Maraton fără final


Mirările mele
mă hăituiesc neobosite
şi eu alerg pierdută
printre întrebări nepuse…
negândite…

şi mă dor pleoapele,
de la atâta alergat
şi mâinile mă dor,
de la atâta frământat
de cuvinte şi de visuri
rătăcite…

Iar sufletul…
Sufletul mi se chirceşte
neputincios
în gândurile de altădată,
încet, picătură cu picătură,
pagină cu pagină,
scrisă sau nescrisă,
metodic şi dureros.

Şi, cu cât vreau mai mult să scap
din acest maraton fără final,
mirările mele
şi intrebările
şi visurile rătăcite
devin şi mai acute
şi mai neobosite…

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria gânduri, poezii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s