Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când văd şi aud cum, din ce în ce mai mult, este sărăcită limba asta română, îmi vine să urlu. Iar când torţionarii mai sunt şi dintre cei care-şi flutură studiile şi diplomele lor preţioase, precum alţii lanţurile groase de aur, sau, mai mult, ne şi reprezintă, în diverse funcţii şi posturi, ori îşi permit să dea şi lecţii, vorba lui Cristian Lisandru, mă transform în lup.
Oful de astăzi este „decât”, şi la sugestia lui Victor şi a Smarandei.
Greşeala (şi nu „greşala”) cea mai frecventă este când cuvântul se foloseşte ca adverb restrictiv în propoziţii afirmative, de genul:
Vreau decât pâine.
Corect: Nu vreau decât pâine. (adică, „nu mai am nevoie de altceva/nu mai vreau şi altceva, decât pâine”).
Dacă ne exprimăm în propoziţii afirmative, avem sinonimele „numai”, „doar”.
Vreau numai/doar pâine.
În concluzie, când adverbul „decât” se poate înlocui cu „numai/doar”, el se foloseşte doar în corelaţie cu adverbul de negaţie „nu”, care dă forma negativă a verbului şi, implicit, a propoziţiei. Altfel spus:
„Decât”, ca adverb de restricţie, nu se foloseşte decât în corelaţie cu adverbul de negaţie „nu”.
Cuvântul mai poate avea, din punct de vedere morfologic, şi valenţe de adverb comparativ de inegalitate, atunci când se poate înlocui cu adverbul comparativ „ca”.
Ex. : Este mai înalt decât tine. (Este mai înalt ca tine.)
Un alt rol pe care îl poate juca este cel de conjuncţie subordonatoare, introducând diverse circumstanţiale (comparativă de inegalitate, circumstanţială de excepţie, etc.).
Mai există şi omonimul omofon „de cât”, format din prepoziţia simplă „de” şi pronumele/adjectivul pronominal „cât”.
Ex. : De cât are nevoie?
De cât ulei are nevoie?
Nu am avut de spus decât atât.
Şi, ca de fiecare dată, strig „ajutooor!” :
bucurvictor.wordpress.com, calinhera.wordpress.com, daniotil.ro, dianaalzner.blogspot.com, dmd-familia.blogspot.com, www.cabral.roganduripentrunoi.wordpress.com
geaninalisandru.wordpress.com
ivanuska.wordpress.com, jumatati.blogspot.com
lia-taraluiaiurea.blogspot.com, linkping.wordpress.com
lisandrulisandru.wordpress.com, mihaibendeac.ro
mtorsan.blogspot.com, paulet.wordpress.com
paulgabor.com, pisicaroz.wordpress.com relaxare.wordpress.com, shorichitz.blogspot.com
starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com
stropidesuflet.wordpress.com, sufletdefemeie.wordpress.com
totuldesprecopii.wordpress.com,
tudorchirila.blogspot.com, vanillamoon.wordpress.com
vorbimromaneste.wordpress.com, zbateri.blogspot.com
poftă de viaţă,
tocana de cuvinte
Noaptebunacopii's Blog 
Pingback: “Vreau decât…” « Totul despre copii
Ma bucur cand pot sa te ajut. 🙂
Pingback: Mult e dulce şi frumoasă « Link-Ping
Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 26 « Ioan Usca
Te rog sa nu te superi daca am modificat putin, mesajul pe care l-ai lasat la noi pe blog.
Scuzele nu isi aveau rostul, greseala era prea mica. 🙂
Ma’nclin, domnita! Indata mai vanam greseli raspandite si va dam material pentru inalta misiune!
Pupici!
Mulţumiri!
Pingback: ŞOAPTE «
Te rog, nu-mi cere material didactic, că iar mă iau în gură cu toată lumea 🙂 Ţi-aş da nişte bloguri, să le citeşti şi să te minunezi (şi în ultimă instanţă să te rogi la Dumnezeu ca băiatul tău să nu întîlnească nicicând oameni aşa). Eu zi că ajutorul ar trebui dat profesorilor, să.şi facă treaba cum se cuvine…
Nu îţi cer material didactic, îţi cer doar să mă ajuţi să împrăştiem umilul meu manifest. Cine ştie, poate ajunge şi la urechile cui trebuie. 🙂
În ceea ce îl priveşte pe Victor, mă rog nu să nu întâlnească astfel de oameni, pentru că ar fi imposibil, ci să ştie cum să le facă faţă.
În ceea ce priveşte profesorii şi situaţia lor, este o altă discuţie.
Toate cele bune, pisicuţo!
Eu ma alatur corului ce-ti da dreptate. Si accept pinguri pe tema asta cu draga inima 🙂
Vor mai fi, atunci! 🙂
Dragă Adele, am fost cândva profesoară de română, dar actualii guvernanţi m-au determinat să renunţ. A se citi „m-au constrâns”… Am luptat pe aceste baricade; strigătul tău, al nostru se întoarce ca un ecou tot la noi. Cine ar trebui să-l audă consideră că astea sunt fleacuri, fixaţii de-ale profesorilor enervanţi.
Diana, drama fiecărui profesor, fie rămas pe baricade, fie obligat să tragă „pe linie moartă” este drama fiecăruia dintre noi, pentru că, vrem-nu vrem, ne afectează, direct sau indirect. Eu nu sunt şi nu am fost profesoară. Visam cândva să devin, tot profesoară de limba română, dar, aşa cum mai spuneam unui amic, la „momentul zero”, m-am reorientat (asta este altă poveste). Da, ai dreptate, că strigăm până răguşim, poate, degeaba. Dar măcar dreptul ăsta ne-a mai rămas. Şi n-am de gând să renunţ la el. 🙂 Nu şi la ăsta!
Cu drag,
Adele
Eu sunt, dupa cum ma stii, pentru contra. De aceea imi permit sa te contrazic: nu ragusim degeaba. Fiul tau si fiul meu vor invata sa vorbeasca mai corect, poate si altii …. n-are cum sa fie degeaba, fiecare efort mic micutz schimba un strop din marele ocean.
Fruntea sus!
Nu mă contrazici, mă susţii şi te susţin. Deci, ne completăm. 🙂
Dacă aş considera că este degeaba, probabil că aş sta în banca mea. Dar nu pot s-o fac!
Aud de multe ori expresia ” pai, pe internet nu prea conteaza cum scrii, doar e limbaj aparte… ” sau chestii de genul, care sa scuze greselile in folosirea limbii romane… si e pacat dar… putem lupta, cat putem… macar de-am avea sperante vreunui castig… macar!
Îţi mulţumesc şi ţie, cu căldură, Loredana, pentru sprijin. Cum îi spuneam şi Dianei, nu ştim dacă vom câştiga dar este dreptul nostru să încercăm, aşa cum putem, fiecare. Şi, totodată, obligaţia noastră: faţă de noi înşine, faţă de copiii noştri, faţă de limba română, fără a vrea să sune bombastic. Dar eu aşa simt.
Cu prietenie,
Nu am de spus decât atât: ai dreptate!:)
Dar am ajuns să fiu corectată deja de trupa mea veselă. O fi bine, o fi rău…;)
E de bine, Stela! Când învăţăceii îşi depăşesc maeştrii, e de bine, întotdeauna!
Mulţumesc pentru vizită şi susţinere!
Cu prietenie,
Sper totuși ca aceste articole să intre în capul tuturor celor care fac astfel de greșeli.
Măcar ne străduim!
Mulţumesc pentru susţinere.
Cu prietenie,
Pingback: Blogroll ascuns « Ioan Usca