Enigmatic şi cuminte


Terminându-şi rostul său…

Dumnezeu să-l odihnească!

Anunțuri

38 comentarii

Din categoria de suflet..., recurs la prea multă realitate, remember

38 de răspunsuri la „Enigmatic şi cuminte

  1. Pingback: Enigmatic şi cuminte - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. starsgates

    Să-l odihnească!

  3. Pe om, sa il odihneasca.

    • ok, m-am întors. Eu nu l-am cunoscut pe Adrian Păunescu personal. Nici la cenaclurile lui nu am fost. Nu am apucat. Dar, în general, am făcut distincţie între omul Păunescu – atât cât am putut afla despre el, din surse directe sau mai puţin directe – şi poetul Păunescu – pe care îl apreciez. Desigur, nu pot spune că i-am citit toată opera. Dar, atât cât am citit, a fost şi este pe gustul meu. Că a fost şi poetul de curte al lui Ceauşescu, că a fost comunist? Ok. Nu ştiu dacă pot judeca asta. Pot, însă, să apreciez faptul că a avut, totuşi, onestitatea de a nu se dezice de el însuşi, ca alţii. Din câte cunosc, tatăl lui a fost anticomunist şi, de aici, o grămadă de probleme, inclusiv cu admiterea lui la facultate. Poate asta l-a determinat să înveţe să se descurce, nu ştiu.
      Că a ştiut să se strecoare printre vremuri şi să cadă în picioare? A plătit, probabil, pentru asta. Da, ca om a fost controversat. Inclusiv pentru faptul că şi-ar fi scos soţia basma curată, când cu accidentul acela de maşină, de care a fost vinovată.
      Din punctul meu de vedere, ca poet merită aplauze. Dincolo de toate astea, a fost un fenomen prin ceea ce făcut pentru tineri, oameni, în general, la vremea aceea, prin cenaclurile sale. Îmi vei spune, probabil, că dacă nu ar fi avut sprijinul necesar, nu ar fi reuşit. De acord. Dar, repet, a făcut ceva pentru oameni. A fost o rampă de lansare pentru generaţii întregi.
      Soacra mea mă întreba, azi, dacă nu am plâns pentru el. Nu, nu am plâns. Plâng pentru o grămadă de cunoscuţi/necunoscuţi, dar pentru el nu am simţit asta. Îmi pare rău, desigur, pentru familia lui.
      Sunt sigură, însă, că şi-ar fi dorit să poată fi mai bun.

      • eu nuam problema cu trecutul oamenilor, dar daca ti-ai asumat un rol, ai ales o tabara, te tii pana la sfarsit de ea. ori daca vrei sa.schimbi, schimba, dar dispari din viata publica.

  4. zack, stii care e problema. am un prieten si a scris un editorial despre un motiv pentru care mentalitatea romanilor e defectuoasa. nu stim sa separam calitatile unui om in sensul ca hai sa vb despre omul paunescu – da, este un comunist, dar poetul adrian paunescu – nu este un comunist, nu e mort, el inca traieste
    dumnezeu sa il ierte

    • hai sa zicem asa: francezii au avut colaborationisti si comunisti dar i-au iertat. alte natii la fel. unde este diferenta? hai sa ne uitam la nivelul de trai si sa tragem concluzia potrivita: cu stomacul plin, cu nivel de trai ridicat, iti permiti sa fii generos cu cei care au gresit. adu romanii la un nivel de trai decent – macar ca in ungaria, daca nu mai mult – si o sa vezi iertare. de ce zic asta? acum cateva luni am fost in budapesta, in vizita la house of terror. am povestit si pe blog. unul din filmulete prezenta intalnirea dintre niste foste detinute si un fost gardian. a fost cu reprosuri, dar au trecut peste pentru ca viata mai buna te face mai intelegator. paunescu a gresit mai putin poporului roman, dar saracia il face pe acesta mai ranchiunos. pana nu se rezolva nivelul de trai, nu o sa vezi iertare. aici nu are loc discursul cu”hai sa fim noi ai buni”, adica sa intoarcem obrazul. nu trebuie sa iertam asa de usor.

