Pentru că ofurile mele lingvistice sunt departe de a se fi sfârşit, din păcate, îmi continui seria de manifeste antischilodire a limbii române.
De câte ori n-aţi auzit:
„Accidentul s-a produs datorită condiţiilor meteo nefavorabile.”
sau
„Datorită lipsei de bani, nu se mai construieşte nimic”?
De prea multe ori.
Şi este total greşit.
„Datorită” – prepoziţie care cere cazul Dativ al părţii de vorbire pe care o însoţeşte (substantiv, pronume) – se foloseşte atunci când acţiunea a putut avea loc mulţumită „intervenţiei de bine” a cuiva, când efectul este unul bun. Sau, altfel spus, atunci când poate fi înlocuit cu „mulţumită„, „graţie„.
Ex. :
Datorită Mariei, am reuşit să terminăm lucrarea la timp.
datorită=mulţumită=graţie
Mulţumită Mariei, am reuşit să terminăm lucrarea la timp.
Graţie Mariei, am reuşit să terminăm lucrarea la timp.
„Din cauza” – locuţiune prepoziţională care cere cazul Genitiv al părţii de vorbire – se foloseşte atunci când acţiunea a avut loc din pricina „intervenţiei de rău” a cuiva, a ceva, când efectul este rău. Deci, altfel spus, atunci când se poate înlocui cu „din pricina„.
Ex. :
Din cauza lipsei de bani, nu se mai construieşte nimic.
din cauza=din pricina
Din pricina lipsei de bani, nu se mai construieşte nimic.
Buunnn!!!!!!!!!!! Acum că am lămurit din cauza şi datorită cui se întâmplă una, alta, să trecem la punctul nr. 2 pe ordinea de zi:
„Deci„.
„- Cum te cheamă?
– Deci, Popescu Ion.”
„Ce film ai văzut?
Deci, Păcală.” şi aşa mai departe.
De ce, doamne iartă-mă, ar începe cineva fraza/propoziţia cu o concluzie, fără să fie o concluzie?
Pentru că „deci” este o conjuncţie conclusivă, introduce o propoziţie subordonată conclusivă. Se poate înlocui cu locuţiunea conjuncţională „prin urmare„.
Deeeci (concluzionăm):
Folosim „deci”, când avem de formulat o concluzie la ceea ce am expus până în acel moment. Rezumăm (evidenţiem principalul), adică, (al) ceea ce am povestit deja.
Dacă aţi considerat că este bine de ştiut, daţi mai departe. Iar eu vă voi mulţumi, cu recunoştinţă.
Noaptebunacopii's Blog 
Cred ca ceri prea mult pentru nivelul multora.
Cand eram mai mic nici eu nu faceam diferenta si multi ma corectau.Cand am inteles eu cum sta toata treaba asta,am inceput sa fac la fel.Unii nu accepta sa fie corectati,ei au dreptate si numai ca ei poate fi.
Si pe la Tv mai aud lucruri de gen; parca deranjeaza la auz.
Dar hai sa fim seriosi,oamenii nu dau importanta unor lucruri semnificative,ce sa mai vorbim de exprimare: din cauza/datorita-pentru multi ”tot aia e…”
Da, ai dreptate. O, şi mai ales la televizor auzi multe „perle” de gen şi, din păcate, la oameni „cu pretenţii”, dar nu numai. Dar, asta nu înseamnă că trebuie să tăcem. De ce să ne fie nouă ruşine să şi că vorbim corect româneşte? De ce să nu încercăm să facem ceva? Înclin să cred că indiferenţa ucide mai mult decât ignoranţa.
Mulţumesc pentru comentariu.
Cu prietenie,
Subscriu la ce-ai spus. Nici eu nu mă feresc să mai arunc câte-o corectură ici colo, indiferent de caz. Mă gândesc că dacă noi n-o facem, atunci cine? (vorba lui Fizz, parcă). Şi poate că dacă vom fi suficient de mulţi cândva, vom schimba ceva pe ici pe colo, prin punctele esenţiale. 🙂
După micul meu scandal bloggeristic cu juna scriitoare am observat că s-a abţinut la a mai posta inepţii. Aşa că poate pe undeva o să vedem şi micile victorii.
Te sărut cu drag!
