Azi, e trist artistul.
Şi-a pus sufletul în cui.
Nimeni nu mai vrea să ştie
care este povestea lui.

Nici lacrimi nu mai are,
le-a dus la amanet.
Se-ncuie în visare,
se ascunde-ntr-un sonet.

Ar mai avea multe de spus,
dar nu mai are spectatori,
căci ei, pe rând, cu toţi, s-au dus,
spre alte lumi, spre alte zări.

Şi-a aşezat sufletul în palme
şi l-a dăruit mereu.
N-a simţit sete, n-a simţit foame,
tot timpul “voi”, mai deloc “eu”.

Azi, bietul artist e trist.
Îşi lasă, încet, fruntea în palmă,
pe ecran, scrie “SFÂRŞIT”,
iar el nu vrea decât să doarmă.

Ne-aţi râs în faţă şi ne-aţi umilit,
când, timid, am mai strigat, nu v-a păsat şi ne-aţi lovit!
Ne-aţi amanetat şi viaţa şi ne-aţi anulat viitorul,
dar aţi uitat esenţialul: Noi suntem Poporul!

Ne-aţi pus pe fugă şi ne-aţi alungat din ţară
şi aţi privit rânjind cum alergăm dup-un colţ de pâine amară,
precum şi lacrimile copiilor rămaşi, fără părinţi, acasă,
dar aţi uitat esenţialul: Românii nu se lasă!

Respect, Decenţă, Democraţie, Libertate
sunt valorile noastre-ntru solidaritate.
Pe voi, puterea v-a lăsat fără coloană vertebrală
şi aţi uitat esenţialul: Românii sunt o Ţară!

Când azi, din stradă, cu ură, vă strigăm,
staţi ascunşi, sperând c-o să capitulăm.
Sunteţi aceiaşi laşi ce ne-aţi furat identitatea,
dar aţi uitat esenţialul: Românii nu-şi vând Demnitatea!

ROMÂNIA CIURUITĂ
S-A TREZIT ŞI VĂ ÎNFRUNTĂ!

CURĂŢENIE GENERALĂ
DEZINSECŢIE TOTALĂ!

UDREEEEAAAA, PÂRTIEEEEEEEE!!!!!!!!!!!!!!!!
ROMÂNIA VINEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!!

NOI SUNTEM ROMÂNI
VOI SUNTEŢI PĂGÂNI!

Ieşirea în stradă este recursul meu la prea multă realitate!

Voi ne-aţi “branconat”,
noi v-am terminat!

Voi ne-aţi ciuruit,
noi v-am biruit!

Băsescu şi ai lui “faţă-n faţă” cu reacţiunea!

Ne-aţi dezbinat,
crezând că aţi câştigat!
Noi ne unim
şi vă biruim!

Noi suntem Viermii cu conştiinţă: de sine, de neam, de ţară!

Voi ce sunteţi?

(“— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când şi cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Şi?
— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!
— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!” – Ion Creangă)

De aia zic, decât, Doamne fereşte să vină alţii la putere, care S-AR PUTEA SĂ FIE LA FEL, mai bine îi ungem pe ăştia pe viaţă, CONDUCĂTORI SUPREMI, DEFINITIVI ŞI IREVOCABILI! De ce să ne obosim şi data viitoare, DE N-O FI BINE, să facem ceva să schimbăm lucrurile? Mai bine le lăsăm aşa, că se poate şi mai rău, nu?

