Exerciţiu de imaginaţie:
Spital de stat din România, din zilele noastre. Medicul îşi cheamă rezidenţii şi asistentele şi le spune:
-Pacienta X, de la rezerva 2, nu mai are mult de trăit. Aveţi grijă să nu-i lipsească nimic.
Era acelaşi medic ce reuşise să-i prelungească viaţa cu încă patru ani, când alţii îi mai pronosticaseră cel mult 4 luni.
Deci, cum ar fi, dacă…?
Pingback: Cum ar fi, dacă…? - Ziarul toateBlogurile.ro
Prima impresia a fost ca ar fi vorba despre un caz real. Am respirat usurat cand am sesizat ca este doar un exercitiu de imaginatie. Mi-am dat seama ca a trecut vremea minunilor…
Îţi cer scuze că ţi-am creat emoţii. (Nu ştiu cum să redau emoticonul care plânge.)
Nu stiu nici eu cum sa redau emoticonul care are coarne. Ar fi sugerat realitatea pe care o traim!
Cred că ar fi nevoie de mai multe emoticon-uri cu coarne, pentru a putea sugera iadul prin care trecem. 😦
asa crezi tu ca a trecut vremea minunilor? si-a luat Dumnezeu liber, sau cum?
Dragă R., nu consider că Dumnezeu şi-a luat liber. Şi nici nu cred că a trecut vremea minunilor. Dar, ştii, există o vorbă: „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă.”
Şi… cam cât de mare să fie minunea?
Bunica avea o vorbă: „Vise, maică…”
Pingback: I love to radio « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Cărți pe nisipul fierbinte – leapșă de vară!
Pingback: Lei jegăriți – Sânge balcanic (125) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Vrabia malai viseaza…bine ca mi-am adus aminte sa cumpar malai.
Da şi golanul haine noi. Ştiu. Să nu uiţi să cumperi mălai. 🙂
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » E încă vară! E august în Grădina botanică!
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Imagini altfel (II). Veneția, fotografii și nu numai…