Pe Argeş în sus şi, chiar în jos, aventura continuă…


Aşa cum spuneam, voi continua descrierea „aventurii” noastre, pe meleaguri argeşene. Pe la 6 şi jumătate seara, după terminarea raliului, s-a permis accesul spre Bâlea Lac. Aşa că ne-am urcat în maşină şi am pornit-o spre Barajul Vidraru, pe care eu nu-l mai văzusem de când eram copil. După care, din aproape, în aproape, fără să ne fi propus iniţial, am continuat drumul spre Bâlea Lac, situat la vreo 65 de km. de la Baraj. Drumul a fost aşa şi aşa: alternau porţiuni de asfalt ca „în palmă”, cu porţiuni cu gropi din belşug. Chiar ne întrebam cum D-zeu au reuşit maşinile de cursă să facă un asemenea traseu? Cu multe dintre ele, ne-am întâlnit – se întorceau spre „bază”. Deoarece „ne-a furat” peisajul superb, cum-necum, am ajuns până aproape de Bâlea Lac. Spun „aproape”, pentru că, la un moment dat, toate cascadele – mai mari sau mai mici – pe care le vedeam de-a dreapta şi stânga drumului, precum şi verdeaţa copacilor, a ierbii, a plantelor au dispărut şi, vorba lui Victor: „wow, mami, am ajuns în Ice Age!” Şi, cu cât înaintam, cu atât ajungeam mai mult în „Ice Age”, stratul de zăpadă crescând şi crescând, până la nămeţi de peste un metru, strânşi de o parte şi de alta a drumului, care fusese deszăpezit pînă la altitudinea de 1690 m, unde, din cele două benzi pe care le avea – câte una pe sensul de mers – s-a transformat într-o cărăruie ce şerpuia printre nămeţii de zăpadă. Palpitant şi, recunosc, un pic înfricoşător. Cu vreo 3 km. înainte de cabana de la Bâlea, surpriză: drumul-cărăruie a dispărut total sub stratul gros de zăpadă, produs de avalanşele care-l înghiţiseră. Aşa că am făcut stânga-împrejur spre „bază” şi noi, fără să vedem Lacul. Asta e. Rămâne pe altădată.

Mai jos, pozele ce ilustrează spusele de mai sus. Au fost făcute de către soţul meu (am ales metoda de a scrie textul şi a continua cu pozele, pentru că în partea I a povestirii, m-am chinuit îngrozitor să alternez text-imagine şi tot alandala s-a publicat postul 😦 ).

Şi aşa s-a încheiat prima zi a excursiei noastre.

A doua zi, adică ieri, la întoarcerea spre Bucureşti, am mers pe Argeş în jos şi am ajuns la Biserica Domnească – biserică muzeu. Aici, din păcate, când să plecăm, am aflat că un ţigan (îmi pare rău, nu mă feresc de cuvinte), pe care, de altfel, îl văzusem pe acolo şi care încercase să ne „agaţe” şi pe noi, i-a furat portmoneul muzeografei, cu încasările, pe care îl lăsase undeva, în altarul bisericii. 😦

După Biseria Domnească, am mers la „Monastirea Argeşului” (pentru cine vrea să-şi amintească balada).

Aici am făcut şi eu poze :), dar majoritatea pozelor îi aparţine soţului meu.

Mai jos, Victor aruncă bănuţi în fântâna lui Manole şi-şi pune dorinţe. Când i-am dat bănuţii, i-am spus să-i arunce şi să-şi pună o dorinţă. El mi-a spus că-şi va pune mai multe „pentru că dorinţele nu costă, mami!”

Anunțuri

21 comentarii

Din categoria călătorii

21 de răspunsuri la „Pe Argeş în sus şi, chiar în jos, aventura continuă…

  1. Tot cum a vrut el s-a aşezat conţinutul. Frumoase poze şi frumoase amintiri. Soţul a mânuit Canon-ul şi tu Nikon-ul, nu?

  2. În reader pozele erau aranjate foarte bine, şi exact aşa cum ai zis tu în articol. Nu ştiu unde ai o problemă de pe pagină la tine nu vor să se aşeze cu nici un chip.

