… gânduri
- Mami, pe noi nu o să ne despartă nimic, niciodată. Ştii de ce?
- De ce, puiule?
- Pentru că vom avea cu noi, peste tot, iubirea. Dragostea e totul, nu-i aşa mami?
… “adorabilităţi”
Îl drăgăleam, aseară, pe Victor şi-i spuneam ce înseamnă el pentru mine, cât îmi este de drag, cum este el de bun şi cuminte, etc. etc.
- Şi sunt şi şmecher, mami? mă întreabă el.
- Nu eşti şmecher, eşti obrăznicuţ, câteodată.
- Nu sunt obraznic, mami, sunt adorabil!!!
… planuri de viitor
- Mami, să ştii că, atunci când voi fi mare, îmi voi cumpăra o navă şi voi pleca pe lună!
Like this:
9 bloggers like this post.
chiar adorabil! :*
Mulţumesc.
Pingback: D’ale lui Victor… - Ziarul toateBlogurile.ro
Pingback: Gladiatorii secolului XXI « Gabriela Elena
Intelepciune din Tara lui Piticot.
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 44) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Gelos pe dor « Cristian Dima
dragalasul de el. Nava viselor copilariei unde incape toata iubirea lui pentru mami.
Te pup, draga mea.
Pingback: Moştenitorul | Ioan Usca
Îndrăznesc să mai las și câte un comentariu, după o săptămână (sau mai mult) de absență…
Da, e adorabil. Dacă o știe și el, ar fi greu să nu ne dăm noi seama
pupici dulci și La mulți ani! pentru posibilii sărbătoriți de 30 noiembrie!
Să înţeleg că, în sfârşit, ai scăpat de teze? Lasă, că nu-i bai că nu ai comentat, nici eu nu reuşesc să comentez mereu, chiar dacă îmi place ce citesc. Da, la mulţi ani Andreilor şi Andreelor! Pupici.
Da, am scăpat
Şi, sunt sigură, cu bine. Te felicit!
Mulțumesc! Încă nu știu rezultatele.
excelente
sunt atat de visatori la varsta asta si cred ca menirea noastra este sa-i stimulam cat mai mult sa-si pastreze imaginatia aceea.
Da, Bogdan, trebuie să avem grijă de visele/visurile lor. Mi se pare una dintre principalele noastre datorii, ca părinţi.
Ce planuri măreţe pentru când va fi mare!:)
Da, aşa e.
ce blog e asta?
Exact aşa cum îl vezi. Ce nu este clar?
Pingback: Iarna pe blog « Mirela Pete. Blog
Cum să fie obrăznicuţ… e adorabil!!! Şi ştiu că aşa este… copiii nu ştiu să mintă
Sigur că da.
Daca vrei sa faci bani din ceea ce scrii, incearca Blogmoney si inscrie-te!
http://aff.blogmoney.com?aid=2647&acid=223
Mulţumesc, sunt, deja, înscrisă. Am şi certificat.
Pur si simplu adorabil!
Pingback: Şocant! Vocile Iadului înregistrate în timpul unui experiment geologic [video] | Reporter de teren
Pingback: Greşeli, Dacă … | amour de jour
Ştie prea bine că în ochii tăi va fi întotdeauna adorabil, indiferent de trăsnăile pe care le va face.
Normal.
Bine ai venit, Carmen. Mă bucur să te cunosc şi aici. Te ştiu de pe blogurile prietenilor comuni. Te mai aştept. 
chiar daca iti va parea absurd sa auzi din gura mea, să îţi trăiască
Mulţumesc. Nu, nu mi se pare absurd. Dacă ai fi citit cu atenţie articolul meu şi nu cu înverşunare şi mânat de idei preconcepute, ai fi înţeles exact ce am vrut să spun şi ce/de ce aşteptam de la tine. Ţi-am spus, acolo, că ştiu că poţi fi altfel. Îmi place să cred, totuşi, că, până la urmă ai înţeles asta. Altfel, nu mi-aş putea explica de ce m-ai vizita încă, deşi ai încercat să mă jigneşti, inclusiv pe blogul tău. Ţi-am spus că eu cred în oameni.
sunt astfel, sunt printre putinii tai cititori care nu doreste un schimb de vizite si comentarii. imi plus, imi plac povestile despre copii.
poti citi aici despre mine
http://amourdejour.stirute.com/despre/
sau aici
http://www.bookiseala.ro/toma-roman-omul-care-aduce-pipi/13669.html – la finalul textului
Am citit despre tine, Bogdan, înainte să te provoc la sinceritate.
adorabil!!! o doza de dulcut pe ziua de azi
Te pupăm, adorabil!
Pingback: Teancul de calendare « Mustăţi lungi, gheare lungi
Pingback: Calendar 2011 « Link-Ping
Pingback: Iarna pe blog II « Mirela Pete. Blog
Pingback: Zia®ul de la 5 » Blog Archive » De Întâi Decembrie
Pingback: Invitatie: Antologia gafelor «
Pingback: VISUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: VIS ALB DE NICĂIERI « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Victor e un norocos sa aiba asa o mamica!
Va doresc multa sanatate amandurora>:D<
Camelia, mulţumesc mult pentru cuvintele tale şi pentru vizită. Îţi doresc, la rândul meu, sănătate şi numai bine! Te îmbrăţişez şi te mai aştept pe la mine, dacă îţi face plăcere.
Pingback: Un pitic şi-al său tătic « Mustăţi lungi, gheare lungi
Pingback: Şocant! Vocile Iadului înregistrate în timpul unui experiment geologic [video] | dosare secrete
@amour de jour, deşi nu-ţi aprob comentariul – pentru că îl simt ca fiind o provocare, iar, din punctul meu de vedere, astfel de provocări nu-şi au rostul, nu-mi place să-ntind pelteaua mai mult decât este cazul – îţi voi răspunde: ştiu că nu sunt versurile tale, ştiu şi ale cui sunt – de asta îţi spun că-mi miroase a provocare şi nu numai la adresa autorului, dar şi la adresa mea – depinde cum vrei să le percepi, deşi eu nu le-aş numi proză în versuri, neavând de-a face aici, cu vers alb, ci cu versuri cu ritm şi rimă. Cât priveşte faptul că respectiva licenţă poetică, spui tu, nu are logică, consider că greşeşti. Nici nu trebuie să aibă logică, ci încărcătură emoţională, profundă, să-ţi transmită o stare, să te provoace… Am trecut testul?