Acum, revenind la proteste şi la ce s-a întâmplat acolo:  sâmbătă, am fost de la 14.30, până pe la 18,30, când au început violenţele. Timp de 4 ore, cât am stat acolo, s-a manifestat în mod PAŞNIC. Cu sete, dar paşnic. Am stat lângă oameni, de toate vârstele şi toate categoriile sociale, care nu făceau altceva decât să scandeze ce am scris mai sus. La început, am fost mai puţini, apoi, oamenii au început să se mai adune. Laitmotivul lozincilor – care se striga la unison – era “Jos Băsescu!”. Printre noi, se puteau observa, cu uşurinţă, chiar şi de către un ochi neexperimentat, diverşi infiltraţi. La un moment dat, cam în jurul orelor 16,00, cred, când masa de oameni începuse să devină din ce în ce mai mare şi mai compactă, câteva persoane au început să facă presiuni pentru plecarea spre Cotroceni şi chiar s-a format un grup care a plecat. Eu nu am fost de acord cu plecarea şi le-am spus şi celor din jurul meu să nu se lase păcăliţi, pentru că este o diversiune: începuserăm să ne adunăm, din ce în ce mai mulţi, nu avea rost risipirea oamenilor. Riscăm să ne divizăm în grupuleţe şi devenim vulnerabili. De altfel, grupul care a plecat, s-a întors la scurt timp, strigându-ne că suntem laşi. După această încercare, manifestarea a continuat, ca şi până atunci, fără violenţă, civilizat. În jurul orei 18,00, s-a început, din nou, cu îndemnul “spre Cotroceni!”. În acel moment, oamenii au ieşit în stradă – din nou, fără violenţă, ba, mai mult, ne avertizam unii pe alţii asupra gardurilor mobile care se răsturnaseră şi în care ne puteam lovi, din cauza întunericului. Aproape toată masa de oameni s-a mutat în stradă. Greşeală! Din acel moment, s-a creat confuzie. Unii strigau “spre Cotroceni!”, cei mai mulţi, însă şi-au dat seama că este o diversiune şi au început să strige: “nu plecăm din piaţă!”, “nu plecaţi din piaţă, rămâneţi pe loc!” La un moment dat, cineva a venit şi a spus să nu mai înaintăm că s-a dat cu gaze lacrimogene şi, într-adevăr, se simţea ceva în aer. Eu nu apucasem să avansez prea mult spre primele rânduri, din stradă. O altă persoană a venit şi a spus că un jandarm i-ar fi zis: “Este mai bine să rămâneţi pe loc, este mai multă lumină aici!“. Din acel moment, oamenii au început să se risipească, unii au plecat spre Cotroceni, creându-se o confuzie totală şi începând violenţele. Eu am plecat. Nu am fost de acord cu plecarea din piaţă, nu am fost de acord cu dislocarea de acolo şi, în mod clar, nu am fost de acord cu violenţele. Motive pentru care am considerat că nu vreau să devin o “victimă colaterală”, pentru că în România nu eşti lăsat să-ţi strigi, în stradă, nemulţumirile. Spun asta, pentru că ce s-a întâmplat nu au fost decât diversiuni, care, din păcate au reuşit.

Duminică, am ieşit din nou, în stradă, tot cam pe la 14,30. Spre bucuria mea, de data aceasta, am fost mult mai mulţi decât cu o seară înainte şi – foarte important, din punctul meu de vedere, mulţi tineri – oameni, diferiţi ca vârstă şi categorie socială, paşnici, civilizaţi. Timp de 5 ore, am scandat cu toţii, însufleţiţi de faptul că am dovedit că nu am uitat ce înseamnă “împreună!”, “solidaritate”, “popor român”. Totul a decurs, din nou, PAŞNIC, CIVILIZAT, PE LOC, oamenii înţeleseseră că nu trebuie să mai cadă în capcana diversiunilor. S-a mai încercat ceva, la un moment dat. În spatele meu, era un grup de domni şi doamne peste 50 de ani. Au venit un domn şi o d-ră, care avea şi un reportofon şi s-a început următorul dialog: “De ce aţi ieşit în stradă? Ce doriţi, demisia preşedintelui? Bun şi pe cine vreţi în loc, pe Iliescu?” Evident,  că nu m-am putut abţine, m-am întors spre domnul cu pricina şi am avut un schimb de replici, nu prea lung, pentru că a plecat imediat. Cât priveşte violenţele, totul a început, evident, după lăsarea întunericului. În jurul orelor 18.30-19,00, cam  la aceeaşi oră ca în seara precedentă, a sosit un grup de 60-70 de tineri, despre care am auzit, de la tinerii de lângă mine, că sunt “galeria“. Subliniez că toţi erau îmbrăcaţi în culori închise, cu hanorace şi cu glugile pe cap. Au venit, cu surle şi trâmbiţe, undeva, în spatele meu, lângă grupul de statuete din faţa Teatrului Naţional, au început să se manifeste gălăgios şi specific, câteva zeci de minute, după care, făcându-şi loc printre noi, folosindu-se de o portavoce, au început să coboare spre lanţul de jandarmi. Imediat, un bărbat cu un drapel a ieşit în stradă, încercând să distragă atenţia, după care au început petardele, fumigenele, sticlele incendiare şi tot ce s-a putut vedea, apoi, din transmisiile directe ale televiziunilor.

