D’ale lui Victor
Poezie pentru tine, mami Te iubesc aşa de mult, mami, că mă pierd în nori şi mă tot caut. Şi noaptea se pierde în nori şi caută îngeraşi. ………………………………………………………………………………….
Întrebările lui Victor 1. Mami, care este ultimul număr care există? 2. Cum se apără insectele care nu muşcă şi nu înţeapă? 3. Şţii ce nu înţeleg eu, mami, de ce oamenii distrug natura, omoară insectele şi dărâmă cetăţile ca să construiască? Dacă tot vor să construiască altceva, de ce nu o fac lângă alea vechi? ……………………………………………………………………………………………. O lumânare pentru Vlad Ţepeş Sâmbăta trecută am fost la biserică. Lui Victor îi place să aprindă lumânări, pentru vii şi …pentru morţi. Aşa a făcut şi atunci. După ce pus lumânări pentru mami, tati, mamaie, tataie, buni, etc. a mers la locul cu lumânări pentru morţi şi, după ce a aprins o lumânare pentru bunicul Petrică, a mai pus încă trei: una pentru Vlad Ţepeş, una pentru un cavaler al lui Vlad Ţepeş şi a treia pentru „un cavaler oarecare”.
Din categoria copil, copilărie, D'ale lui Victor, poezii pentru mami, poeziile lui Victor
Noaptebunacopii's Blog 
Superba poezia. El a compus-o? Pentru un pitic are imaginatie bogata.
Cat despre intrebari…care-i raspunsul vostru?? :))
Pana sa ajungem acolo mai am vreme sa invat ce raspunsuri sa-i dau. Ca, stii si tu, pune si alte intrebari indiscrete, la care inca nu inteleg daca-i bine sa fii sincer sau sa-l derutezi cu altfel de raspunsuri…Va imbratisam.
Da, el a compus-o. Cum spuneam mai sus, mai are şi altele. De asta am şi spus că, privitor la cartea cu poezii pentru copii, vom fi coautori, pentru că vreau să introduc şi poezioarele lui „pentru mami”.
Acum, răspunsurile la întrebări: cu ultimul număr, i-am spus că nu există un ultim număr, că tind spre infinit (cunoaşte conceptul de „infinit”, deja); despre cum se apără insectele, i-am explicat despre metodele acestora; referitor la faptul că oamenii omoară natura, i-am inoculat ideea de a avea grijă şi a o respecta, dar i-am spus că există şi oameni care nu înţeleg cât de importantă este natura, sau nu le pasă şi, mă rog, o întreagă discuţie de aici. Cât priveşte întrebările indiscrete, eu i-am dat întotdeauna răspunsul sincer, adaptat înţelegerii lui. Nici n-aş putea să-l derutez, că nu-mi prea merge. 🙂
Vă îmbrăţişăm şi noi, cu drag!
hai recunoaste, poezia te-a topit, asa-i?? 😛
intrebarile – geniale!!
de ce Tepes??
pupacim.
Ei, da, dar sunt obişnuită cu poezioarele lui, pt. ca mi-a mai făcut şi altele în acelaşi gen. Referitor la Ţepeş, de când cu excursia la cetatea Poienari, din Argeş, Cetatea lui Ţepeş. Se pare că l-au fascinat legendele despre Vlad Ţepeş.
Şi noi pupăm!
A treia intrebare este de trimis la guvern.Esti topita dupa baietel si mi se pare firesc.Al meu mai mic are 19 ani.Sa ne traiasca copii cat mai bine si tie, sa fii iubita.
Să ne trăiască Dane, să fie sănătoşi şi să aibă mult mai mult noroc şi şanse decât am avut noi!
Numai bine şi ţie şi multă dragoste, îţi doresc!
Ce frumos cu lumânărelele. E un băiat foarte isteț! Să trăiască și să trăiți și voi, să îl vedeți crescând așa frumos!
Mulţumim, draga mea! Să dea D-zeu şi să-ţi dea D-zeu şi ţie numai bine!
Adela, ai fascinanta misiune de-a sta lângă el şi de a-l călăuzi. E minunat, dar nu e uşor. Trebuie să găseşti răspunsuri pentru curiozitatea lui. Întrebările pe care le pune arată inteligenţă. Gesturile ( cel cu lumânările de exemplu ) arată bunătate. Cultivă-i toate aceste înclinaţii. Şi ai mare grijă de sufleţelul lui. E o comoară.
Aşa este, Diana: este minunat, dar nu este uşor deloc. Încerc să fiu o mamă bună. De când s-a născut, n-am făcut rabat de la nimic în a-i dărui tot ce se poate, spre a creşte frumos şi sănătos, şi la trup şi la minte şi la suflet (şi nu mă refer la jucării – deşi nu se poate plânge nici din acest punct de vedere 🙂 ). Sper să reuşesc şi, mai târziu, să fie el cel care să poată spună asta.
Te pup, draga mea.
La varsta lui il preocupa foarte multe lucruri.Cred ca va deveni un om foarte implicat in tot ceea ce face,mai ales cand te are pe tine ca model.
Mulţumesc, Andrei. Sper să devină omul care îşi va dori să fie…
Văd în copilul tău preocuparea pe care ar trebui s-o aibă toți părinții pentru copiii lor. Majoritatea nu înțelege că înaintea satisfacțiilor lumești, ar trebui să ne preocupe întâi și întâi cultivarea unui suflet frumos, strălucitor în fiecare dintre copiii noștri. Lumea ar fi mai bună dacă am ajunge cu toții la gradul ăsta de iluminare.
Îmi aduci aminte de o mămică devotată, de care mi-e tare drag.
Și de tine începe să-mi fie din ce în ce mai drag, citindu-te. 🙂
Spor la cultivat un suflețel frumos! 🙂
Te pupăm şi-ţi mulţumim pentru gândurile tale sincere!
Dap. 😉
ei, e clar cu cine seamana Adele – cu Victor, nu?! 🙂 Iar Victor, fiind dragut, talentat si deosebit – facem concluzia, da?!! 😉 Minunate clipe ale copilariei,.. ce frumos ca stii sa le culegi, ca pe niste perle ce sunt…
Te pupăm, eşti o drăguţă.
vad ca se schimba culorile pe blogul tau si… am impresia ca procesul e inca in desfsurare(poate gresesc)… asa ma bantue si pe mine gandul schimbarii!..
Daaaa, tot caut şi eu o temă care să mă mullţumească şi nu prea găsesc. Deocamdată, m-am oprit la aceasta.
🙂 credeam ca numai pe mine ma chinue gandurile „facerii” 🙂 blogului, nemultumirea de temele existente s, a.
Se pare că nu. 🙂
Pingback: Eu, când am vrut să vorbesc, am vorbit | Noaptebunacopii's Blog