Ce culori?


Ce culoare atribuiţi următoarelor sentimente şi de ce:

fericire, dor, speranţă, prietenie, încredere, incertitudine,  uitare, dezamăgire?

Pentru răspunsurile voastre, vă  dăruiesc, cu drag:

Anunțuri

40 comentarii

Din categoria întrebări şi răspunsuri, gânduri

40 de răspunsuri la „Ce culori?

  1. fericire – orange; pentru ca fericirea este un amalgam de soare insangerat,

    dor – bleu ciel; dorul mi-l alina cerul care acopera si persoana/obiectul de care imi este dor
    speranţă – verde crud; precum primavara care aduce speranta vremii bune
    prietenie – galben; imi inspira veselia pe care ti-o aduce prietenia
    încredere – alb – perla ; orbul imaculat al incerderii
    incertitudine – gri – albastrui, precum marea involburata care se dezlantuie incontroloabil
    uitare – alb-murdar, precum ceata care acopera tot in uitare
    dezamăgire – negru … pentru ca, la mine, aici se termina tot…

  2. fericire – galben strălucitor ca soarele
    speranţă – albastru verzui ca oceanul în Bora-Bora
    prietenie – verde crud
    incredere – miere sau caramel
    incertitudine – gri murdar
    uitare – alb orbitor
    dezamăgire – roşu însângerat

    Nu reuşesc să asociez dorul cu nici o culoare…

  3. pentru fiecare punct de mai sus raspund la fel: toate culorile curcubeului!! Rand pe rand! 😀

  4. dar sa raspunzi si tu, ca asa-i corect. 😛

    o zi minunata va doresc.

  5. Pingback: Iubește… « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

  6. Pingback: LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (9) «

  7. Eu pun roșu la și fericire și la speranță… Frumoasă întâlnirea cu Doina Badea… Zi bună!

  8. fericirea? nu i-am ‘prins niciodata culoarea, poate, pentru ca dureaza prea putin si n-o pot identifica;
    dorul are culoarea albastra a serilor copilariei;
    speranta este verdele crud al mesteacanului din fata ferestrei mele;
    prietenia are multe nuante- este ca un camp inflorit;
    increderea este galben-aurie, dulce si de pret;
    incertitudinea, fiindca eu am multe incertitudini, o consider incolora;
    dezlantuirea? o vad pozitiva, rosu- aprins;
    dezamagirea are culoarea nisipului pierdut printre degete;

  9. Diana Alzner

    Frumos, Adela! 🙂 Mi-au plăcut şi postarea şi comentariile.

  10. rosu pe toata linia! este culoarea invingatorilor.

  11. Hmmm nu cred că e tocmai o idee bună să vorbesc de culori într-o perioadă în care văd totul în nuanţe de gri, dar o să încerc:
    Fericirea este lyla. 🙂 Nu mă întreba de ce. E o culoare pe care o vezi destul de rar. Ca şi fericirea adevărată.
    Dorul este verde. Pen’că-mi aduc aminte de „Mioriţa”: […] Ori ţi-e foame, ori ţi-e sete,/Ori ţi-e dor de codru’ verde?
    Speranţa e neagră. Pesimist din fire fiind, speranţa moare ultima, dar moare.
    Prietenia este galbenă precum razele de soare cu care ne încălzesc prietenii adevăraţi în momentele înnourate ale vieţii.
    Încrederea e aurie. N-am explicaţie pentru asta.Îmi vin în cap verigheta şi aurele sfinţilor din icoane.
    Incertitudinea e gri. Nu cred că e nevoie de argumente.
    Uitarea este albă, translucidă. Parcă e ceva acolo, dar nu vezi bine, nu ştii ce e… şi pe măsură ce trece timpul devine din ce în ce mai opac.
    Dezamăgirea este roşie. Ca iubirea. Pentru că de cele mai multe ori merg împreună. Şi pentru că lasă răni adânci şi sângerânde.

    Asta e ceea ce gândesc acum. Poate pese un an voi vedea lumea în alte culori, cine ştie.

