M-am rătăcit într-o lacrimă
şi am uitat drumul
spre înapoi.
De atunci,
în fiecare dimineaţă,
plâng pe câte-un obraz,
simţindu-le mirosul sufletelor.
Cel de copil
are mireasma unei primăveri,
în timp ce
sufletul unui adult
miroase a animal rănit.
M-am rătăcit
în privirea unui om
şi am pierdut cărarea
spre înapoi.
De atunci,
mă scald în fiecare
răsărit şi apus
de iubire
şi tresar
cu fiecare lacrimă.
Like this:
9 bloggers like this post.
Pingback: Rătăcire - Ziarul toateBlogurile.ro
Am gasit lacrima ratacita…,! Te pup – Marian
Ai grijă de ea.
Pup şi eu.
Pingback: Pana de automobil | Ioan Usca
http://www.trilulilu.ro/Antonina/ea426009f950fc
Reverenţă, draga mea!
)
(Hai să-ţi spun un secret: tocmai ce m-ai făcut să plâng cu melodia asta.
Te îmbrăţişez, cu căldură.
eu nu vreau sa plangi,mie imi place sa te vad zambind!
primeste o raza de soare sa-ti lumineze calea :*
Merci, merci, draga mea şi pentru melodie şi pentru raza de soare. Te pup.
uite o piesa de leac, clipul nu-o grozan,imi place vocea tipului:
Frumoase versuri, Adela. Chiar îmi era dor de o poezie de a ta. Atunci când rătăcim cărarea, iubirea este singura care ne poate lumina drumul în căutare de absolut, de linişte.
Cristian, mulţumesc mult. Te pup.
“M-am rătăcit
în privirea unui om
şi am pierdut cărarea
spre înapoi.”
superbe versuri, mi-a placut foarte mult! o seara cat mai placuta
Draga mea, îţi mulţumesc mult, te îmbrăţişez şi-ţi doresc o seară frumoasă, la rândul meu.
Cararea spre inapoi nici nu iti mai doresti sa o gasesti.
Sa ramana pierduta ea, pentru ca ai gasit fericirea in iubire.
M-am ratacit in izvorul lacrimei tale si i-am sorbit clocotul in vibratiile inimii mele…
oceanele durerii
de marian nicolescu
aburul lacrimii
din focul pustiu
al iubirii
opăreşte inima
cu râuri de iad
care
curg până la buze
peste fraga lor
roşiatică
vărsând şoapte
şi respiraţii reci
în cheaguri de nori
împroşcaţi
pe feţe arse
de durerea
râurilor scurse
dintr-o lacrimă
spartă
ucisă
în unul
din cele două
oceane
îngemănate
în care
unul veseleşte
râzând
şi
altul clocoteşte
plângând
pentru un noroc
pentru un nenoroc
într-un foc
pe a dragostei aripă …
Mi-era dor de cadourile tale în versuri, Marian.
Mulţumesc.
Adela, superbe versuri pentru a pregati mintea de saltul catre lumea-vis. foarte frumos si raspunsul lui Marian. asadar multumesc frumos si noapte buna, dragilor
Bogdan, mulţumesc mult. Da, Marian are nişte versuri superbe şi, aproape întotdeauna, îmi dăruieşte replici în versuri. Noapte bună şi vouă şi îmbrăţişări, cu drag!.
Pingback: PA-URI MEDIEVALE ŞI POARTA ŞCHEI DIN BRAŞOV « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Nu ar fi fost mai bine sa te fi ratacit intr-un … zambet?
Poate data viitoare.