Acum 19 ani, eu şi soţul meu, liceeni pe atunci, am descoperit că suntem singurii de pe planetă. Ne-am luat de mână şi am scris
Povestea noastră
În acea zi de mai, când m-ai privit, în acea zi de mai, când ţi-am zâmbit, spre univers, am deschis fereastră şi ne-am făcut planeta noastră. Am evadat, ţinându-ne de mână şi am jurat să creştem, împreună, copii, nepoţi şi ce-o vrea Dumnezeu, mereu a ta, mereu al meu. Am urcat munţi şi am coborât în văi, mereu singuri, doar noi, amândoi, am plâns când viaţa ne-a certat, am mers târâş, dar am şi dansat. Am dăruit şi am primit în dar, zi după zi, dintr-al vieţii calendar, eram copii când ne-am îndrăgostit, am rămas aceiaşi, doar c-am mai albit. Am râs şi am tăcut în doi, am pierdut lupte şi am câştigat război şi, de ne-am rătăcit, câteodată, ne-am căutat planeta toată. Am mers înainte, am mers înapoi, însă, tot timpul, „eu” a însemnat „noi”, am făcut schimb de inimă şi de suflet şi am cântat iubirea în duet. Trecut-au, aşa, an după an, din tot ce-a fost, nimic n-a fost în zadar, copilul nostru ne este mărturie şi a iubirii noastre, pururea făclie.
Noaptebunacopii's Blog 
Pingback: POMANA ANONIMILOR – IA CU PÂINE, MAICĂ! (2) «
Dragilor, să fiţi sănătoşi şi să vă dea Dumnezeu tot ceea ce vă doriţi. Şi să vă iubiţi cu aceeaşi patimă ca la început… Cristi şi Geanina vă doresc o noapte de vis! Victoraş doarme????
Mulţumim frumos! La fel şi vouă, cu tot dragul! Da, Victor doarme. 🙂
Mă înclin în faţa talentului tău. Deşi e un subiect dureros pentru mine, poezia asta radiază fericire din fiecare vers.
Mulţumesc, Victor. Îmi pare rău că te-am întristat. 😦
Am revenit să recitesc o minunată poveste de dragoste a unor oameni care se iubesc cu tot sufletul.
Vă îmbrățișăm cu toată dragostea, Geanina și Cristi!
Draga mea, îţi mulţumim!
Eu propun îmrăţişare de grup! 🙂
Vă pupăm şi noi , cu mult drag şi vă dorim iubire cât o eternitate!
Frumoase si din suflet sunt randurile tale.Felicitari ca a-ti ajuns aici si ca doriti si simtiti sa continuati povestea voastra.Numai bine.
Mulţumim, Dane!
Numai gânduri frumoase pentru tine!
Draga mea, mă regăsesc în versurile voastre. De fapt ne regăsim 🙂
Viaţă bogata împreună vă doresc! (şi nu bogată în sensul financiar, deşi şi asta e important 🙂 )
La fel, draga mea!
Povestea voastra sa ramana la fel e frumoasa si mai tarziu
Cand copiii vostri mici acum alti copii va vor darui
Mulţumim!
Pingback: Un pupic de adio « Link-Ping
Pingback: Testament neonorat- Marea Doamnă a cantecului românesc « Ҩ Gabriela Elena
Versurile exprima multa iubire si speranta. Sa le recititi ori de cate ori pierdeti una din ele pentru a va gasi drumul spre casa. Imbratisari calde de la noi.
Şi noi vă îmbrăţişăm cu drag şi vă urăm iubire veşnică!
„spre univers, am deschis fereastră
şi ne-am făcut planeta noastră.”…
„şi, de ne-am rătăcit, câteodată,
ne-am căutat planeta toată.”
Frumoasa poveste – chiar ca si-o poveste… va doresc sa mergeti in continuare impreuna – tinindu-va de mina…sa va lumineze viata „faclia” iubirii voastre … si sa nu va rataciti niciodata…
Îţi mulţumim mult pentru urări! Numai bine şi pentru tine!
La mai multi ani! Ce multi sunt si ce putini par, de fapt, cei care au trecut, nu-i asa? 😉
Merci la fel, draga mea! Aşa-i! 🙂
DUMNEZEU SA VA DARUIASCA ANI MULTI IMPREUNA, SA VA PUTETI BUCURA DE TOATE SI CEL MAI MULT DE VICTOR! :p
Mulţumim din suflet! Te îmbrăţişăm cu drag.
Pingback: … soapte! « Orry
Mi-e si greu sa ma gandesc la un asa buchet bogat de ani de viata impreuna… pare, pentru mine, acum, ceva imposibil de atins…
Pentru cei care reusesc, asa ca voi, sa ajunga intr-un asemenea pas ar trebui inventate niste premii speciale… premii de iubire, pentru oameni care au stiu si stiu sa-si traiasca frumos viata! Mie chiar mi se pare un lucru mare, mare de tot.
Poate ca sunt eu prea sceptica dar, sincer, ma uit cu disperare in jur si nu gasesc nici un cuplu casatorit si fericit. Nu cunosc oameni care sa fi reusit sa traiasca ani multi impreuna si sa le si fie cu adevarat bine. Si e inspaimantator. Si trist.
Deci, felicitari, mii de felicitari, si inca pe atat de multi ani… fericiti!
Mulţumim mult. Mi-a plăcut la nebunie „premii de nebunie”. Da, noi avem 19 ani de când suntem împreună şi, în septembrie, vom împlini 15 de căsnicie. Desigur, nu au curs numai lapte şi miere. Din punctul meu de vedere, o relaţie este ca o floare în ghiveci. Ai grijă de ea, va supravieţui. Asta, ca să mă exprim la modul simplist. Desigur, nu dau lecţii. Nu mi-aş permite. Îţi doresc, draga mea, să câştigi şi tu un „premiu de iubire” şi să te bucuri de el toată viaţa. Nu este imposibil. Dacă îţi doreşti cu adevărat, visul ţi se va împlini. Vei vedea. 🙂
Te îmbrăţişez, cu drag.
Frumoasa povestea voastra.Va doresc sa va iubiti cel putin la fel de mult si in continuare,sa va respectati si sa fiti alaturi unul altuia si la necazuri si la bucurii.Dragostea invinge totul !
”eram copii când ne-am îndrăgostit,
am rămas aceiaşi, doar c-am mai albit.”
Mulţumesc, Andrei! Îţi doresc, la rândul meu, să întâlneşti iubirea vieţii tale şi, mai ales, dacă asta vrei, să albiţi împreună!
Da,chiar asa imi spun mereu…
Vreau sa gasesc fata careia sa-i spun din tot sufletul asta.Si care sa merite.Sa ajungem ca batraneii aia care se plimba toata ziua prin parc si inca se mai tin de mana.
Bunicii mei sunt casatoriti de 50 de ani si inca mai tin unul la celalalt.Cred ca iubirea ne tine in viata si ne da putere.Asta cred mereu cand mai uit la ei.
Nu stiu ce se intampla?!
Vad ca si tu mi-ai trimis ping si Andrei si nu am primit nimic.
S-a blocat conducta? 😛
Probabil. Mie mi se întâmplă destul de des în ultima vreme să nu ajungă la destinatar. 😦
Imi place sa vad oameni care se iubesc. Imi place sa vad ca desi este grea o casnicie cei doi nu evadeaza spre alte posibile ” planete”. Va doresc sa fiti mereu copii indragostiti pe planeta voastra ani multi de acum incolo!
Foarte frumoasa poezia…. ma regasesc in ea 🙂
La fel, îţi doresc, draga mea!