  12. Fericirea cred ca este ca un roz prafuit.
    Dorul este verdele primaverii pe care o visam iarna.
    Speranta mi-o da culoarea galben.
    Prietenia o asociez cu albastru culoarea preferata in copilarie.
    Increderea e violet.
    Incertitudinea este bleumarin.
    Uitarea este gri.
    Dezamagirea este neagra.

  13. adakiss

    Fericire – verde.
    Dor – roșu
    Speranță – portocaliu
    Prietenie – albastru
    Încredere – alb
    Incertitudine – bej
    Uitare – violet
    Dezamăgire – roz.
    Nu mă întreba de ce, căci habar n-am. Așa mi-au venit acum. Uite vezi cum mă pui tu pe mine la gândit? 😛

  14. adakiss

    Ar fi bine. De fapt, mă simt înconjurată de lei, așa că prefer să îmi ridic privirea și să aspir spre aștri. (nu lei, ca valută, că atunci ar fi perfect dintr-un anumit punct de vedere). Cu capu în nori după teză… Cam așa ar trebui, nu?

  15. Mi-a placut explozia asta de culoare dar, ca si Victor, pot sa-ti spun ca, acum as putea sa fac distribuirea culorilor pentru lista ta de sentimente doar din prisma cenusiului in care ma scald acum. Si nu vreau sa intristez pe nimeni. Asa ca, mai degraba imi alin sufletul putin cu frumoasele culori expuse aici si, ca sa nu para totul prea intunecat voi pune o culoare doar sperantei – albastru. E un albastru abia, abia sesizabil, ca te si intrebi daca-i culoare sau e doar…alb. E asa, ca si speranta care de-abia mai palpaie. In rest, totul e non culoare.

    • Of, la mine poţi să-ţi strigi tristeţea! Am s-o iau şi am s-o încui, apoi voi arunca şi cheia.
      Îţi mulţumesc pentru că ai trecut, din nou, pe la mine şi îţi dau un pupic, să te mai înveseleşti… măcar un pic. 🙂

  16. Pentru ca nu vreau sa scriu ceva care sa nu exprime exact ceea ce simt si acum sunt foaaarte obosita, iti promit ca maine vin culorile sentimentelor mele si motivatia… 🙂
    Noapte buna si vise placute!

  17. Speranţa… albastrul cerului senin
    Încrederea… negru de pământ arat
    Iar fericirea… curcubeu?
    Nu ştiu. Întreb.

  18. Pingback: Bucurie « Nataşa

  19. N-am găsit cea mai potrivită culoare… pentru fericire.
    Cred că e simplu, lumină. Pentru că îmi sunt dragi răspunsurile.

  20. In sfarsit…apar si eu. 😉

    Fericirii i se potriveste culoarea rosie, pe care o percepem efervescenta, tumultoasa, fara astampar, ca si dragostea, asemeni unui pahar prea plin din care se se revarsa fericirea ce abunda. 🙂

    Sperantei parca i se potriveste vesmantul albastru al cerului; privesti in zare si speri…acel albastru azuriu ce aduce liniste in suflet, nu albastrul cerului prins in furtuna. 🙂

    Dezamagirea nu poate sa fie decat gri in viziunea mea; acel gri de inceput de iarna care simti ca-ti strecoara inghetul in suflet. 😦

    Increderea, pentru ca se bazeaza pe sinceritate, este curata, imaculata, fara nici un amestec din alta culoare. Deci este alba. 😀

    Dorului cred ca-i place culoarea verde, este aproape de speranta, si iti da o senzatie de liniste, asteptare in calm… 🙂

    Cand ai uitat ceva, cand cineva ti-a gresit si l-ai iertat, ai inmormantat totul, nu-ti mai aduci aminte. Ai uitat. Deci negrul este repartizat uitarii.

    Prietenia se imbraca-n galben, o culoare calda, a razelor de soare ce incalzesc…doar adevarata prietenie. 😀

    Am repartizat culorile, deci pot sa ma duc la intalnirea cu…Mos Ene! 😆

  21. Am scris un articol despre asta, acum ceva vreme. 🙂
    Poate l-ai citit deja. Dacă nu, uite:
    http://vanillamoon.wordpress.com/2010/02/27/monocromie/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s