Poveste cu o prinţesă şi un vaporean


A fost odată, ca niciodată, că, de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată o prinţesă, pe numele ei, „ŢARA„. Fusese frumoasă şi bogată, cândva. Numai că un zmeu fioros o ţinuse captivă zeci de ani şi-i jefuise toate comorile. Când, în sfârşit, oştenii ei au eliberat-o, unii chiar cu preţul vieţii, Ţara era o prinţesă săracă, speriată, dezorientată. Nu ştia ce are de făcut şi încotro să se îndrepte. Ştia un singur lucru. Avea nevoie de ajutor şi, mai presus de toate, ştia că nu trebuia să-şi dea puţinele comori ce-i mai rămăseseră pe mâinile unuia singur. Printre ce-i mai rămăsese, era şi o flotă. A întrebat prinţesa în stânga şi în dreapta, cine ar fi mai potrivit să aibă grijă de flotă şi răspunsul a venit prompt: un vaporean. Zis şi făcut. Vaporeanul deveni căpitan. Numai că, plictisit de familiaritatea jucăriilor ce i se încredinţaseră şi pentru că dorinţele lui erau „multe şi cornute”, hotărî s-o vândă şi să-şi cumpere alte jucării. Ţara nu spuse nimic. Era, în continuare, derutată. Gândea că ştie el ce face şi, mai mult decât atât, începu să-l îndrăgească. Nu-i vorbă, că şi el o copleşea cu vorbe meşteşugite şi cu jurăminte, că-i vrea binele, că şi-ar da şi viaţa pentru ea, că ar face atâtea de dragul ei, dar nu-l lasă duşmanii, încât prinţesa, cum-necum, îl îndrăgi mai mult şi mai mult, până când se hotărî să şi-l facă soţ şi să i se supună cu totul. Nu ştia nimeni ce s-o fi atras: vorbele-i meşteşugite, pleata rebelă ce flutura în vânt sau, poate, flacăra violet din privirea-i indecisă. De altfel, privirea era singurul lucru indecis la vaporean. Numai că, în secret, vaporeanul era îndrăgostit de „blonda de la drept”.

Uşor, uşor, noul prinţ se instală cu toată-i gaşca la palat şi-ncepu să taie în stânga şi-n dreapta. Ţara era din ce în ce mai supusă. De ce oare? Îi era teamă să fie ea însăşi, îi fusese răpită această calitate, până la anihilare.

Prinţul îşi dori, din nou, o navă. Propria lui navă. Aşa că transformă palatul în vapor şi-ncepu să plece peste mări şi ţări, fără ţinte exacte, în derivă, cu prinţesă cu tot, pe care o închisese într-o cameră micuţă, undeva sub cală.

Biata prinţesă! Din nou trădată, prădată şi răpită. Visul secret al vaporeanului era să fie pirat. Şi se făcu pirat. Ţara era în agonie! Din când în când i se aude strigătul slab:

„Opreşte, Nae, vaporul,
opreşte că ne scufundăm!”

N.B. Prezenta poveste este un pamflet şi trebuie tratată ca atare. Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare.

Anunțuri

20 comentarii

Din categoria pamflet, poveşti, ţară

20 de răspunsuri la „Poveste cu o prinţesă şi un vaporean

  1. Pingback: IUBIREA CA O CONSOLARE «

  2. Cand a fost eliberata, printesa a constatat ca totusi era bogata, dar secatuita de putere, in urma robiei si neavand cavaleri care sa-i apere nepretuitele-i odoare, vulnerabila fiind, a cazut prada parvenitilor de toate neamurile, imbogatindu-i pe toti si saracindu-se pe sine.
    A crezut cu candoare feciorelnica promisiunile fiecarui pretendent, care cum ajungea aproape de inima ei, infigea un pumnal in trupul si asa vlaguit, in numele iubirii.
    Povestea nu stiu cat si cum va continua…

  3. Pingback: Doar pentru că nu ne vedeţi nu înseamnă că noi nu vă privim « Blogul lui Victor

  4. Pingback: Uneori realitatea doare « Ҩ Gabriela Elena

  5. O poveste tristă dar veridică. Vorba poetului nepereche: ” Munții noști aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă.” Această sintagmă este remarcabilă prin realitatea cruntă pe care o zugrăvește. Păcat!…

  6. Pingback: Ţigareta 3 « Ioan Usca

  7. Pingback: TE IUBESC PENTRU CĂ EŞTI de Cristian Lisandru « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

  8. altcersenin

    „Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare. ” Numai ca tare seamana… dar in general trista-i povestea, dupa cum s-a mai remarcat; iar povestile se vor cu un sfirsit fericit…asteptam?…

  9. … si Penelopa astepta un vaporean, este drept, unul „arhaic”….

  10. Radu mic

    …noi am ales sa traim bine…;)

  11. Vezi, asta e diferenta intre noi si Polonia: ei au avut un presedinte. Noi…noi am avut si mai avem un papusar de iarmaroc. Un vaporean, cum spui tu foarte bine.

  12. adakiss

    În ciuda sursei tale de inspirație, povestioara e interesantă.

  13. Parca suna cunoscut.
    Cum se numeste tara din poveste?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s