tine? :d Nu consider că am folosit cuvinte complicate, încă. Doar nu te referi la „persona non grata” şi „modus vivendi”. Le ştie şi fi-meu. 🙂
      Zi merci că nu am vorbit despre transcedentalul ascedental şi despre ascedentul transcedental, despre noul cip cuantic fotonic, despre fizica materiei condensate şi bilogia structurală. 😛 Aşa că, domnul meu, m-ai făcut matale, subtil, aşa, uşor ipocrită, dar nu cred că trebuia, pentru a-mi susţine ideea, să mă exprim în propoziţii… simple (doar subiect şi predicat). 😛
      Simplitatea, aşa cum o înţeleg eu, nu presupune neştiinţă.
      LE: cum era cu inflaţia de emoticoane? 🙂 (na, încă unul)

      • Chiar nu a fost intenţia mea să te fac ipocrită, nici măcar subtil. Am vrut să sugerez că a fost o chestie involuntară, de subconştient. Şi încă mai cred că aşa a şi fost pentru că eu chiar la cuvintele alea mă şi refeream, pe lângă altele, cum ar fi „peiorative”, „alambicaţi”… Iar argumentul cum că le ştie şi Victor este irelevant. Pun pariu că geniul ăla de fiu al tău are un lexic mult mai bogat decât al meu. Dovadă sunt spusele tale. Sunt fanul lui număru’ unu, deci ştiu ce vorbesc. 😀

      • Ei, lasă, că între prieteni merge. 🙂 Lăsând la o parte gluma, mă bucur că mi-ai spus ce gândeşti. Dar, sincer, nu consider o exprimare complicată. Şi, oricum, în niciun caz căutată, ca să arăt cât îs eu de grozavă. Este o exprimare firească, din punctul meu de vedere. Simplu nu înseamnă şi simplist, neapărat. Da, Victor are un lexic foarte bogat, pentru vârsta lui, lăsând modestia la o parte, dar nici chiar aşa. 🙂

      • Cu riscul de a mă repeta, nu am zis nimic de exprimare. Te citesc mereu fluent, cu uşurinţă, nu am avut niciodată probleme în a înţelege ceea ce scrii. De-aici şi faptul că te citesc mereu cu plăcere.
        Comentariul meu viza doar unele cuvinte folosite de tine. Dar, da, ţi-am înţeles punctul de vedere şi ştiu că nu este o exprimare studiată; infatuarea este printre „calităţile” ce-ţi lipsesc cu desăvârşire.
        Oricum, comentariul meu de aseară e scris sub influenţa impresiilor căpătate citind un alt blog, unde, trecând peste simplismul pe care l-ai amintit şi tu (justificat; proprietara blogului nu şi-a desăvârşit educaţia), am fost impresionat de simplitatea cu care ea se exprimă.
        Aruncă-ţi un ochi; eu zic că merită, dacă reuşeşti să conştientizezi faptul că fata nu are nici măcar liceul terminat şi să priveşti stilul ei cu un ochi puţin mai puţin critic decât de obicei.
        http://nefericirea.wordpress.com/cine-sunt/

      • Victor, nu-ţi face griji. Am înţeles exact ce ai spus tu. Mulţumesc pentru propunere. Mă voi uita, cu siguranţă. Avem de învăţat de la toţi cei din jurul nostru câte ceva, dacă ştim cum să privim şi să înţelegem. Aşa că felicitări, dragul meu, pentru aprecierile tale la adresa blogului respectiv.

  4. dmd

    Parca ai fi vorbit din mine.Ma urmareste si ma preocupa de mult timp ideea de simplitate….
    Felicitari pentru cum gandesti,simti si te exprimi…
    Numai ganduri bune pentru tine.Dan

  5. Pingback: Prinţesa calomniată | Ioan Usca

  6. Pingback: Bântuiţii « Gabriela Elena

  7. e un subiect complex, o sa-ti spun concluzia la care am ajuns eu: cu cat inaintam in varsta realizam ca lucrurile importante sunt cele mai simple iar oamenii cei mai simpli sunt cei mai „plini” pe dinauntru

    • Absolut, nici nu am avut pretenţia că l-aş fi epuizat în cele cinci rânduri ale mele. Poate nu am surprins nici esenţialul tot. Dar nu puteam să fac ditamai divagaţia foileton, nu? 🙂 Justă concluzia ta.

