Nu mai ucideţi copacii…


Am alergat desculţă prin pădurea de fagi,
atingerea-i m-a-nfiorat şi i-am sărutat tâmpla.
Pădurea mi-a mângâiat sufletul.
I-am respirat fiecare frunză
şi i-am îmbrăţişat copacii
ca pe nişte vechi şi dragi prieteni.
I-am acordat şoaptele ca pe un arcuş de vioară
şi-am valsat, desculţă, cu pământul,
ca o Cenuşăreasă la primul ei bal.
Apoi, am făcut reverenţe fiecărui copac
şi am plecat alintată de vânt.

Nu mai ucideţi copacii
Pădurea este a lor!

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria poezii, recurs la prea multă realitate

2 răspunsuri la „Nu mai ucideţi copacii…

  1. Pingback: LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (5) «

  2. Pingback: Link-Ping « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s