Viaţa are al ei dat


Uneori, se întâmplă să cred că s-a spus tot,
că nu mai sunt cuvinte. Şi nici gânduri. Nici simţire.
Uneori, se-ntâmplă să simt că nu mai pot
să trăiesc. Nu mai pot să simt ură sau iubire.

Alteori, simt că nu mai pot să strig
dar, totodată, ştiu că nu mai pot să tac
şi vreau să fug de mine şi nu mai vreau să plâng,
mă uit în jur şi-nvăţ cum să mă prefac.

Uneori, se-ntâmplă s-alerg spre nicăieri,
să caut totul, să nu găsesc nimic,
să nu primesc răspunsuri la simple întrebări,
să vreau să spun totul, dar să nu ştiu ce să zic.

Alteori, încerc să aflu care este rostul,
unde duce drumul pe care am pornit,
care-i recompensa şi care este costul,
cum arată lumea din care am venit?

Altă dată, deşi n-am întrebat, am primit răspunsuri,
deşi nu am chemat-o, Divinitatea mi s-a arătat,
când credeam c-am să cobor, am întrezărit suişuri
şi-am ştiut că viaţa are al ei dat.

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria gânduri, poezii

4 răspunsuri la „Viaţa are al ei dat

  1. dmd

    Frumoasa poezie.Felicitari pentru stil.Am sa mai revin.Dan

  2. Mulţumesc, Dan! Bine ai venit şi fii binevenit, oricând!
    Cu sinceritate, Adele

  3. superbe versurile. cred ca fiecare ne putem regasi in ele. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s