Aşa percep acum situaţia ţării, a noastră. După ce au fost orbiţi de promisiuni electorale ieftine, ca de farurile unei maşini, românii sunt, acum, ca nişte ciute în bătaia glonţului, speriate de moarte. Gonacii îşi fac bine treaba. Din păcate, până şi natura îi ajută pe hăitaşi. Mi se face sufletul ghem când văd cum Moldova s-a transformat într-o imensă întindere de ape, cum viaţa oamenilor a ajuns o banală statistică raportată la câţi l/m.p. de ploaie au căzut.
Vedeam cum, în Dorohoi, un tânăr i se plângea lui Boc. Naivul…
Vădit enervat de „nesimţirea” omului, premierul îi bâiguie ceva de genul: „Am vorbit cu primarul, o să facem….. Şi, apoi, peste tot în lume este greu.”, după care îi întoarce spatele.
Pe cei care vor supravieţui, îi aşteaptă sărăcia lucie.
În infinita-le înţelepciune, onor preşedintele şi al său guvern, au ciuntit salarii, au mărit taxe şi impozite, cu scopul salvării României. Deja, oamenii au început să-şi cumpere uleiul, pâinea, maşina de spălat, etc., din Bulgaria, Ungaria, etc.
Să existe un acord între România şi ţările vecine să ne restituie TVA-ul? Ca să se atingă scopul guvernului, nu de alta… Adică să ieşim din criză…
În altă ordine de idei – că se tot vorbeşte de solidaritatea românilor – oamenii, în general, n-ar face un gest să-i ajute pe ceilalţi. Şi mă refer aici la faptul că, în zonele afectate, cei care au fost mai norocoşi şi nu au fost afectaţi de inundaţii, stăteau şi se uitau, ca la spectacol, la pompierii şi jandarmii care se luptau cu sacii de nisip pentru îndiguire, sau la vecinii lor cum se chinuie să facă ceva să scape de furia apelor. Am aflat asta dintr-o ştire. În condiţiile în care, am înţeles că ei înşişi trecuseră prin aşa ceva, anii trecuţi…
Îmi vin, acum în minte, nişte versuri: „Vom mai fi mâine, vom mai fi?/Neputincioşi ne legănăm între noapte şi zi!” (le-am citat din memorie, s-ar putea să nu fie chiar exacte).
P.S. Ştie cineva unde este preşedintele? Poate ar trebui să oferim o recompensă găsitorului, nu?
Noaptebunacopii's Blog 
n-ar fi mai bine sa oferim o recompensa negasitorului?
Ba da. Totuşi, depinde din ce punct de vedere priveşti lucrurile.
Pingback: Grădina Labirint… (11) « Cristian Dima
Nici eu nu as vrea sa-l mai vad pe asa-zisul presedinte,dar sa nu uitam ca are o functie importanta(in statul nostru democratic).Hai mai bine sa-si dea demisia si apoi poate sa se duca dupa Elodia,chiar nu-mi pasa.
Am vazut ca se vorbeste tot timpul de datoriile de la FMI pe care guvernul asta le-a facut.Pot sa remarc pe langa aceste „infime” datorii si datoriile morale pe care le au guvernantii catre oameni,datorii pe care nu cred ca unul dintre ei va reusi sa le achite in viata asta,mai ales ca par sa nici nu-si dea seama de aceste datorii.Increderea si naivitatea oamenilor s-a dat in si mai multe transe…
Desigur, nu era vorba că m-ar chinui vreun dor de el – ba, dimpotrivă, după cum se ştie -, ci aşa cum spui remarcam laşitatea lui, faptul că până ieri era în mijlocul oamenilor – că, deh, avea de câştigat – acum, nemaiavând nimic de pierdut şi/sau de câştigat, ci doar de răspuns – deci datorii morale şi nu numai, faţă de poporul român, în general şi, în special, faţă de cei ce l-au votat – stă ca şobolanul, ascuns.
Pingback: Iubirea in orice limba « Gabriela Elena
Adela,ai dreptate dar ce se poate face?!Romania e mai mult o tara de lume a treia, nici macar a doua!Nivelul ei de civilizatie si educatie e mai mult decit modest!De 20 ani Romania e condusa mai mult de un cartel de crima organizata decit de o clasa politica educata si responsabila!In asemenea conditii la ce te mai poti astepta?! Cum raspunde guvernul si presedintele Basescu la inundatiile din Moldova? Cine v’a pus oameni buni sa va faceti casele linga apa?! Va dam materiale si faceti’va case mai pe deal unde va da primarul loc! Asta da solutie!
Nu ştiu ce am putea face, dar mă înnebuneşte ideea că nu se mai poate face nimic. Mă înnebunesc nesimţirea şi tupeul lor fără margini, precum şi prostia multora dintre români.
Pingback: Nu ştii ce pierzi, Iulia! « Link-Ping
🙂 as propune recompensa celui care trage primul …
Pingback: Lenea – bat-o vina! « ORRY
Pingback: The steps we take… | Gabriela Elena's Blog