Tag Archives: … din suflet adunate…

D’ale lui Victor – despre reîncarnare

Cum stăteam noi, eu şi Victor, ieri după-amiază unul lângă celălalt, să ne odihnim, doar aud că mă întreabă: – Mami, un om care moare se mai naşte vreodată? “Ups!”, îmi spun şi-l întreb de unde i-a venit ideea asta … Continue reading

5 comentarii

Filed under ce credeti?, copil, copilărie, D'ale lui Victor, de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., gânduri, inocenţă, reîncarnare

Şi ei sunt copiii noştri…

Motto: Când ai încetat să mai fii de folos celorlalţi, ai încetat să iubeşti, deci ai încetat să mai trăieşti. Este vorba despre cei 45 de copii, fete şi băieţi, cu vârste cuprinse între 4 şi 13 ani, instituţionalizaţi în … Continue reading

16 comentarii

Filed under campanie, campanii, copil, copilărie, de suflet..., diverse, eveniment, inocenţă, manifest

Ar fi împlinit 37 de ani…

Se numea Irinel Ionescu. Era născut pe 03.12.1973. Azi, ar fi împlinit 37 de ani. Dacă ar mai fi trăit. Dar, Dumnezeu, destinul au avut alt plan pentru el. Pe 04.04.1990, a plecat definitiv. Avea 16 ani şi câteva luni. … Continue reading

17 comentarii

Filed under copil, copilărie, de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., gânduri, remember

D’ale lui Victor… concluzii

Victor a răcit iar. A făcut febră azi noapte, am făcut noapte albă. În fine. Acum, slavă Domnului e mai bine şi, în sfârşit a vrut să mănânce. Pe lângă fripturica de pui pe grătar, mi-a cerut salată de roşii. … Continue reading

23 comentarii

Filed under copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., răceală

Copilul din noi

“Când încetăm să fim copii, începem să murim.”, spunea Constantin Brâncuşi. Când suntem copii, ne grăbim să creştem. Şi, înainte să ne dăm seama, ne trezim adulţi. Copleşiţi de răspunderi, de griji, de planuri, mereu la răscruce de drumuri, mereu … Continue reading

28 comentarii

Filed under copil, copilărie, de prin viaţă păţite şi adunate, de suflet..., gânduri

D’ale lui Victor … declaraţii de dragoste

- Maaami, eu te ador în fiecare zi. Văzându-mi zâmbetul larg şi tâmp, continuă: – Ăsta este cel mai frumos lucru pe care ţi l-am spus până acum?

15 comentarii

Filed under copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, părinţi

Aţi modelat vreodată…?

Aţi modelat, vreodată, cu degetele, un vis? Nu-i aşa că l-aţi simţit pulsând în căuşul palmei? Ştiţi de ce? Pentru că şi visele au emoţii. Emoţia de a nu ne dezamăgi. Aşa-i că, după ce i-aţi dat formă, l-aţi ascuns … Continue reading

13 comentarii

Filed under întrebări şi răspunsuri, de suflet..., gânduri, recurs la prea multă realitate

La mulţi ani, copilul meu!

Au trecut 5 ani, din ACEA ZI. Cinci ani, în care m-ai învăţat cum să fiu mamă, cinci ani în care am crescut odată cu tine, în care am adormit şi m-am trezit rugându-mă lui Dumnezeu pentru tine, mulţumindu-i pentru … Continue reading

41 comentarii

Filed under copil, copilărie, de suflet..., La mulţi ani!

Se cheamă că suntem ucigaşi de vise?

Dacă naştem un vis, avem obligaţia să-l facem să traiască? Dacă nu reuşim, se cheamă că suntem ucigaşi de vise? Cine pronunţă sentinţa? În apărare, putem chema, în solidar, pe mama, pe tata, pe iubit/ă, pe vecina de la doi, … Continue reading

24 comentarii

Filed under întrebări şi răspunsuri, de suflet..., gânduri, recurs la prea multă realitate

Te uită ce aduce septembrie…

… un Ultim Mitropolit, o Colecţionară de coşmaruri, ce şi-au făcut drum printre Tenebrele unei lumi în derivă. Dar mai multe ştie domnul Ioan Usca (Vania, pentru prieteni). Poftiţi de aflaţi. Bine, cu siguranţă, si doamna ştie câte ceva. De … Continue reading

