Dormitor. Jucării împrăştiate. Ora 19. - Victor, te rog, strânge jucăriile că, altfel, vei dormi pe şi printre ele. - O să le strâng, o să le strâng. Acelaşi dormitor. Aceleaşi jucării împrăştiate. Ora 22. - Victor, jucăriile! - Mami, mi-e somn, ajută-mă să le strâng! Pentru că am spus nu, din acel moment, au început negocierile, miorlăiturile şi… şantajele: - Mami, dacă m-ai iubi, ai înţelege că mi-e somn şi m-ai ajuta să strâng jucăriileeeee!!!!!! -Nu, Victor, te iubesc, te înţeleg că ţi-e somn, dar te-am rugat de acum trei ore să o faci. Şi tu, dacă m-ai iubi, m-ai asculta. - Mami, dacă mă ajuţi, îţi dau un pupic mare, mare! Dar, dacă nu mă ajuţi, să ştii că, de acum încolo, o să-ţi dau numai pupicuri false!
D’ale lui Victor … şantaje
Dormitor. Jucării împrăştiate. Ora 19. - Victor, te rog, strânge jucăriile că, altfel, vei dormi pe şi printre ele. - O să le strâng, o să le strâng. Acelaşi dormitor. Aceleaşi jucării împrăştiate. Ora 22. - Victor, jucăriile! - Mami, mi-e somn, ajută-mă să le strâng! Pentru că am spus nu, din acel moment, au început negocierile, miorlăiturile şi… şantajele: - Mami, dacă m-ai iubi, ai înţelege că mi-e somn şi m-ai ajuta să strâng jucăriileeeee!!!!!! -Nu, Victor, te iubesc, te înţeleg că ţi-e somn, dar te-am rugat de acum trei ore să o faci. Şi tu, dacă m-ai iubi, m-ai asculta. - Mami, dacă mă ajuţi, îţi dau un pupic mare, mare! Dar, dacă nu mă ajuţi, să ştii că, de acum încolo, o să-ţi dau numai pupicuri false!
Filed under copil, copilărie, D'ale lui Victor, părinţi
Ha, presupun ca ai cedat!
Trebuie sa învete sa fie ordonat pana se face mare, dar deja are un simt al negocierii foarte dezvoltat.
Mie-mi spui? Cât priveşte cedatul, greşit. Deşi a primit “ajutoare” şi din partea bunicii, care-l seconda prin telefon.
Crede-mă, sunt adevărate “războaie” ale personalităţilor, între noi. Dar, eu sunt mai mare.
Aşa îî spuneam şi mamei mele, când eram cam de vârsta lui Victor: că o fi ea – mama – mare, dar eu sunt şi mai mare. Aşa că am exerciţiu, iar Victor are pe cine moşteni, cu siguranţă.
Absolut delicios.
Bine ai venit, draga mea!
Pingback: D’ale lui Victor … şantaje - Ziarul toateBlogurile.ro
Victor a fost un pic cam “discriminat” in toata povestea asta pentru ca nu a primit destule advertismente! Asa cum “cu o singura floare nu se face primavara” pentru o persoana asa de ocupata cum e Victor un advertisment nu’i nici pe departe suficient!Asa ca tu,Adela, foloseste metode mai eficiente de comunicare si da’i copilului mai multe sanse de a rezolva problema!
Cu drag- Marian
În niciun caz. Am simplificat eu povestirea.
Pingback: Femeia ideală | Caius
Pingback: Christine Busta (1915-1987) – Unde nu mai sunt spice « Orfiv
Pingback: Protest prin iubire «
Şi eu presupun că ai cedat în faţa unor eventuali pupici falşi… Şi mi s epare firesc. Gânduri bune!
Numai bine şi ţie.
La noi aceste intamplari au un iz ceva mai cazon! Cand vine vorba de somn, nu mai negociem nimic.
A, păi nu negociam mersul la culcare. Problema era că, încă, nu-şi strânsese jucăriile.
pupicuri false… Măi, măi! Ce șantaj sentimental!
Ho, ho! E maestru.
pupicuri false.. m-a topit!
E mortal puiul tau!
Mulţumesc.
Învaţă de la alţii, că nu mai ai mult nici tu. 
Pingback: Zi de toamnă | Ioan Usca
Ce bine e sa-l regasesc pe Victoras!
Astazi voi doi mi-ati amintit de un dialog de demult cu nastrusnicul meu; apoi a curs o poezioara…
http://zbateri.blogspot.com/2010/09/din-una-n-alta.html
foarte dragut. Poti sa accepti pupicuri false? Eu cred ca nu.
Pupicuri adevarate de la noi
Victor e un scump.
Vi le întoarcem, dragii noştri.
Nu te supăra, dar de ce să le strângă dacă mâine o ia de la capăt?;)
Mai bine să primeşti pupicuri false?:)))
Păi nu?
Victor e admirabil, ca de fiecare data
auzi tu, pupicuri false 
Mulţumim.
auch! e teribil ca inca mai folosesc tactica asta, nu
?
O-ho, şi încă…