Bine ai revenit, pisicuţo! 🙂
Îmi place când torci la mine pe blog.
Te îmbrăţişez şi eu cu drag!
Draga mea, eu revin aproape zilnic. Uneori mă abţin să mai arunc câte-o vorbă ca să nu te încarc inutil.
Ştiu. 🙂 Tocmai de aceea, spuneam că-mi place. 🙂
Şi eu te vizitez, aproape zilnic, chiar dacă nu am întotdeauna comentariile la mine.
Te pup.
Si eu,uite,cand am citit comentariul din nou,am observat ca am spus cuvantul ”Mult” de vreo 4-5 ori.Cred ca am lasat un comentariu mai obositor decat mine.
Cer scuze.
Se acceptă. 🙂
Şi se apreciază că nu ai spus „îmi cer scuze”. Ăsta este un alt of al meu. 🙂
Salut.
De ce ar fi „îmi cer scuze” un of al tău? Expresia există şi folosită ca atare este chiar corectă.
„A SE SCUZÁ mă scuz intranz. A-și cere scuze (pentru o greșeală, pentru un deranj etc.); a cere iertare; a-și exprima regretul. ♢ Scuzați (vă rog)! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, pentru un deranj etc. /<fr. excuser, it. scusare
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar"
http://dexonline.ro/definitie/scuza
Deci expresia "îmi cer scuze" este perfect folosită
Poate că doreai să spui "Cer iertare" în loc de "îmi cer iertare". Nu prea ai cum să îţi ceri ţie însuţi iertare…
Salut! Pentru că eu fac parte din tabăra celor care susţin verbul „a cere (scuze)”, la diateza activă şi nu reflexivă. Da, s-a înveterat „a-şi cere scuze”. Şi Mioara Avram arăta la un moment dat că, până la urmă, ambele forme sunt corecte, susţinând, însă, că expresia „a-şi cere scuze”, este pe nedrept condamnată. Dar, din punctul meu de vedere, „şi” („îmi”) este pronume reflexiv cu funcţie de complement indirect iar substantinvul „scuze” este de sine stătător, cu funcţie de complement direct. (ce cer/ceri/cere, etc.). Deci, ne aflăm în preajma verbului „a cere” – ce? – scuze; cui? – ţie, lui, etc. şi nu sieşi, şi nu în preajma unei locuţiuni verbale, de ex. sau a unei expresii cu o singură funcţie sintactică. Mai ştiu, de asemenea, că „a-şi cere scuze” e atestată în Dicţionarul limbii române (DLR), chiar la scriitorii mai vechi.
Acesta este punctul meu de vedere (desigur, l-aş putea dezvolta mai mult decât am făcut-o). Iar tu te contrazici concluzionând: „Poate că doreai să spui „Cer iertare” în loc de „îmi cer iertare”. Nu prea ai cum să îţi ceri ţie însuţi iertare…”.
De ce nu poţi să-ţi ceri iertare ţie însuţi/insăţi, în schimb, poţi să-ţi ceri scuze? Nu vorbim despre acelaşi lucru?
Altfel, îţi mulţumesc pentru vizită!
Eu mă bucur când cineva mă corectează, chiar dacă nu întotdeauna îmi pică bine, pentru că, deh, depinde mult și de cum o face.
Nu știu de ce unii oameni consideră că la terminarea liceului / facultății au încheiat cu învățatul și, mai mult, că le știu pe toate…
Subscriu. Tocmai ce discutam cu Victor despre cum avem de învăţat câte ceva toată viaţa. Şi el mă întreabă: „Mami şi tu mai ai multe de învăţat?” „O-ho, mami, de-ai şti câte! Dar le vom învăţa împreună.” 🙂
Subscriu si adaug:
– „decat” folosit in propozitii afirmative – „am luat decat mere”, inclusiv la TV
– „face sens”
– „luasesem” in loc de „luasem”
Mai am si altele, dar nu-mi vin acum in minte.
Mulţumesc, my Lady! 🙂 Pe „decât”, l-am atacat deja într-o postare: „Totul sau… decât?”. Pe celelalte, le adaug pe listă.
Pupici.
Of-uri lingvistice vor fi mereu, din ppcate, pentru că unii nu acordă atenţia cuvenită limbii pe care ar trebui să o stăpânească la perfecţie…
Din păcate, da. Dar nu am de gând să le las doar „oftate”. E şi asta una dintre multele mele nebunii, ce să fac?