Desigur, că noi, miile de oameni care am ieşit în stradă, ne delimităm de gesturile acestor huligani, că ştim că sunt provocări intenţionate, după scenarii bine ticluite. Nu înţeleg, însă, de ce nu i-am imobilizat pe aceşti indivizi şi să-i predăm noi jandarmilor, aşa cum s-a întâmplat în Spania, de exemplu. Ei erau câteva zeci, noi eram mii. Au fost în mijlocul nostru şi şi-au făcut potecă printre noi. În felul acesta, am fi dejucat mai multe planuri.

Voi ieşi în stradă, atât cât voi putea! Dacă am ceva de spus, vreau să spun! Direct, paşnic, civilizat. Este dreptul, dar şi obligaţia mea, de a lua atitudine, când simt că pierd controlul propriei vieţi, din motive independente de voinţa mea! Copilul meu, ca noi toţi, s-a născut cu dreptul de a trăi demn, liber şi decent în ţara noastră!

La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blestemul îl invoc;
Blestemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.

Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată
În preajma minţii voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor;
În preajma minţii voastre ucisă de orgie,
Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie,
Şi seacă de amor.

O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite,
În ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite
De sânge putrezit;
Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată
De braţele slăbite, puterea leşinată
A junelui cănit.

Ce am de-alege oare în seaca-vă fiinţă?
Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minţă,
O, oameni morţi de vii!
Să vă admir curajul în vinure vărsate,
În sticle sfărâmate, hurii neruşinate
Ce chiuie-n orgii?

Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o,
Suflând din gură boala vieţii ce-aţi urmat-o,
Şi arşi pân-în rărunchi;
Sau bestiilor care pe azi îl ţin în fiară,
Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară,
Cum cădeţi în genunchi!

Sculaţi-vă!… căci anii trecutului se-nşiră,
În şiruri triumfale stindardul îl resfiră,
Căci Roma a-nviat;
Din nou prin glorii calcă, cu faţa înzeită,
Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită,
Poporul împărat.

Sculaţi-vă!… căci tromba de moarte purtătoare
Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare
Ca leul speriat;
Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aievea s-a serbat.

Încingeţi-vă spada la danţul cel de moarte,
Aci vă poarte vântul, cum ştie să vă poarte
A ţopăi în joc!
Aci vă duceţi valuri în mii batalioane,
Cum în păduri aprinse, mânat în uragane,
Diluviul de foc.

Vedeţi cum urna crapă, cenuşa reînvie,
Cum murmură trecutul cu glas de bătălie
Poporului roman;
Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate,
Şi frunţile cărunte le nalţă de departe
Un Cezar, un Traian.

Cad putredele tronuri în marea de urgie,
Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie
Şi sceptrele de fier;
În două părţi infernul portalele-şi deschide,
Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde
Tiranilor ce pier!

În darn răsună vocea-mi de eco repeţită,
Vă zguduie arama urechea amorţită
Şi simţul leşinat;
Virtutea despletită şi patria-ne zeie
Nu pot ca să aprinză o singură scânteie
În sufletu-ngheţat.

Şi singur stau şi caut, ca uliul care cată
În inima junimii de viaţa-i dezbrăcată
Un stârv spre-a-l sfâşia;
Ca pasărea de zboru-i din ceruri dizmeţită,
Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încreţită
Un trăsnet ar purta.

Dar cel puţin nu spuneţi că aveţi simţiminte,
Că-n veci nu se îmbracă în veştede vestminte
Misteriul cel sunt;
Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie,
Ca cobea ce îngână un cânt de veselie,
Ca râsul la mormânt.

