Tag Archives: inimă
Verde de viaţă
Mi-e verde de viaţă şi roşu de vis, mi-s gleznele sufletului rupte, mă plânge primăvara în flori de cais, din mine, tristeţea caută să se-nfrupte. Îmi şchioapătă inima în cuvinte, în gânduri, îmi curge lumină, privesc lumea, tăcută, cuminte şi-aş … Continue reading
Filed under gânduri, iubire, poezii, poezii proprii, viaţă
Sunt un strigăt de iubire
Azi, m-am trezit cu primăvara în suflet. A aşteptat tăcută, până când inima s-a transformat în frunză, iar seninul mi s-a topit în ochi. Îi simt gustul de verde, şi mirosul de muguri fremătânzi. Prin vene, mi se topeşte zăpada … Continue reading
Filed under poezii, poezii proprii, viaţă
Eu te voi privi ca o Monalisă…
Pictează-mă aşa cum mă priveşti acum: în lumina aceasta albastră, ce-mi curge pe buze, pe gât şi pe sâni! Fă timpul să tacă şi pune-mi-l în palmă, pentru a-ntregi tabloul. Desenează-mi conturul cu buzele, iar ochii în cărbune. Din două … Continue reading
Filed under de suflet..., poezii, poezii de dragoste, poezii proprii
Iubesc adjectivul “oameni”! (gânduri)
Nu, nu am înnebunit! Şi nici nu am nevoie de o carte de gramatică din clasele primare care să-mi reamintească faptul că acest cuvânt este substantiv. Ştiu asta. Şi mai ştiu că există adjectivele “omenesc”, “uman”, etc. Dar sunt derivate, … Continue reading
Filed under ce credeti?, de suflet..., diverse, gânduri, viaţă
D-ale mele gânduri… rătăcite
Ca să-i poţi înţelege pe oameni, trebuie să-i asculţi cu inima şi să-i priveşti cu sufletul. Dacă ai căzut şi nimeni nu-ţi întinde o mână, târăşte-te, de e nevoie, până la primul copac. El te va ajuta să te ridici, … Continue reading
Filed under de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., diverse, gânduri
Urletul
Urletul din inimă muşcă din mine cu înverşunare. Vrea să scoată la suprafaţă toate tăcerile şi lacrimile ascunse în el. Îl înăbuş – pentru a câta oară?- să nu tulbur mersul firesc al lumii. (21.01.2011)
Filed under de suflet..., poezii, poezii proprii
D’ale lui Victor…
… reflecţii politice Într-una dintre dimineţile acestei săptămâni, când Victor protesta că nu vrea să meargă la grădiniţă, am încercat să-i spun cum că este necesar să meargă, pentru că avem nevoie de ajutorul lui, mai ales acum când banii … Continue reading
Filed under copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă
Întrebări
Vis ars. Ochi tăcut. Plecare? Gând spart. Cuvânt surd. Mirare? Privire stinsă. Iris ucis. Durere? Buze pictate. Zâmbet învins. Tăcere? Inimă îngenuncheată. Lacrimi căzând. Uitare? Cioburi de suflet. Şoapte strigând. Plecare…
Filed under poezii, recurs la prea multă realitate
Faliment
Între un astăzi pierdut şi un mâine timid, sufletele au tras obloanele şi au pus afiş: “FALIMENT“. Speranţele au antamat – şi ele – procedura de insolvenţă, iar gândurile au declarat greva tăcerii. Bat clopote în Catedrala Mântuirii pentru visele … Continue reading
Filed under poezii, poezii proprii, recurs la prea multă realitate
Să-ţi fie bine, copilul meu!
Când te-am născut, m-am abonat la viitor. Necondiţionat. Când te-am atins, am renăscut. Când m-ai privit, Dumnezeu mi-a fost mai aproape ca oricând. Când mi-ai zâmbit, întregul univers mi s-a cuibărit în inimă. Când m-ai strigat, toată muzica lumii a … Continue reading
Filed under copil, poezii, poezii proprii, părinţi