      • zack, adrian paunescu a recunosc mereu ca a fost comunist şi ca pentru o perioada a crezut caci comunismul e un bun pentru popor, apoi ap a fost printre putinii care aveau tupeu sa scrie poezii care in mod normal ar fi fost cenzurate. nu sunt fan paunescu, dar ca idee ce ai spus e corect, saracia si grijile cotidiene ne fac mai rau, dar mai presus de toate nu trebuie sa uitam de iertare si iubire

  5. john, eu nu cred in reinventare. toti care inainte erau rosii pana in maduva oaselor si dupa aia s-au facut democrati nu sunt decat niste jigodii. au facut schimbarea in speranta ciolanului.

  6. John Doe@ subscriu la ceea ce ai spus. Eu nu astept de la nimeni, perfectiunea. Nici macar de la oamenii de cultura. Unui om talentat ii admir talentul deosebit si performantele. Daca are foarte multe trasaturi de caracter pozitive, cu atat mai bine. Dar nu pot nega valoarea cuiva doar pentru ca nu e perfect. Ma intreb daca toti cei care il critica pe Paunescu datorita orientarilor lor comuniste, ar fi trebuit sa puna in miscare un asemenea angrenaj cum a fost cenaclul Flacara cu turneele lui, iar daca asta s-ar fi intamplat de 1989, ar fi avut alta solutie? Daca toti criticii astia perfecti si fara defecte sau copromisuri ar fi putut face ceva mai mult decat sa isi dea cu parerea, cu siguranta ar fi facut. A fost un om, care a facut mai mult decat altii. Un spirit care a reusit sa adune de placere zeci de mii de oameni pe stadioanele tarii si i-a facut sa fie uniti prin muzica si piesele care se cantau la acele spactacole de anvergura. A dat culoare si suflet unei epoci negre, fade, insipide in care nu aveai dreptul la opinie si in care ascultai in nestire, impotriva vointei, muzica patriotica. Nu-mi vine sa cred ca ati uitat asa de repede! As avea multe de zis dar ma opresc.
    Paunescu s-a stins. A murit un poet. Peste el vor cerne florile „unui cires sublim”. Sa fie iertat!

  7. Da. Ai dreptate. A murit omul. Poetul este printre noi.
    http://www.paunescuadrian.blogspot.com/

  8. Adrian Paunescu scria in ziarul Ring, la 21 martie 2010: ”
    Poate că sunt subiectiv, poate că trebuie altceva, poate că asta a fost soarta mea, să mi se recunoască faptele după ce ele devin amintire. Dar afirm aici, cu disperare şi obidă: dragii mei contemporani, nu aveţi dumneavoastră o jucărie atât de deşteaptă şi de eficientă cum este Cenaclul Flacăra. Ţineţi minte avertismentul meu: sunt încă viu! Şi încă aştept să relansăm o nouă serie de fapte artistice mari. Cu Dumnezeu înainte!”

  9. Am fost la cateva spectacole. O atmosfera greu de descris. Ceva ce nu poti uita toata viata. Si era genul de om care se adreseaza romanilor, moldoveni, transilvaneni, munteni. Era potul tuturor romananilor, care-si asuma istoria fiecarui tinut in parte. Fiecare cenaclu, era o seara de istorie. Ascultam cu placere muzica folk, muzica populara, muzica clasica sau piese din repertoriul international. Daca a facut cineva, ceva important pentru cultura romana, el cu siguranta a facut. Asa cum ai spus, a fost un fenomen. O sa scriu imediat o povestioara despre asta. Ma tot pregateam sa scriu. Era intr-un fisier cu idei. Cred ca e momentul sa il scot la suprafata.

  10. Pingback: Am crezut că pot | Gabriela Savitsky

  11. Sper ca acolo unde va ajunge sa gaseasca linistea pe care si-a dorit-o întotdeauna.Odihneasca-se în pace!

  12. Marian

    Tu Adela, draga mea parca imi citesti gindurile, sau poate eu pea ale tale…,!Oricare ar fi situatia,te imbratisez pentru bunatatea si intelegerea ta!Paunescu, ca figura publica, si muritor de rind, a facut si bune, si rele!Insa acum la trecerea lui in nefiinta, pe care toti o vom experimenta mai devreme sau mai tirziu, e frumos, omeneste,si crestineste sa iertam pacatele si sa amintim de partile si de influenta pozitiva pe care Adrian Paunescu a avut’o in societatea si cultura romaneasca.Pentru tot ce a facut rau sa il iertam iar pentru tot ce a facut bine sa’i multumim si sa ne rugam pentru linistea sufletului lui!
    Te imbratisez si te pup- Marian

  13. Marian

    Ai dreptate! Oare spatiul exista? Te pup- Marian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s