Fericire


UPDATE: Iu-huuu, au înmugurit copacii!!!! Nu că nu aţi fi observat şi singuri. 🙂

Am strivit liniştea între degete
ca pe un fir de iarbă verde, crud.
În cameră, a început să miroase
a amurg târziu de vară.
I-am decantat, cu grijă, esenţa
– nu trebuia să se piardă niciun strop –
şi-am împărtăşit-o cerului.
Un curcubeu a prins de veste
şi s-a-mbătat gustând-o.
Din acel moment, s-a crezut punte între lumi.

Am închis râsetul unui copil
într-o vioară.
Lumea şi-a pierdut conturul
şi a început să valseze.

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria poezii, recurs la prea multă realitate

4 răspunsuri la „Fericire

  1. Pingback: Dorinţe « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

  2. Pingback: Omagiu arbitrilor « Călin Hera. PA-uri şi mirări

  3. dmd

    Am pus sufletul sa compuna si el mi-a compus o liniste mai presus decat orice muzica. Era randul meu sa-ti ofer ceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s