Ştii ce cred? Că, celor care nu-s în stare să vorbească şi scrie corect limba în care/cu care s-au născut, n-ar trebui să li se permită să o numească „limbă maternă”. Poate sună bizar, dar asta cred.
Mulţumesc pentru vizită, Cristian.
Cu „trebuie” este un alt of, mai degrabă însă de natură logică/ideologică/juridică.
„Trebuie” să respectăm legea, restul „ar fi bine” sau nu să facem.
Deci, limba ar fi bine să o stăpânească tot românul.
„la perfecţie” este iar o problemă…
Cine ştie ceva „la perfecţie”, eu îl consider lăudăros.
Şi acest cuvânt este mult prea des folosit, perfect nu e nimeni, chiar dacă unii se amăgesc cu contrariul.
Pingback: Amurg pe mare ( Donna II ) « Opriti planeta vreau sa cobor!
Salut!!! Sunt Vlad de la Radio Whisper(anti manele) un radio dedicat bloggerilor si celor din jur,felicitari pentru blog chiar este frumos,incep sa il citesc cu drag, noi cei de aici de la radio whisper promovam articole la diversi bloggeri si astazi am promovat un articol de-al tau am spus si sursa de unde vine articol am deschis si un subiect pe acest articol, noi o sa iti adaugam link daca ai avea placerea si ai dori sa ne promovezi adica sa ne sustii cu acest proiect de radio, si ne gandim sa iti luam un interviu, adica vrem sa luam interviu la multi bloggeri, sa vedem cum gandesc,noi suntem aici on cu muzica pentru voi vrem sa facem o treaba mare si fara tine si fara bloggeri nu putem de asta trebuie sa ne ajutam unul pe altu,Suntem Respectosi,ajutam unde este nevoie si am dori sa vorbim poti adauga id-ul nostru radiowhisper_com sa vorbim mai schimbam o vorba,o ideie etc si suntem alaturi de tine si la bine si la rau iti multumesc pentru timpul acordat, vorbim pe meseneger pe id-ul radiowhisper_com sau ne poti scrie pe radiowhisper_com@yahoo.com Speram sa facem o legatura intre acest blog minunat si intre radio whisper.Respect!Cu stima Vlad! O Zi Buna!Speram sa facem o legatura intre acest blog minunat si intre radio whisper.P.S:(Avem nevoie de oameni in radio sa fim cati mai multi sa facem o echipa mare cred ca ai un talent aparte si poate ai vrea sa ne ajuti in domeniul care iti place tie) Nu am scris site-ul sa nu zici ca facem spam e un mesaj adevarat si gandim inainte de-a scrie!
Mulţumesc, Vlad. Scuze, abia acum am descoperit mesajul la „spam”! De altfel, am citit acest mesaj şi pe blogurile prietenilor. Mă bucur dacă tu consideri că pot ajuta cu ceva.
Cu prietenie,
Adele
Mie îmi place când o aud la jurnalele de ştiri: ” datorită poleiului circulaţia a fost îngreunată”. Mulţumim din inimă poleiului! 🙂
Exact. 🙂
Te îmbrăţişez.
Este prima data cand intru pe blogul tau! 🙂
Am mai citit pe blogurile prietenilor comuni, cateva comentarii de-ale tale.
Am venit azi in mod special, sa-ti spun ca mi-au placut replicile baietelului tau, cu privire la ce va alege el sa fie atunci cand va fi mare si remarca facuta referitoare la lupi.
Mi-a adus zambetul pe buze. 🙂
Sa te bucuri intreaga viata de el si poate notezi undeva toate aceste lucruri dragute pe care le spune! 😛
Mă bucur că există o prima oară. Sper să urmeze şi a doua, şi a treia şi… 🙂 Aşa că, fii binevenită! Muţumesc pentru aprecieri şi pentru urări.
Cu drag.
