Sufletisme


Am ajuns la concluzia că sufletul meu are propriul lui suflet. Iniţial, am crezut că este bicameral. Dar nu… Este „stat în stat”. Sufletul meu, cu sufletul sufletului meu şi cu mine suntem, aşa, precum păpuşile Matrioşka sau Matroşka. Şi asta, până la urmă, n-ar fi rău, numai că, uneori, cele două nu mai vorbesc aceeaşi limbă. Mai mult, se ceartă pentru autonomie. Iar eu trebuie să dau sentinţe. Aşa, ca un fel de Curte Superioară a Drepturilor Sufletelor. Şi tare-i greu, câteodată, cu legile astea sufleteşti! Totuşi, mă consider norocoasă. Cum ar fi fost dacă sufletul meu ar fi avut propria lui minte?!

Anunțuri

11 comentarii

Din categoria eveniment, legi

11 răspunsuri la „Sufletisme

  1. O scriere cu suflet. Un suflet mare şi frumos.

    O seară divină!

  2. Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 23 « Ioan Usca

  3. Pingback: Ajun de Praznic « Ioan Usca

  4. Nu stiu daca are propria lui minte,dar e clar ca unele decizii tot cu sufletul le luam.

  5. Marian

    Adela, tu fiind o „sufletista” e normal sa ai asemenea probleme! Te pup- Marian

  6. Unde intervine mintea sufletul sufera….intotdeauna….mai bine sufletul sa aiba tot suflet 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s