10 comentarii

Filed under de suflet..., eveniment, prietenie, recurs la prea multă realitate

Flori de cireş, în luna lui Gustar

Altcersenin ne-a dăruit, celor care-i trecem pragul, florile de cireş, de mai jos: Cu toţii ştim ce semnificaţie au, pentru japonezi, cireşul şi florile sale (sakura) – atât efemeritatea existenţei umane, cât şi fertilitatea, fericirea şi sărbătoarea, frumuseţea,  curtoazia şi … Continue reading

7 comentarii

Filed under de suflet..., gânduri, natură

Tu, cel ce îndrăzneşte să viseze

Tu, om nebun, ce atingi cu fruntea, cerul şi te iei la-ntrecere cu vântul, de-ţi este frig, te-nveleşti cu dorul, iar foamea ţi-o astâmpără numai cuvântul. Te-ntrebi, adeseori, de unde vii, te uiţi în jur şi nu mai ştii ce … Continue reading

47 comentarii

Filed under gânduri, poezii, premiu oferit, prietenie

Premii de vacanţă, pentru voi

Două premii, pentru tine, pe blogul meu. :) Continue reading

35 comentarii

Filed under gânduri, premiu oferit, prietenie

Bine v-am regăsit!

Sau, cel puţin, aşa vreau să cred: că sunteţi bine cu toţii. M-am întors  azi noapte, aşa că nu am avut timp să vă vizitez! Ştiu doar despre Dan care m-a anunţat că, momentan şi-a închis blogul, întrucât traversează o … Continue reading

24 comentarii

Filed under călătorii, de suflet...

Gata şi cu asta!

Gata, ne-am întors acasă, de la spital. A fost dificil, dar a trecut. Suntem în convalescenţă acum. Un pic agitaţi, un pic de durere, un pic de ameţeală de la sedativ, dar, în general, bine. Aş vrea să vă mulţumim, … Continue reading

44 comentarii

Filed under de suflet..., prietenie

Mă înclin…

Ne-am întors de la spital. Vom mai merge şi mâine, când Victor va trece printr-o mică intervenţie chirurgicală, pe care sperăm, să o depăşim cât mai uşor cu putinţă. În ceea ce vă priveşte, mă înclin în faţa gândurilor şi … Continue reading

42 comentarii

Filed under de suflet..., gânduri, prietenie, recurs la prea multă realitate

La mulţi ani, doamnă învăţătoare!

Azi este ziua fostei mele învăţătoare, doamna Maria Ilinca. Nu am mai văzut-o de zeci de ani şi nici nu am păstrat legătura, dar, în fiecare an, pe 3 iunie, gândul îmi zboară spre domnia sa, cu urări de bine … Continue reading

18 comentarii

Filed under de suflet..., eveniment, gânduri, La mulţi ani!, sărbătoare

À la recherche du temps perdu…

În primul rând, la mulţi ani, frumoşi şi fericiţi, TUTUROR COPIILOR! De asemenea, la mulţi ani şi vouă, copiii de altădată, cei care, uneori, sunteţi  ”à la recherche du temps perdu “! Mie, şi acum, mama îmi dă telefon de … Continue reading

49 comentarii

Filed under de suflet..., eveniment, gânduri, La mulţi ani!, urări

Cum spuneam, am comis-o!

Despre asta este vorba: Prima mea carte de poezii. Un vis împlinit… Este în lucru (îmi dau de furcă ilustraţiile) şi cartea cu poezii pentru copii, în care voi fi coautoare, alături de Victor.  Ambele apar la Editura “Ars Docendi”. … Continue reading

61 comentarii

Filed under poezii, poezii de dragoste, poezii pentru copii, recurs la prea multă realitate

Change or die!

