Gaj


Zi de zi, ne punem sufletul gaj
pentru încă un mâine palpabil.
Ne infuzăm porţii mari
de speranţe, învelite în aluminiu
şi le sorbim, pedanţi,
cu degetul mic ridicat
ca într-un salon cu brocart.

Zi de zi, ne punem sufletul gaj
pentru încă un mâine palpabil
şi ne minţim şoptind:
„Doar azi…”
Ne proiectăm, timizi, iluziile
ca pe o hologramă
şi nu ne ferim să le ipotecăm,
până la ultimul rang.

Zi de zi, ne punem sufletul gaj
pentru încă un mâine palpabil.
Ne aşezăm, cuminţi, sentimentele-n galantar
şi, de ni se cere, eliberăm şi bon fiscal.

Anunțuri

20 comentarii

Din categoria gânduri, poezii

20 de răspunsuri la „Gaj

  1. multumesc, chiar acum te adaug. 🙂

  2. Ti-am simtit lipsa.
    Foarte frumoase versurile.

  3. Pingback: Evoluţionism « Ioan Usca

  4. Pingback: Roşu de trandafir « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

  5. Pingback: Citate importante « Nataşa

  6. adakiss

    Frumoasă revenire! Îți simțeam lipsa!
    Nu ți s-a întâmplat să îți pierzi bonul? Sau să fii „furat la cântar”?

    • Mulţumesc, draga mea! N-am lipsit decât două zile. 🙂 Am fost plecată.
      Referitor la întrebări, răspunsul este „nu”. Ştii de ce? Pentru că nu mi-am vândut niciodată sentimentele şi nici nu le-am cântărit, deşi, poate ar fi trebuit. Doar
      le-am dăruit. Dintotdeauna.

  7. adakiss

    Duă zile a fost prea mult.
    Poate învăț și eu să nu mai amanetez nimic din ceea ce sunt, căci voi sfârși prin a rămâne fără mine… Nu e bine.

    • Nu, nu e bine. Nu a fost bine nici ca mine. Sau poate că da… Nu ştiu. Dar asta am fost şi sunt. Dacă stau să mă uit în urmă, nu-mi pare rău. Pentru că toate sentimentele dăruite, chiar dacă nu mi s-au întors întotdeauna – firesc, de altfel – m-au făcut, probabil, ceea ce sunt. Un om care iubeşte, aproape necondiţionat. 🙂

  8. adakiss

    „Aproape”… E o diferență. Dar nu știu. Cred că uneori mai trebuie să și pierzi din tine, ca să realizezi ce ai rămas. Nu știu dacă înțelegi ce zic… Probabil nici eu nu înțeleg prea bine.
    Nici mie nu-mi pare rău de nimic din ce am făcut sau zis (în vasta mea experiență 😆 ), dar am învățat din greșeli… sau nu. Încă le mai fac.

    • Da, „aproape”. Se presupune că, odată cu vârsta, m-am mai copt, nu? 🙂
      Nu ai cum să nu pierzi din tine, atunci când dăruieşti. Greşeli vom face întotdeauna, indiferent de vârstă. Aşa învăţăm. Ideea este să nu faci aceeaşi greşeală de două ori…

  9. adakiss

    Dar dacă o fac, dar sub o altă formă, și adresată altei persoane? Când subconștientul meu nu vrea să cedeze și face iar și iar aceeași greșeală, ce fac? Mă tot cert, dar nu reușesc să nu mă mai implic în ceva ce știu dinainte că nu-mi va aduce nimic bun…

    • Dacă este vorba despre a te îndrăgosti de persoane „nepotrivite”, mereu, e mai dificil. Însă, la un moment dat, inima îşi va fi învăţat lecţia şi va şti să se îndrăgostească şi „de cine trebuie”, vei vedea. Desigur, nimeni şi nimic nu-ţi poate garanta. Dacă este vorba de a-ţi dărui, pur şi simplu, prietenia unei persoane „nepotrivite”, atunci şi mintea va trebui să-şi înveţe lecţia. Şi o va face. Măcar din instinct. Nu te poţi abandona la nesfârşit. Pentru a-i înţelege şi iubi pe ceilalţi, trebuie să te iubeşti şi să te înţelegi, în primul rând pe tine. Şi, când vorbesc despre iubirea de sine, nu mă refer la egoism sau egocentrism, este vorba despre autocunoaştere şi autoapreciere juste.
      Desigur, nu deţin eu vreun adevăr absolut, este doar o opinie. 🙂

  10. adakiss

    O opinie care, din nou, îmi luminează seara. E bine să fi și egoist din când în când. Eu sunt când nu trebuie. Dar până la urmă o să mă ard serios, și voi sufla și în iaurt. Până atunci, îmi curăț vechile răni.
    Muțumesc, pentru că mereu îți faci timp să mă „luminezi”.
    Te îmbrățișez cu căldură. Noapte bună!

    • Ei, cu egoismul, nici mie nu-mi iese şi nu mi-a ieşit niciodată. Am şi eu o problemă aici. 🙂
      Voi fi mereu aici, de câte ori crezi că te va ajuta. Te îmbrăţişez şi eu, draga mea, noapte bună!

  11. adakiss

    Știi ce mă gândeam, așa înainte de culcare? Că eu, cu toate ideile mele, așa-numitele „crize adolescentine”, te pregătesc pentru viitor. Că, de, ar fi prea frumos să scape Victor de perioada asta, a întrebărilor și lipsei de răspunsuri. Până ajunge el acolo, te mai stresez eu 😆

    • Toţi am avut crizele noastre, fii pe pace! Totul este să mergi înainte şi să nu te risipeşti pe drum. Să te îmbogăţeşti cu fiece experienţă trăită, să te înfrumuseţezi cu fiecare sentiment primit şi dăruit şi să fii sinceră cu tine însăţi.
      Referitor la stresat, eşti binevenită oricând! 🙂 Mă onorează nevoia ta de a „mă stresa”. Numai să te pot ajuta.

  12. Sarmanele „speranţe, învelite în aluminiu”…
    Caldura pastrata artificial, perfuzata mai apoi, nu face decat sa adanceasca minciuna care inveleste si ea ceva sperand sa dea iluzia perfectiunii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s