Metamorfoză


Mă dor pleoapele
de greutatea timpului
ce-mi trece prin pupile
şi-mi plânge lacrima
prăfuită, pe obrazul nins
de prea multele clipe
murinde în durere.
Îmi îngheaţă privirea
sub patina timpului
ce-şi revarsă trecerea
peste sufletul meu,
aşteptând în gara
efemerelor minute de visare
ce-mi sunt îngăduite…

Îmi întorc, atunci, privirea
în mine
şi ea se scurge tăcută,
din ce în ce mai tăcută,
în cupa transparentă
a sufletului meu.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria gânduri, poezii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s