ÎMI VREAU VIAŢA ŞI ŢARA ÎNAPOI!

Voi ce motive aveţi să nu ieşiţi azi, în stradă?

http://www.facebook.com/events/275705179152162/

minţire
umilire
plecare
uitare

minciuni
rugăciuni
sinucideri
desprinderi

suflet
plânset
nepăsare
abandonare

viaţă
speranţă
încrâncenare
disperare

lacrimi
patimi
teamă…
am obosit, mamă!

Mi-e dor
să fim nebunii sănătoşi
şi nu sănătoşi nebuni,
mi-e dor de mine
cea de ieri
şi de noi, cei de mâine.

Mi-e dor…
să nu-mi mai fie
dor de viaţă…

http://www.facebook.com/groups/281275908587985/

Veţi fi adăugaţi în grup, numai ca urmare a dorinţei voastre exprese şi nu din oficiu. “Împreună!” trebuie să fie crezul vostru.

Scopul grupului este de a ne implica în campanii umanitare, sociale, de a ne păsa de cel de lângă noi, indiferent cine este acesta, de a întinde o mână oricui are nevoie.

Pentru cei care nu aveţi cont Facebook şi nici nu doriţi să vă faceţi, voi deschide o pagină specială, aici, pe blog.

Acestea sunt conturile care-i pot salva viaţa:
RO61BTRL03301201G87470XX cont in RON
RO36BTRL03304201G87470XX cont in EURO, deschise la Banca Transilvania Sibiu, Agenţia Cisnădie, pe numele Muntean Laurean.

Are nevoie de 50.000 de euro!

Vă rog: daţi un leu, un euro, un share, orice, numai haideţi să-i dăm o şansă! În genunchi, vă rog!

“Răzbunarea lui IRI: <mă fac primar!>”
“Lăzăroiu se întoarce: poveşti din viitor”
“S-o facem cu Udrea: ieşirea din criză”
“Cristian nu se Preda, Năstase îl încurca”
“Vasile se b(l)agă la înaintare”.

Intrarea NU este liberă: aici sunt banii d-voastră!

Aşa că vă mulţumesc pentru voturi, aprecieri, comentarii şi vă pup dulce! :-*

Uneori, am impresia că oamenii obosesc să mai fie oameni. Şi, atunci, se transformă în obiecte.

Nu am înţeles niciodată de ce oamenii consumă atâtea resurse pentru a urî, a răni, când este atât de uşor să iubeşti!

Din când în când, e bine să priveşti şi în urmă, pentru a nu uita începutul drumului.

Noi, românii, aşteptăm mereu să ne rezolve alţii problemele, fără a ne gândi că şi acei “alţii”, nu numai că au problemele lor, dar că s-ar putea ca ei, la rându-le,  să-i aştepte pe “alţii”. Când vedem că nu se poate aşa, aşteptăm s-o facă Divinitatea. Uităm, însă, că şi Divinitatea are ritmul ei.

De cele mai multe ori, cea mai bună ficţiune este realitatea.

Încă un pas şi-un an ce stă să plece,
vreme vine, vreme trece,
înc-o rugăciune spusă-n şoaptă,
pentru tot ce nu s-a-mplinit vreodată:

Dă-ne, Doamne, tuturor, înţelepciunea de a alege, puterea de a fi verticali, binecunvântează-ne sufletele, iartă-ne greşelile – ştiute şi neştiute -, alină-ne durerile! Fă-ne mai buni şi mai toleranţi, fă-ne mai puternici şi mai demni, fă-ne mai iubitori şi mai atenţi, vindecă-ne rănile şi înavaţă-ne cum să învăţăm că prezentul şi viitorul nostru depind, în primul rând, de noi! Îţi mulţumim, Doamne, că ne asculţi!

La mulţi, mulţi ani, dragii mei, cu toate cele bune!
Vă îmbrăţişez, cu dragoste!

Eu am participat cu Vreme sfântă, vreme de urare şi Când e iarnă, dragul mamei….