    • Da, ştiu. :(((. Şi pe pagina de editare arată exact aşa cum am vrut să fie. Când se publică, se dă peste cap. M-am uitat la setări, dar n-am găsit nimic, care să mă „lumineze”.

  3. Pingback: Pe scena vieţii « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

  4. A dispărut drumul???

    Să vezi cum a fost cu noi când ne învârteam în cerc și nu înțelegeam de ce ajungem de fiecare dată în același loc…ha,ha,ha…

    Aventuri pline de savoare.

    O săptămână de vis!

  5. dmd

    Felicitari pentru iesire.Eu acum 2 ani am fost pe traseu pana la Balea unde in august dimineata erau 5 grade C.Atunci m-am oprit la toate cabanele de la Poenari in sus si nu mai imi venea sa cobor de acolo.Poate anul acesta ma voi duce pana spre Fagaras unde chiar nu am fost de 20 de ani(Cartisoara,Sambata…)Iti recomand un traseu pe care am fost anul trecut R.Valcea,Voineasa,Petrimanu,Vidra,Obarsia Lotrului,Petrosani,Lainici,Crasna,Baia de Fier,Polovraci,Horezu,Govora,Pitesti….Sa va fie bine Adele, tie si famioliei tale.

    • Mulţumesc, Dane, pentru felicitări şi pentru recomandare. Parte din traseu îmi este foarte cunoscută. Eu sunt din Rm. Vâlcea. 🙂 M-am mutat în Bucureşti acum 12 ani. Ne-am propus, pentru vara aceasta, Transfăgărăşanul, Sibiu, Alba, Tg. Jiu, Transalpina şi ceva prin Apuseni. 🙂
      Numai bine şi ţie şi celor dragi, şi-ţi doresc sa ajungi sa revezi locurile de care ţi-e dor.

  6. Pingback: Patria. « Gabriela Savitsky

  7. Pingback: Melodia mea… « Ҩ Gabriela Elena

  8. Pingback: Leapşă livrescă « Ioan Usca

  9. Diana Alzner

    Ai fost atât de aproape de casă? 🙂 E foarte frumos la Curtea de Argeş. Am fost până la Vidraru, dar mai departe , nu. Cred că v-aţi clătit ochii.

    • Da, maică-mea, chiar spera să trecem şi pe la ei. Numai că nu am prea avut când. Am ajuns vineri noaptea la ora 1 şi ne-am întors duminică. 🙂
      Într-adevăr. Şi am respirat şi aer curat să ne ajungă macăr pentru o zi de Bucureşti. E foarte frumos.

  10. Pingback: Am aparat! « Nataşa

  11. adakiss

    Foarte inteligent ! „Dorințele nu costă” Frumoase poze!!! Țigani.. sincer, dau de ei zilnic când străbat orașul, venind de la școală. Românica, ce să zic…

  12. Pingback: Leapșa… iar? « Adakiss's Blog

  13. Am citit cu mare placere „Pe Arges in sus” … si chiar in jos… aventura de o zi (care) …continua”. 🙂 . Superbe poze!! Am inteles, ca cei care se pricep au si descifrat cine si cu ce a fotografiat, dar mie mi-au placut toate. Si ati reusit impreuna sa transmiteti suflul, bucuria, savoare acestei zile, de mi-a parut ca am fost si eu putin pe-acolo! Placut sentiment, mai ales ca, stiu, ca pe-acolo, nu voi ajunge, poate niciodata… Dar asa am fost! … macar si virtual 🙂

    • Mă bucur foarte mult că ţi-a plăcut. Da, pricepuţii au priceput. 🙂
      Acesta a fost şi scopul articolului, de a împărtăşi cu voi bucuria pe care am avut-o în acest week-end. Şi faptul că avem o ţară atât de frumoasă! Îţi doresc să ajungi şi tu, oriunde îţi doreşti. Ştii cum se spune: „niciodată, să nu spui !” 🙂

  14. ElI

    Foarte frumos!! Poate data viitoare ne luati si pe noi…..chiar si numai pentru o zi…Va pup pe toti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s