Uneori…


Uneori,
aş pleca să mor puţin…
atât cât să mă odihnesc o clipă…

Mi-aş elibera sufletul,
din colivia trupului
şi i-aş şopti să zboare
într-o pădure de mesteceni.
I-aş spune să atingă cerul
cu vârful aripilor,
să îmbrăţişeze soarele,
să-l caute pe Dumnezeu
şi să-l întrebe vrute şi nevrute,
pentru ca, mai apoi,
să ademenească luceafărul
şi să culeagă stelele.

Uneori,
aş pleca să mor puţin…
atât cât să mă odihnesc o clipă…

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria gânduri, poezii

5 răspunsuri la „Uneori…

  1. Multumesc, Daniela şi bine ai venit! Poate e trist dar este adevărat.
    Dar lăsând tristeţea la o parte, lasă-mă să-ţi spun că este superb băieţelul tău! Să crească mare şi sănătos!
    Vă mai aşteptăm, eu şi Victor, pe la noi!

    Cu drag,

  2. Multumim pentru invitatie.
    Ne simtim onorati.

    Multumim

  3. Marian

    Te pup- Marian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s