Pingback: A. P. Cehov – Ninocika « Ioan Usca
Deci, aşa vorbim noi…
Câteodată. Dar, cred că putem şi mai complex de atât. 🙂
cita dreptate ai !!! si esti foarte bravo, ca nu treci absenta si indiferenta pe linga,.. si asa este – indiferenta ucide mai mult decit ignoranta. Intotdeauna am apreciat si apreciez, cind cineva ia atitudine in acest sens si daca cumva, cindva, ceva mi-a scapat la cest capitol niciodata nu m-an suparat cind am fost corectata. Dar din pacate multi nu accepta sa fie corectati, chiar daca merita…
Mulţumesc, draga mea! Fac şi eu ce pot, dar, clar, nu stau cu mâinile în sân.
Te pup, cu drag.
„deci” asta este o boala. Grea. Si incurabila pe alocuri. Pentru ca mai este si problema cliseelor verbale de care greeeeu scapi…..dar macar sa se vada ca te straduiesti.
Mai vanam si revenim 😉
Pupaturi.
Deci, ai dreptate! 🙂
Apreciez blogul tau! Am sesizat aici virgula dupa ”deci”…De ce virgula dupa o conjunctie care introduce o propozitie subordonata (fie ea si separata prin punct de regenta)? Nu-mi explic ”gramatical” folosirea ei….Nu punem virgula dupa elementele introductive ale subordonatelor, decat daca, intre acestea si propozitiile pe care le introduc, apar intercalari…Conjunctia ”deci” are un statut incert,…si totusi, oamenii au nevoie de reguli mai clare…Am gasit atatea pareri impartite in sursele online si nu numai…M-ar bucura sa stiu parerea ta…Multumesc
„Deci” cred că ar trebui să-ţi fac cadou proiectul meu de blog. :)) Ţie ţi se potriveşte mai bine.
Permite-mi o mică precizare asupra diatezei reflexive. Îţi înţeleg poziţia oarecum logică asupra formei reflexive a verbului „a cere” când se referă la scuze, iertare. Dar această diateză are câteva aplicaţii (nu e cuvântul cel mai potrivit dar stau cu comentariul aşa de juma’ de oră şi nu îmi vine; expiră sesiunea paginii şi lapsusul ăsta devine deja tocător de nervi) care nu numai că sfidează logica, dar îi dau şi o palmă peste obraz. Spre exemplu „mă gândesc”. Nu, zău?
Şi o altă sugestie: poate te iei puţin şi de cei cărora „le-ar place” să nu te iei de ei. Că tare mi-ar PLĂCEA să văd ce ai de zis. 🙂
Te salut.
PS. Au trecut 15 minute de când am am terminat ce am scris mai sus şi încă mă gândesc la cuvânt. Dacă nu o las baltă fac o croză de nervi. Se vede că două ore de somn pe noapte nu sunt sificiente, deci nu faceţi ca mine. 🙂 Revin mâine cu mintea limpede şi îţi spun cuvântul. Noapte bună. Aaaa… şi era să uit ce era mai important. Mersi pentru trofeu. E primul pe care-l primesc. Sunt invidios pe zmeura Pisicii. Ea are două premii acum. 🙂 Serios, apreciez mult având în vedere că vine de la tine. Mulţumesc frumos.
Mulţumesc, Victor, pentru toate spusele. 🙂
Îl am în mânecă şi pe „mi-ar place”. Mă zgârâie rău de tot la auz. Referitor la premiu, şi la mine a fost primul primit. Şi mi-a făcut plăcere să intru în joc, iar pentru că „dar din dar se face rai”, vi l-am oferit tuturor celor din lista mea, pentru că îmi sunteţi dragi. Asta e… 🙂
Am recitit ce am scris. am promis că revin cu completarea la lapsus, dar habar n-am ce vroiam să zic. :D. Cred că vocabula căutată era „manifestări”.
Salutări.
Ups… Vream. Sau voiam. Nu vroiam. 🙂 Mea culpa.
Multe comentarii !Ma bucura mult acest lucru.Inseamna ca nu va muri L.Romana!
Dă, Doamne!
Reblogged this on Tzukutza`s World.
Pertinente observatiile, necesare precizarile, sunt multe, multe de corectat in ce se difuzeaza prin mass media, as avea totusi o observatie: as scrie „Doamne, iarta-ma” …adica Doamne, cu „D” mare si nu „doamne iarta-ma”….. (De ce, doamne iartă-mă, ar începe cineva fraza/propoziţia cu o concluzie, fără să fie o concluzie?)