Aşa că, dragii mei dragi, vă invit să citiţi textele înscrise în concurs şi să votaţi ce v-a plăcut. Votarea se face printr-un comentariu şi se încheie la data de 31.12.2011, orele 24,00, odată cu prima gură de şampanie!

Notă: Cu poezia-colind “Vreme sfântă, vreme de urare”, precum şi poezia “Când e iarnă, dragul mamei” particip la concursul “Nopţi magice în miez de iarnă”.

Eu te voi privi ca o Monalisă răsfăţată
şi te voi răsplăti
aşternându-ţi, la picioare, inima.

Sunt şi eu cu ei, c-un fir de busuioc,
iar sufletu-mi vi-l las în prag,
să vă urez de pace şi noroc,
de la mulţi ani, de sănătate şi de drag!

Primiţi-ne în suflete şi-n case,
că aducem cu noi, din stele, de sus,
bucurie multă şi gânduri frumoase:
- Bine v-am găsit: s-a născut Iisus!

Te colind, române, oriunde ai fi
şi mă rog Fecioarei să-ţi fie doar bine,
să-ţi fie alături, fraţi, părinţi, copii,
că multe-ai îndurat, trecând peste tine!

Vă colind, prieteni, vă cânt de magie,
în schimb, voi daţi-mi colindeţi.
Bucurie-n casă, Crăciunul să vă fie,
iar anul care vină să ne facă mai înţelepţi!

La mulţi ani, dragii mei – toţi cei care-mi treceţi pragul -, să fiţi sănătoşi, să fiţi fericiţi, să-l simţiţi pe Iisus în suflete, să vă bucuraţi de Sărbători!

Andra, Adi Bontea, Dănutz, Georgiana, Cantina Socială, Cora Bogdan, Cosmin Ştefănescu, Cristian Gheorghe, Dr. Lecter, Zacq, LotussArina, Dana Pătrănoiu, Sabina şi mama ei,  Dana Alexandrescu, Ana Usca, Vero, Flavius Obeadă, Andrei, Adrian Voicu, Bogdan Onin, Victor Bucur, Nişte Buimaci, Caius, Călin Hera, Atelier literar, Costin Comba, Cristian Dima, Culaie, Diana Alzner, Oana Clara, Doctorul tău, Dan, Alt cer senin, Florentin Drăgănescu, Laura Frunză, Florin Nan, Gabriela Savitsky, Fata din vis, Gabriela Elena, Maria Coman, Grişka, Ilarie, Gina,  Injineru, Ioan Bistriţeanul, Vania, Copilul virtual, Mamă şi iubită, Mădălina Ciucu, Mădălina Ionescu, Manoka Bay, Dan (maramureşeanul), Ana lu’ Manole, Theodora Marinescu, Micael Nicolas, Mirela Pete, Neînţeles, Elena Alina, Pisica roz, Ottilia Ardeleanu, Daria Nicole, Carmen Petac, Prima donă, Florentin,  Anca, Simina, Rokssana, Catrinel şi şoricelul, Melami,  Stropi de suflet, Suflet de femeie,  Teo Negură,  Thetimeismine, Victor Ciutacu, Adrian Pascu, Gabi Cojocaru, Gabriela Neagu, Dan, G. Zoltan, Malli, Costang, Micul Prinţ, Lady Io, Smaranda, Marius Torsan,  Radu Plugaru, Cristina Ologeanu, Tink3rbell, Exoligu, Collage, Daniela şi Matei, Gregorie Casă, Orry, Liviu Rădulescu şi echipa, Cristi  Şerban, Robeşti

http://www.facebook.com/groups/230051091039/

http://www.facebook.com/groups/116641041780820/

http://www.facebook.com/groups/CcDCluj/

http://www.facebook.com/groups/plai.faraboi/

http://www.facebook.com/groups/131781577102/

http://www.facebook.com/groups/119783148044019/

http://www.facebook.com/groups/87705248226/

http://www.facebook.com/groups/176835762406241/

http://www.facebook.com/groups/126118130787325/
http://www.facebook.com/adela.onete?sk=friends

Hai… să ne strigăm iubirea-n gura mare,
s-o ascundă vulturii-n vârf de munte,
de ploi şi de furtuni, s-o scalde-n soare,
s-o facă poveste, pentru cei ce vor s-o-asculte!

