Tag Archives: cer
Ce glumă…!
Mi-am peticit sufletul, cu o fărâmă de cer, să-l oblojesc. Mi s-a spus că infinitul nu doare… Ce glumă…!
Filed under de suflet..., gânduri, poezii proprii
Nostalgie
Plouă septembrie, sub un gutui, la marginea grădinii părăsite. Ai vrea să pleci, dar vrei şi să rămâi şi nu ştii de-ncepe totul sau este pe sfârşite. Priveşti în urma-ţi, la paşii de peste timp, ce s-au făcut din ce … Continue reading
Filed under poezii, poezii proprii, viaţă
Vis de copilă
Îţi aminteşti, micuţă stea, dorinţa mea din seara aceea, când te pândeam, dup-o perdea, sperând să-ţi aflu odiseea? Te întrebam de unde vii, rugându-te să cobori la mine, şi-ţi spuneam chiar poezii, şoptind naiv: „ia-mă cu tine!” Tu mă priveai, … Continue reading
Filed under poezii, poezii proprii
Uneori…
Uneori, aş pleca să mor puţin… atât cât să mă odihnesc o clipă. Mi-aş elibera sufletul, din colivia trupului şi i-aş şopti să zboare într-o pădure de mesteceni. I-aş spune să atingă cerul cu vârful aripilor, să îmbrăţişeze soarele, să-l … Continue reading
Filed under poezii, poezii proprii
Am creioane colorate
Am multe creioane colorate şi, de le-oi folosi pe toate, voi face un desen mare, pentru doamna educatoare. Cu ce să-ncep, oare? Cu galben, voi face un soare. Soarele este un astru. Urmează, deci, un cer albastru. Albastră este şi … Continue reading
Filed under copil, poezii, poezii pentru copii
Şi ştii că se poate
Nu vrei să zbori. Tu ştii că nu se poate. Doar gândurile-ţi se lipesc de nori, iar sufletul mii de lumi străbate. Nu vrei să-nvingi mereu. Tu ştii că nu se poate. Dar nu mai vrei speranţe pe cartelă şi … Continue reading
Filed under poezii
Întâlnire cu Dumnezeu
Am văzut un om plimbându-se pe cer. L-am întrebat unde merge şi mi-a răspuns că are întâlnire cu Dumnezeu. – N-ai un ceas? m-a întrebat. N-aveam. – Ceasul e capcana timpului, a continuat el. Îmi place punctualitatea, dar nu-mi plac … Continue reading
Filed under de suflet..., gânduri, recurs la prea multă realitate
Curcubeul
Astăzi, după ploaie, peste oraş, cerul şi-a desenat guleraş, cu roşu, oranj, galben şi verde, ce, tocmai de departe, se vede! A mai adăugat albastru, indigo şi violet şi a desenat tuşele atent, încet, ca nu cumva culorile să se-ntindă, … Continue reading
Filed under copil, copilărie, poezii, poezii pentru copii
