Celălalt eu


Azi am avut întâlnire. Cu mine.
– Îţi propun un joc, accepţi? m-a-ntrebat celălalt eu al meu.
– De parcă aş avea de ales! Accept, zic.
– Uite, eu îţi pun nişte întrebări şi tu răspunzi cu primul cuvânt care-ţi vine în minte. Să-ncepem: Ce-i defineşte pe oameni?
– Hmm. Mersul biped.
– Mda. Pentru unii e singura caracteristică. Dar şi găinile sunt bipede şi sunt… găini.
– Sufletul? supralicitez eu.
– Bun. Bipezi şi cu suflet.
– Iubirea, ura?
– Şi animalele iubesc. Şi, uneori, o fac mai bine, mai intens decât oamenii. Dar este adevărat, animalele nu ştiu să urască.
– Gândirea?
-Gândirea? Am văzut animale cu uimitoare planuri de acţiune. Şi, câteodată, mi-e greu să cred că-i doar instinctul.
– Credinţa? merg eu mai departe.
– Ce-i credinţa? Propăvăduirea lui Dumnezeu? Cruci şi metenele? Lumânări aprinse? Mersul la slujbă în fiecare duminică? Cunoaşterea Bibliei? Să nu spui „fir-ar al dracului?” Ce-i, deci, credinţa?
– Deşi se spune că izvorăşte din necunoaştere, credinţa e Cunoaşterea. E relaţia fiecăruia cu Dumnezeu. E împăcarea cu Dumnezeu, cu sine şi cu ceilalţi. Poate fi chiar fericirea.
– Fericirea? Ce-i fericirea?
– Pentru mine, fericirea înseamnă să-mi văd familia râzând, în fiecare zi.
Eul meu m-a privit şi n-a mai zis nimic.

Voi ce i-aţi fi răspuns?

Anunțuri

20 comentarii

Din categoria ce credeti?, gânduri, proză

20 de răspunsuri la „Celălalt eu

  1. Întâlnirile cu noi înşine sunt cele mai bune exerciţii dintre toate. Ideea este să ne spunem în faţă tot ceea ce avem de spus şi să nu ne supărăm. Dacă tragem şi concluziile care se impun este excelent…

  2. Omul… un animal biped, fără pene şi cu unghii lungi.
    Aristotel a zis-o, parcă.
    Iar despre ură, ne declasăm semenii destul de uşor… şofer neatent… nicidecum… Cine i-a mai dat şi boului ăsta carnetul?
    Iar acum, să încerc şi eu un pic de filosofare, poate tocmai faptul că nu ne mulţumim cu răspunsuri simple. Poate pentru că vrem să înţelegem. Ceva. Orice. Suntem un pic dincolo de întrebare. Şi de răspunsuri. Într-o căutare. O căutare de sens.
    Am comentat şi pentru că îmi plac mult textele scrise cu liniuţă de dialog.
    Iar altfel, [poate Cu Ură, dar nu cred] eu mi-am propus chiar să citesc blogurile din blogroll-ul lui Vania.

    • Andrei, fără ură, îţi spun bine ai venit! 🙂 Mă bucur că ai hotărât să citeşti câte ceva de pe la mine. Da, vom fi mereu într-o căutare, conştientizând asta sau nu. Uneori, ne mulţumim cu răspunsuri simple, alteori ba. Că înţelegem câte ceva ori ba, cred că asta ne poate defini, la un moment dat, ca oameni.

      Te mai aştept,

  3. Credeam ca intrebarea era ce e fericirea, nu daca dialogam cu noi insine 😛 ….. din pacate, multi dintre noi suntem corigenti la ambele „materii”.

    Pupaturi in grup organizat, n-am raspuns la intrebare, dar ma gandesc mult la ce se spune prin literatura, ca nu-i importanta Mecca ci drumul spre ea. Asa si cu fericirea, o fi mai importanta nazuirea spre fericire decat fericirea in sine….zic si io, ma bag in seama p-acilea cu cafeluta mea …..

  4. Diana Alzner

    Omul este singura fiinţă dotată cu simţul umorului. 🙂 Şi care cade pe gânduri, uneori, întrebându-se „Ce este Omul?”

  5. Hmmm… eu as zice ca omul e singurul capabil de alegere…

  6. adakiss

    „Ce-i definește pe oameni?” Bună întrebarea. Dar nu prea ai găsit un răspuns. E greu. Poate dacă mai căutăm, mai adânc, găsim ceva. Dar, vine altă întrebare: care adâncime? Mie mi se par cele mai grele întâlnirile astea cu mine. Și niciodată nu trec testele. Mai învăț, și le dau iar, data viitoare. Poate le și trec 🙂

    • Nu, Ada, n-am găsit. Şi dacă ai şti de când caut… 🙂 Relativ la întâlnirile „cu mine”, mie-mi spui. Mă „duc” cu emoţii, ca la examen. Mereu îmi zic: ce-o mai vrea, nebuna asta acum?

      Bine ai venit!
      Cu prietenie,

  7. adakiss

    🙂 să știi că sunt emoții! E bine că măcar nu suntem exmatriculate.
    Bine te-am găsit!

  8. adakiss

    Nu, n-ai înebunit. Sau am înebunit amândouă 😆 . Nu știu. Dar, dacă stai să te gândești, mai poți numi pe cineva întreg la minte? Toți suntem sănătoși, dar și nebuni, în felul nostru, cred.

    • Da, numai că depinde de nebunia fiecăruia… Că trăim într-o lume nebună, nebună, nebună, nu este nicio îndoială. Dar mai sunt şi nebuni frumoşi. Şi mă străduiesc să mă strecor printre ei. 🙂

  9. Celălalt eu al meu nu-mi pune întrebări. Crede că mă cunoaşte prea bine… Iar eu cred că se înşeală… 😛

  10. celalant eu al meu imi prezinta conturi pe care le-am platit sau urmeza sa le platesc; se uita trist din adincul sufletului meu, c-o intrebare muta, la care, eu sper sa gasesc raspuns in secolul acesta…

    • Cred că, la un moment dat, cu toţii plătim pentru ceea ce facem bun sau rău, într-un fel sau altul. Îţi doresc să găseşti răspunsurile pe care la cauţi şi, mai mult decât atât, să fie cele la care speri. Presupun că întrebarea de acum are legătură cu ultima ta postare, nu? Toţi vrem să ştim răspunsul la acea întrebare…
      Să ai o noapte frumoasă!

  11. din pacate, sunt mai multe intrbari si ultima mea postare – tot ascunde o intrebare… partea proasta e, ca mai primesc si raspunsuri pe care nu pot si nu vreau sa le accept, dar asta e – o vesnica disputa cu „celalalt eu”… si tie o noapte frumoasa 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s