sau:
- Mami, eu te iubesc cu sufletul. Tu cu ce mă iubeşti?
Like this:
2 bloggers like this post.
D’ale lui Victor … drăgălăşenii
Victor mi-a cerut salată de roşii. L-am invitat la bucătărie să o facem împreună. Ajunşi acolo, Victor, care-şi luase şi o jucărioară cu el, când îşi dă seama că nu are nimic de făcut, îmi zice:
- Mami, parcă ziceai că facem amândoi salata.
- E suficient că eşti, aici, cu mine.
- Dacă stau cu tine, o faci mai repede?
- Da, puiule.
- Offf, ce mamă drăguţă eşti tu.
Filed under copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, părinţi
Pingback: D’ale lui Victor … drăgălăşenii - Ziarul toateBlogurile.ro
Pingback: Năbădăiosu` la ora de sport « Cristian Dima
Ce scumpic… cu ce îl iubeşti tu?
Cu toată fiinţa mea, cu fiecare celulă, cu fiecare respiraţie. Şi ştie şi el asta.
Ce dulce!! Pe mine m-a cucerit!
Pupici.
Pingback: Cireşica | Ioan Usca
tot numai suflet
Dragutul de el 
eu ți-am mai spus că mi-e drag Victor. E foarte inteligent și un scump. La fel de scumpă e și mămica!
Îmbrăţişăm, cu drag.
Pingback: Leapșa – amintiri din copilărie « Ada Pavel's Blog
imi amintesti un alt dialog de demult:
“Mama, eu daca sunt mic, am suflet mic?”
I-am spus ca sufletul creste tot odata
mi-s dragi copiii la varsta intrebarilor si ma distreaza modul in care ei percep lumea.
Iar Victor e un Dragalas.
Aşa e. E fascinant să intri în lumea lor.
Pingback: Ora de sport « Un blog cu năbădăi