Fugi, iarnă, fugi odată, Primăvară, vrem, bogată! Tu la anu’ poti sa vii Sa ne-aduci doar bucurii! Lasa acuma ca sa vina, primavara in gradina Lasa frig si lasa zloata, Pleaca, nu mai vrem noroi, Vrem sa mai zambim si noi! Soare cald si luminos, Verde crud si racoros Ghiocei si albastrele Papadii si nasturele Soare blând, soare de vis Pentru un suflet deschis! Miei s-alerge pe campii Ca niste copii zglobii Fugi, iarnă, fugi odată, ca o rochie demodată uitata pe-un raft de o fata. Uite se întorc cocorii Pleacă iarnă precum norii. Fugi, iarnă, nu-nţelegi? Cu toţii vrem să pleci!
Şi pentru că, aşa cum spunea Daniela, iarna nu s-a lăsat convinsă, invitaţia la joacă rămâne deschisă.
Sper sincer ca iarna să plece chiar dacă eu nu m-am putut mobiliza…
Sincer nu am participat ca sa nu stric ceva si nu din alt motiv.Tot sincer,s-a realizat ceva scolaresc,pt copii,adevarat in joaca, sa nu-ti fie din nou cu suparare. Dan
Nu, Dane, nu m-am supărat nici că nu ai participat, deşi mi-ar fi făcut plăcere şi nici pentru părerea ta sinceră. Dar ăsta a fost scopul: să ne jucăm, să ne întoarcem la ce este „şcolăresc”, copilăresc, aşa cum ziceam, să semnăm un recurs la prea multă realitate. Dacă asta a fost percepţia, înseamnă că jocul şi-a atins scopul.
„Să fim copii/Pentru încă o zi…”
Cu prietenie,
Nu e rau deloc. Mi-a facut placere.
Multumesc pentru invitatie
Chiar că a ieşit o poezioară drăguţă foc. În astfel de condiţii vine sigur primăvara, nu poate să rămână indiferentă! Au farmecul lor aceste jocuri literare… Seară bună!
Gigi, nu era un reproş, sper că nu l-ai perceput aşa. Mi-ar fi făcut plăcere să ni te alături. Dar, cine ştie, poate data viitoare… Şi, aşa cum zice, Cristi, nu are cum să nu plece iarna, cu atâtea descântece…
Daniela, cu drag!
Nu-i aşa, Cristian?
Mă bucur că ai intrat în jocul meu!
O seară bună şi ţie!
acum am vazut ce-a iesit, iarna ne-a raspuns deocamdata cu o noua ninsoare dar sper ca „descantecul” sa functioneze pana la urma
Ei, lasă, că o să funcţioneze. Şi, apoi, nu strică să avem un oponent redutabil, nu? 🙂
Mulţumesc pentru vizită.
A ieşit o poezie frumoasă care mai poate fi şlefuită un pic.
Deoarece suntem în Anul Soarelui şi prin traiectoria celor şapte planete prin Univers ştim că vremea se repetă din 7 în 7 ani… din câte citesc eu în vechiul Gromovnic al bunicii mele va mai ninge până la sfârşitul lunii martie…
Da, mai trebuie şlefuită un pic dar nu mi-am permis sa intervin deloc. Le-am înmănuncheat aşa cum le-am primit. De altfel, dacă vei da clik pe versuri, vei fi dus pe blogul fiecărui autor în parte. 🙂
Mulţumesc pentru vizită şi pentru participarea la joc.
Pot să te adaug în lista mea?
Cu prietenie,
P.S. De fapt, te adăugasem deja :)). Ce face oboseala din om!
Cred si eu ca o sa plece iarna asta urata cu atatea descantece! 🙂 A fost o leapsa inedita… La mai multe!
Nu vrea iarna să plece din câte se pare. S-a agățat cu disperare de natură. Aici a nins chiar azi.
Buna dimineata,
Dupa cum de vede afara vremea e frumoasa.
Cred ca a inceput sa isi faca efectul „descantecul”.
Ramane de vazut daca efectul va fi de durata.:)
Sa aveti o zi frumoasa si mai calduroasa.
Pisicuţo, mulţumesc.
Daniela, cu atâţia descântători, era şi timpul, nu? Şi, bineînţeles, că va fi de durată. Că, altfel, trecem iar la descântat… 🙂
La fel şi vouă!
Eu am cotrobait… Ma fugareste iarna aici, la tine…
Bine ai venit, Paul! Te mai aştept la cotrobăială şi sper să găseşti ceva care să-ţi încălzească sufletul.
Cu prietenie,