Arhive lunare: septembrie 2010

Azi mă ascund


Visez că zbor.
Sunt pe un nor.
Mi-e dor.

Sunt o cireaşă,
pururi mireasă
mă cert cu o caisă.
Visez că tac,
dar mă prefac.
Nu mi-e pe plac.

Sunt o cicoare
mă-ndoi sub soare.
Şi asta doare.

Visez că fug,
sunt doar un fulg.
Nu vreau să plâng.

Sunt doar pământ.
Dar cine sunt?
Azi mă ascund.
Reclame

15 comentarii

Din categoria poezii

Sunt povestea unui bucium


Îmi plouă toamna în suflet,
cu lacrimi de frunze obosite,
iar eu le strâng buchet
şi le prefac în cuvinte.
Le rostogolesc prin gânduri,
ca pe niste castane coapte,
le-aşez pe aripi de fluturi
şi le prefac în şoapte.
Departe, un bucium solitar
îngână, alene, a sa poveste,
ca pe-un sonet dulce-amar
despre ce a fost şi nu mai este.
Eu mă scufund în sunetu-i de zbucium,
iar toamna-mi plouă în suflet,
sunt povestea unui bucium,
sunt povestea unui plânset.

21 comentarii

Din categoria poezii

Decizie


Întrucât riscurile postoperatorii constau în instalarea unei pareze la piciorul şi mâna drepte, recuperabile doar parţial şi în pierderea vederii la ochiul drept, tatăl meu a hotărât ca, cel puţin pentru moment, să nu se opereze. Riscul pe care şi l-a asumat, temporizând intervenţia chirurgicală, este ca acea malformaţie să se rupă. Sperăm, însă, ca, respectând regulile de a nu mai depune efort fizic supradimensionat – ca până acum – şi având mai multă grijă de el, acest lucru să nu se întâmple. E tot ce putem face, în situaţia dată. Noi, familia, nu putem decât să-i respectăm decizia şi să ne rugăm la Dumnezeu. În seara aceasta, l-am externat.

Tatăl meu nu bea, nu fumează, nu bea cafea, nu condimente, nu ciocolată, nu dulciuri, nu acru. În schimb, este hiperactiv şi nu cunoaşte limite în a munci. Dar, acum, sper să-şi fi învăţat lecţia şi să se menajeze.

Vă mulţumesc, tuturor, că aţi fost alături de mine!

P.S. Sunt epuizată. 😦

17 comentarii

Din categoria Uncategorized

Avem şi diagnosticul…


Angiografia cerebrală a confirmat suspiciunile: tatăl meu are o malformaţie  arteriovenoasă (MAV). 😦 Vestea bună este că nu este ruptă, dar vestea proastă este că se poate rupe oricând, provocând accidente hemoragice. O altă veste bună ar fi că poate fi operată. Aici intervin, însă, riscurile, atât operatorii, cât şi postoperatorii. Însă, operaţia este singurul tratament posibil, pentru înlăturarea acestei malformaţii. Deci, suntem suspendaţi între două riscuri. Am hotărât să se opereze. Aşa că, probabil, săptămâna viitoare, va fi operat. De fapt, vom afla diseară când va fi mai exact.

N.B. Vă mulţumesc, încă o dată, tuturor, pentru gândurile, cuvintele şi încurajările voastre şi vă doresc numai bine.

10 comentarii

Din categoria Uncategorized

Vă mulţumesc….


… tuturor celor care mi-aţi trecut pragul şi aţi avut un gând bun pentru mine. Deocamdată, tatăl meu este internat la Neurochirugie Vasculară, la Spitalul Obregia. Azi vom afla diagnosticul. Am început analizele la Spitalul Militar. Atât acolo, cât şi aici, medicii, d-nul dr. Florin Cristea, cât şi d-nul doctor Mugurel Rădoi, s-au comportat impecabil, incredibil, aproape, pentru ţara în care trăim. Este o tragedie că marii noştri conducători nu ştiu decât să-i pună pe fugă pe medicii buni pe care îi avem, care sunt, cu adevărat OAMENI.

17 comentarii

Din categoria Uncategorized

Mă poate ajuta cineva?


Am nevoie urgent de un medic neurolog în Bucureşti, pentru tatăl meu. Mă poate ajuta cineva cu vreo recomandare? Nu cunosc niciun nume în domeniu şi nu vreau  să-l duc la întâmplare. Mulţumesc frumos!

9 comentarii

Din categoria Uncategorized

E oficial: guvernul şi-a rema(n)iat ciorapii


Pentru că s-au „dus” prea multe „fire”, iar imaginea le e, din ce în ce, mai găunoasă şi pentru că ştie că este, cumva, în cădere liberă, guvernul şi-a rema(n)iat „defectele”. Aşa, ca de ochii soacrei. Nu au nevoie de mai mult. Că doar acest guvern este, cum spuneam şi pe blogul lui Cristian, guvernul-râmă: se mai rupe din când în când, dar se regenerează instantaneu. Aşa că, au purces ei, vitejii şi s-au întrunit, zi de toamnă până-n seară şi au hotărât: remaniere! Desigur, se impunea demisie în b(l)oc. Dar de unde atâta coloană vertebrală? Că râmele sunt nevertebrate.

Nu ştiu alţii ce cred, dar eu nu pot să nu constat că, indiferent cum se rostogoleşte, guvernul ăsta scoate acelaşi sunet: „boc!”

14 comentarii

Din categoria gânduri, ţară