Schimbă-te (adaptează-te) sau dispari! Aşa se spune. Dar cât să ne mai adaptăm? Câtă putere de schimbare să avem? De unde resurse? Câtă minte şi cât suflet să mai amputăm? Nu ne mai guvernează nici măcar legile junglei. Acelea sunt … Continue reading

10 comentarii

Filed under întrebări şi răspunsuri, gânduri, recurs la prea multă realitate

Răsfăţ cu premii…

Am primit ieri, de  la Ada şi Nataşa, premiul de mai jos, pentru care le mulţumesc, cu reverenţă. Presupun că mi l-au acordat pentru că Ada a înţeles că-mi este dragă, iar Nataşa a intuit că iubesc pisicuţele. De data … Continue reading

41 comentarii

Filed under premiu oferit, prietenie

Coktail-remediu de supravieţuire

UPDATE: Pe blogul lui Tudor Chirilă, am găsit comentariul de mai jos, pe care nu m-am putut împiedica să-l preiau: ” suzanne spunea… Buna Tudor Desi poate nu o sa ai timpul necesar sa citesti acest mesaj eu consider ca … Continue reading

19 comentarii

Filed under gânduri, recurs la prea multă realitate

M-am îmbogăţit!

Nu, nu daţi năvală! Nu am câştigat la 6/49 (oricum, am înţeles că mai întâi trebuie să joci) şi nici nu am moştenit vreo mătuşă, cu averi uriaşe, din… nu ştiu, Caraibe. Zilnic, fac rondul de onoare prin “casele” voastre. … Continue reading

18 comentarii

Filed under prietenie

Aniversare :)

Azi, am împlinit fix două luni de când  ”mă blogger-esc”. Şi, tocmai azi, nu am niciun fel de inspiraţie. O fi de la durerea de cap înfiorătoare? Dar tot las ceva din “D’ ale lui Victor “: – Mami eu, … Continue reading

25 comentarii

Filed under copil, copilărie, inocenţă, părinţi

Gonesc

Azi sunt pasăre. Mâine voi fi zbor. sunt ploaie – voi fi nor. sunt vis. Şi mă trezesc. Gonesc. Azi sunt răspuns. Mâine voi fi întrebare. sunt umbră – voi fi soare. sunt cuvânt. Şi şoptesc. Gonesc. Azi sunt drum. … Continue reading

22 comentarii

Filed under gânduri, poezii

Azi, m-am împăcat cu luna

[...] – Iar tu eşti o răsfăţată şi o ingrată. Te-au proslăvit şi te proslăvesc atâţia! Şi tu ce faci? Le furi somnul şi, câteodată, şi minţile. Până şi pe lupi îi faci să urle la tine. Şi mai eşti şi foarte schimbătoare. Ha, dar tot ai fost cucerită, îi strig eu, triumfătoare. [...] Continue reading

15 comentarii

Filed under gânduri, proză, recurs la prea multă realitate

Celălalt eu

Azi am avut întâlnire. Cu mine. – Îţi propun un joc, accepţi? m-a-ntrebat celălalt eu al meu. – De parcă aş avea de ales! Accept, zic. – Uite, eu îţi pun nişte întrebări şi tu răspunzi cu primul cuvânt care-ţi … Continue reading

20 comentarii

Filed under ce credeti?, gânduri, proză

Jurnalul unei dimineţi de mai – ultimul capitol

[...] Avea nevoie de frumos, avea nevoie de starea de bine cu care se trezise azi-dimineaţă, avea nevoie de dragoste, avea nevoie de o minune în viaţa ei rectilinie. De undeva, din apropiere, se auzea melodia lui Şeicaru, “dragostea-i destin străvechi/cu cireşe la urechi/te iubeşte dulce-amar/n-are vreme de cântar”. Nu ştia dacă să plângă sau să râdă.[...] Continue reading

16 comentarii

Filed under gânduri, proză, recurs la prea multă realitate

Jurnalul unei dimineţi de mai (Capitolul III)

Era o după-amiază de toamnă molatecă. Ei doi stăteau turceşte lângă măsuţa de cafea şi ascultau Vivaldi. Pe fereastra deschisă, intra o lumină ca o miere de salcâm, ce se prelingea spre amurg. Mihai era mai tăcut ca de obicei. … Continue reading

9 comentarii

Filed under gânduri, proză, recurs la prea multă realitate

Jurnalul unei dimineţi de mai (Capitolul II)

Şi de părinţi îi era dor. Desigur, vorbeau zilnic la telefon, dar era altceva. Era un altfel de dor. Voia să fie alintată. Voia să stea departe de oraşul în care trăia şi care, parcă, o înghiţea cu fiecare zi, … Continue reading

9 comentarii

Filed under gânduri, proză, părinţi, recurs la prea multă realitate