De ce ne urmăreşte luna?
Într-o seară, pe când ne întorceam de la grădiniţă, Victor observă luna, care era luminoasă şi plină. Mi-o arată şi-mi spune că e frumoasă. După câţiva paşi, o vede din nou, îşi schimbase poziţia.
- Mami, uite, luna ne urmăreşte. De ce?
Până să-i explic eu ce şi cum, îmi dă tot el răspunsul:
- Eu cred că ne urmăreşte ca să ne lumineze drumul spre casă.
Niciodată…
Victor a făcut apă pe jos, în baie, fapt care m-a cam făcut să mă supăr pe el şi să-l cert:
-Bine, măi, Victor, de ce faci prostii?
-Mami, la întrebarea asta nu o să pot să-ţi răspund niciodată.
Declaraţii de dragoste
- Mami, tu eşti diamantul meu curcubeu.
——————————————————–
Aseară, îi spuneam că el e sufleţelul meu.
-Nu, mami, tu eşti sufleţeaua mea!
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 52) « Blogul lui Teo Negură
daca nu-l ia Maria pe fii-tu, il iau eu!
)) E adorabil!!!! Ma topesc din ce in ce mai mult de dragul lui!
Pupam.
Mariei i-l dau, dar ţie nu.
Vă pupăm şi noi, dragilor.
Fie că-ţi face prostioare, fie că-ţi face declaraţii de dragoste victor e steaua ta luminoasă.:)
Cine ştie, cunoaşte.
Nicaieri nu incape mai bine bucuria simpla!
Bine “sufleteaua” noastra.
Toti mai facem prostii din cand in cand. Si noi, adultii. Si nu ne putem explica de ce. 
Pingback: Blog Gala « Cristian Dima
Pingback: Geanta confiscată « Mustăţi lungi, gheare lungi
Pingback: Marea « Rimele tinereţii mele – şi nu numai
Adela, cred ca ai o viata tare interesanta cu baiatul asta al tau!
Nu te plictisesti niciodata… 
Ooooo, nici nu ai idee.
Superbe răspunsuri are Victoraş al tău… Un Năbădăios în toată regula
“sufleţeaua mea”. Ce tare!! 
Păi, da, năbădăios la năbădoios trage.
Victoras e un dulce! ca deobicei
Mulţumim, pupăm cu drag.
Pingback: Îngrijorări « Un blog cu năbădăi
Pingback: 26 Ianuarie | Ana Usca
Sufleteaua
), hai ca am ras copios.
Păi, dacă el e sufleţel, eu nu puteam fi decât sufleţea, nu?