  8. Ca o muiere curioasă ce sunt, am mers imediat să văd care-i prietenul pe care l-ai fi putut supăra.
    După cum îl cunosc, cred că are un suflet prea mare ca să și-l încarce cu surpărări și reproșuri. 🙂

  9. ”supărări”, nu ”surpărări”… deși ”surpări” n-ar fi sunat deloc prost. Am zis eu că cele mai fericite metafore se nasc din greșeli de tastare. 😀

  10. Pingback: Cine-a mai pomenit? « Mustăţi lungi, gheare lungi

  11. Nu. Nu te contaminezi.
    Nu stiu ce fac altii, pot spune ce fac eu. Ma inchid in mine pentru o perioada. Si tac.Si renasc. Si-o iau de la capat dand exact aceiasi sansa fiecaruia, ca si cum nimic nu e in spate.
    Niciodata nu mi-a parut rau pentru mine, am plans si m-a stors tristetea pentru celalalt. Si neputinta lui de a intelege.
    Nu, nu ma contaminez.

  12. Pingback: Anticipată troienire «

  13. Pornind de jos în sus se poate observa că simplitatea este rară, iar asta o face şi valoroasă. Faptul că majoritatea caută să fie complecși vorbeşte mult despre „frumuseţea” lumii de astăzi. Virusul complexității circulă şi ne putem vaccina împotriva lui prin iubire şi prin căutare de frumos.

  14. injineru'

    Simplitatea este condiţia principală a frumuseţii morale..
    Este destul de greu să rămâi simplu pentru că asta implică şi să ai verticalitate. Din păcate societatea noastră nu e clădită pe aşa ceva, eşti vertical eşti exclus de cele mai multe ori sau ţi se retrag anumite beneficii. Mulţi urcă în ierarhii lingând în stânga şi-n dreapta, călcând pe morminte pentru că de.. interesul poartă fesul.
    La partea cu copiii nu mă bag pentru că nu am experienţă şi m-aş trezi vorbind ca prostul.
    Frumos articol apropo.

  15. Pingback: Toamna, voi, poezie, arte și cromatică vie « Mirela Pete. Blog

  16. Pingback: Joyce Mansour (1928-1986) – Trăiam… « Orfiv

  17. frumos mod de a repara o legatura cu un alt suflet. caci, pana la urma, sufletele trebuie sa relationeze in teritoriul simplitatii absolute, acolo unde nu exista umbre, ascunzisuri, sensuri duble sau intentii tainuite.

  18. Am primit cu mare bucurie acest manifest pentru simplitate.

  19. Pingback: PAstilele (etapa a VII-a) « Călin Hera. PA-uri şi mirări

  20. Adela, articolul a fost efectul secundar al unei frumoase inspiratii! 🙂
    Le-ai gasit locul nemaipomenit de bine in context, citatelor.

  21. Pingback: To blend or not to blend?? | Cojocarii

  22. Da, e al naibii de usor sa te complici, si tare complicat sa fii tu insuti…

  23. Așa e, suntem prea complicați. Și nu ne înțelegem, nici unii pe alții, nici pe noi.
    Nu am nicio idee de a „remedia” în minte…

  24. Altcersenin

    noi ne suparam cand suntem apreciati dupa haine, dupa prima impresie sa zicem asa, dar ajungem, uneori, sa facem aceias gresala… si e bine cand ne dam seama la timp. oricine poate gresi, important e sa ai tarie si demnitate de a recunoaste/repara

  25. Costica

    Adela, ai atins un subiect deosebit de delicat. Simplitatea nu inseamna nonvaloare, ci calea cea mai scurta spre eficienta mesajului pe care-l transmitem prin grai, prin fapte prin gesturi. Zorzoanele verbale sau infatuarea, la orice nivel, impovareaza in mod inutil si uratesc esenta personalitatii umane. Eu te felicit pentru ca ai abordat acest aspect!

  26. lucrurile simple sunt cele mai complicate.

  27. Aveti dreptate sa fi simpli si intalepti caci altfel intram in acel sistem creat sa devii alcineva (consumator indatorat la banca).In aceasta lume de consumatie se investesc zeci de miliarde de Euro anual in publicitati,Marketing ca sa destabilizeze toata lumea intreaga.Au reusit sa inpuna acest sistem si majoritatea populatiei planetara sint infestati de acest virus destrugator.Minoritatea constienta sufera si ar trebuie sa fie o reactie de demascare si informare.Sute de miliarde de euro anual sint consumati fara nici un sens si utilitate de catre acesti consumatori drogati si distrusi emotional de o minoritate fara suflet,nesimptiti si josnici.Ar trbui
    sa fie o lege in Constitutie sa protejeze consumatori.
    Aceasta tragedie a fost in Grecia cind s-au dat carti de credite cu sume mari de cheltuit la o populatie saraca.A fost un complot decis sa puna la pamint moneda Euro.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Marketing

  28. Din pacate este in Engleza si sperind sa fie intales mesajul cine controleza Webul,Internetul ?

  29. Pingback: Noutati...partea intai | alexandrescudaniela.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s