Atât de muribunzi…


Suntem atât de trişti, Doamne, câteodată,
că uităm să iubim
şi murim, puţin câte puţin.

Suntem atât de singuri, Doamne, câteodată,
că uităm să trăim
şi murim. Puţin câte puţin.

Suntem atât de răi, Doamne, câteodată,
că uităm să iertăm
şi murim, puţin câte puţin.

Suntem atât de grăbiţi, Doamne, câteodată,
că uităm să zâmbim
şi murim. Puţin câte puţin.

Atât de trişti
şi atât de singuri!
Atât de răi
şi atât de grăbiţi!
Atât de… muribunzi!

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria poezii, recurs la prea multă realitate

3 răspunsuri la „Atât de muribunzi…

  1. dmd

    Ne bucuram de ce citim si auzim,dupa care, din pacate, murim cate putin.
    Dan

  2. Dan, ca de fiecare dată, mă bucură vizita ta. Poate ţi se pare ciudat, dar uneori, citind pe blog-ul tău, mă gândesc că, din păcate, acesta este versul care te defineşte: „Suntem atât de trişti, Doamne, câteodată…”.

  3. christine

    Imi place foarte mult muzica. E in acord perfect cu poezia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s