Dacă nu vreţi să vi se strice peştele, să nu îl plimbaţi!

Pentru că Victor mănâncă foarte mult peşte, aseară am cumpărat, dintr-un „Real”, somon. A, să nu uit: aseară pe la ora 11, că atunci am ajuns la cumpărături. Înainte să cumpăr, o rog pe d-na de la raionul de peşte să-mi spună dacă somonul este în regulă, întrucât îl iau pentru copil. În general, sunt foarte amabile şi-mi spun dacă este bun sau nu. Doamna de aseară, pe un ton cam răstit,  îmi spune: „e foarte în regulă, doamnă!” M-a deranjat tonul, dar îmi zic să nu fiu cârcotaşă, că o fi şi ea obosită. În fine, peştele arăta bine, aşa că l-am cumpărat – medalioane de somon, de vreo 40 de lei, fără câţiva bănuţi. Buuunnnn. Azi, vreau să-l gătesc. Desfac punga şi… m-a izbit un mirooosss!!!!!!!

Îmbrac copilul, iau bonul – noroc că, din întâmplare, nu-l aruncasem şi fuga la Real, cu somonul înapoi. Merg la Retur, explic ce şi cum, este chemat domnul de la raionul cu peşte – nu mai era doamna de aseară.

Mă întreabă ce s-a întâmplat, îi explic şi lui, cu calm, după care replica lui mă loveşte frontal:

– Păi dacă l-aţi plimbat! De-aia s-a stricat!

Whattt????????!!!!!!!!!!!!!!! Nu ştiam dacă să râd, să plâng sau să-i dau un croşeu de dreapta individului.

L-am întrebat dacă el s-a auzit vorbind, după care, spre norocul său, n-a mai comentat nimic, l-a luat înapoi, a semnat ce trebuia semnat, mi-am recuperat banii şi m-am întors acasă.

Aşa că vă spun şi vouă şi băgaţi la cap:

Dacă nu vreţi să vi se strice peştele, nu-l plimbaţi.

Am eu o vorbă (oops, am început să mă citez singură – nu e bine, nu?):

Dacă n-ar fi tragic, ar fi chiar comic!

Publicitate