“Iubeşte-mă!, mi-ai spus, ţinându-mă de mână,
iubeşte-mă ca luna, ca noaptea şi ca vinul,
iubeşte-mă acum, şi ieri, şi mâine, făr-a privi în urmă,
iubeşte-mă tăcut, iubeşte-mă râzând şi eu-ţi voi fi destinul!”

Şi te-am iubit ca luna şi te iubesc şi mâine,
tu mi-ai fost destin şi soartă eu ţi-am fost
şi pod mi-ai fost şi drum mi-ai fost, spre tine,
iar lumea, dintr-o dată, a căpătat un rost.

Hai, să ne strigăm iubirea-n gura mare,
s-o scrie cronicarii-n ceaslovul de iubire,
când, ţinându-ne de mână, ne vom topi în zare
şi ne vom transforma într-o dulce amintire!

Eu şi soţul meu,  într-o cameră, făcând planuri de bătaie pentru ziua în curs şi cele ce vor urma, înainte ca George să plece spre birou. Victor se joacă în cealaltă cameră. Îl auzim strigând:
- Mami, vino şi mai stai şi cu mine, nu numai cu tati!
- Tati va pleca imediat la serviciu, Victor şi voi sta cu tine toată ziua!
- Uraaaaaaa!!!!!! se aude, ca răspuns, după care:
- Tatiiii !!!!!!
-Da, puiul meu! îi răspunde taică-său, topit după odrasla-i.
-Paaaaa!!!!!!!!!!!!

… declaraţii de dragoste

- Mami, eu vă iubesc atât de mult pe tine şi pe tati, că nici nu mai pot simţi cât de mult vă iubesc!

Ieri, vă întrebam dacă vreţi să mă invitaţi la o cafea. Şi aţi făcut-o, iar eu vă mulţumesc din suflet. Acum, vreau să donăm împreună această cafea lui Tudor-Daniel – BIBI, băieţelul de un an şi câteva luni, care suferă de ” Sindromul Blackfan-Diamond, un tip de anemie aplastică, ale cărei cauze nu sunt încă identificate. Este o boală rară, care se manifestă prin incapacitatea măduvei osoase de a produce hemoglobina (celulele rosii din sange). În cazurile de DBA se aplica doze de corticosteroizi care, teoretic, ţin boala sub control. Singura alternativă curativă este transplantul de maduvă, de la un donator compatibil.” Informaţiile le-am luat de pe blogul mamei lui Bibi: http://viatacudba.blogspot.com/. Pentru acest transplant, Bibi şi părinţii lui au nevoie de ajutor financiar. Au vândut tot ce puteau vinde şi tot nu le ajung banii.

Campania de strângere de bani este în deplină desfăşurare. Revenind la cafeaua noastră, contravaloarea ei – minim 2 euro – , haideţi s-o donăm, prin sms la numărul de telefon: 848, valabil din orice reţea.

Alte posibilităţi de donare sunt acestea:

Titular Cont: ASOCIATIA ROTARY INTL MANGALIA
CUI: 15037261
IBAN RON : RO40BTRL01401205702228XX
sau EUR : RO86BTRL01404205702228XX
BANCA TRANSILVANIA, Agentia MANGALIA, ROMANIA
SWIFT Code: BTRLRO22

Va rugam sa precizati la descriere plata: “donatie pentru Tudor-Daniel FILIP”

Sau in contul tatalui lui Tudor,

Notă: Cafeaua o voi da eu, când şi dacă ne vom întâlni.

- Mami, eu nu înţeleg de ce le place celorlaţi copii mâncarea de la Mc Donald’s. De fapt, ştii ce cred? Că este ca fumatul: ştiu că le face rău, dar nu se pot lăsa.
- Da, dar îţi aminteşti că şi tu voiai la Mc?
- Da, însă atunci nu ştiam propoziţia asta!

______________________

- Mami, tu ai auzit câţi bani au Băsescu şi ăia de lângă el?

Toate astea, în timp ce găteam amândoi.