Monthly Archives: septembrie 2010

D’ale lui Victor … drăgălăşenii

Victor mi-a cerut salată de roşii. L-am invitat la bucătărie să o facem împreună. Ajunşi acolo, Victor, care-şi luase şi o jucărioară cu el, când îşi dă seama că nu are nimic de făcut, îmi zice: – Mami, parcă ziceai … Continue reading

17 comentarii

Filed under copil, copilărie, D'ale lui Victor, de suflet..., inocenţă, părinţi

Dansul cu viaţa

Mai fac un pas şi înc-un pas, mi-am invitat viaţa la dans, un, doi, trei, ne rotim, reverenţă; ne zâmbim. Rochia-mi lungă, de bal, E precum vinul din pocal. În păr, mi-am pus fir de busuioc, în valsul cu viaţa, … Continue reading

17 comentarii

Filed under poezii, poezii proprii

Ajutor pentru o fetiţă de un anişor!!!!!!!!

Lady Io a postat pe blogul ei un strigăt de ajutor, despre o fetiţă Maria, care, în luna noiembrie, va împlini un an şi care a fost diagnosticată cu neuroblastom (Tumoră malignă a glandei medulo-suprarenale sau, mai rar, a ganglionilor … Continue reading

6 comentarii

Filed under de suflet...

O masinuţă cu ochi, cam şifonată…

Aşa s-ar putea denumi tortul pe care l-am făcut pentru Victor. Am stat mult să mă gândesc dacă să vă arăt poza sau nu, adică dacă să mă fac de râs sau nu. Ei, bine, pentru că este o reţetă … Continue reading

19 comentarii

Filed under La mulţi ani!, mancarea cea de toate zilele, reţete culinare

Furnicuţele

La mamaie-n grădinuţă şi-a făcut casă o furnicuţă. Dar atât i-a plăcut la noi, c-a transformat casa-n muşuroi. Pentru că a chemat, măi, frate, pe ale ei surate, toate, încât, fără să ne anunţe, măcar, ne-am trezit cu un furnicar. … Continue reading

24 comentarii

Filed under poezii, poezii pentru copii, poezii proprii

D’ale lui Victor… constatări “after birthday”"

Dimineaţa: – Mami, chiar împlinesc 5 ani? – Da, pui, chiar împlineşti 5 ani. După-amiaza, pe drumul de la grădiniţă spre casă: – Ştii ceva, mami? Am împlinit 5 ani, dar eu nu-i simt. – Dar de câti ani te … Continue reading

20 comentarii

Filed under copil, copilărie, D'ale lui Victor, inocenţă, La mulţi ani!, părinţi

La mulţi ani, copilul meu!

Au trecut 5 ani, din ACEA ZI. Cinci ani, în care m-ai învăţat cum să fiu mamă, cinci ani în care am crescut odată cu tine, în care am adormit şi m-am trezit rugându-mă lui Dumnezeu pentru tine, mulţumindu-i pentru … Continue reading

41 comentarii

Filed under copil, copilărie, de suflet..., La mulţi ani!

Când lumea mea nu este lumea mea…

Povestea mea începe într-o zi de vară. Nu ştiu când se va sfârşi. E posibil, în orice moment. Am trăit mult şi am trăit puţin. Mă întreb, adeseori, care-i rostul meu aici. De cele mai multe ori, simt că m-am … Continue reading

25 comentarii

Filed under de suflet..., recurs la prea multă realitate

Pasiune

Îţi aminteşti dimineaţa când mi-ai sărutat ochii, să mă trezeşti? Voiai să-mi spui că mă iubeşti. Mi-ai şters cu degetul un rid. Ţi-am mulţumit, zâmbind. M-am cuibărit în braţele tale, ca o felină. Ce zi senină! M-ai sărutat, apoi, pătimaş, … Continue reading

19 comentarii

Filed under poezii, poezii de dragoste, poezii proprii

Cafea cu… chelner

Aveam vreo 20 de ani şi lucram la arhiva unui tribunal judeţean. Trebuia să mă întreţin, pentru a-mi putea  face facultatea. Care va să zică, arhivar debutant. Pe vremea aceea, clădirea adăpostea, atât judecătoria, cât şi tribunalul. Astfel că, încăperea … Continue reading

25 comentarii

Filed under de prin viaţă păţite şi adunate

Se cheamă că suntem ucigaşi de vise?

Dacă naştem un vis, avem obligaţia să-l facem să traiască? Dacă nu reuşim, se cheamă că suntem ucigaşi de vise? Cine pronunţă sentinţa? În apărare, putem chema, în solidar, pe mama, pe tata, pe iubit/ă, pe vecina de la doi, … Continue reading

24 comentarii

Filed under întrebări şi răspunsuri, de suflet..., gânduri, recurs la prea multă realitate

Te uită ce aduce septembrie…

… un Ultim Mitropolit, o Colecţionară de coşmaruri, ce şi-au făcut drum printre Tenebrele unei lumi în derivă. Dar mai multe ştie domnul Ioan Usca (Vania, pentru prieteni). Poftiţi de aflaţi. Bine, cu siguranţă, si doamna ştie câte ceva. De … Continue reading

10 comentarii

Filed under de suflet..., eveniment, prietenie, recurs la prea multă realitate

Auzi, fă? Aia era de la ţară!

Acum 12 ani, ne-am mutat în Bucureşti, din Rm. Vâlcea. Eram o “jună primă” de 24 de ani, provincială, deh!, atentă să nu deranjeze pe nimeni, timidă, nepregătită pentru viaţa de capitală. Biroul la care lucram se afla pe Calea … Continue reading

32 comentarii

Filed under remember

Să mocnească focul

Să mocnească focul, din nou, în vatra veche şi, dumneata, bunico, să-mi spui înc-o poveste, despre fata de-mpărat, cea fără de pereche, iar lumina lămpii să danseze la ferestre. Să te privesc cum torci, cu furca prinsă-n brâu, cum firul … Continue reading

16 comentarii

Filed under poezii, poezii proprii

Azi mă ascund

Visez că zbor. Sunt pe un nor. Mi-e dor. Sunt o cireaşă, pururi mireasă mă cert cu o caisă. Visez că tac, dar mă prefac. Nu mi-e pe plac. Sunt o cicoare mă-ndoi sub soare. Şi asta doare. Visez că … Continue reading

15 comentarii

Filed under poezii

Sunt povestea unui bucium

Îmi plouă toamna în suflet, cu lacrimi de frunze obosite, iar eu le strâng buchet şi le prefac în cuvinte. Le rostogolesc prin gânduri, ca pe niste castane coapte, le-aşez pe aripi de fluturi şi le prefac în şoapte. Departe, … Continue reading

21 comentarii

Filed under poezii

Decizie

Întrucât riscurile postoperatorii constau în instalarea unei pareze la piciorul şi mâna drepte, recuperabile doar parţial şi în pierderea vederii la ochiul drept, tatăl meu a hotărât ca, cel puţin pentru moment, să nu se opereze. Riscul pe care şi … Continue reading

17 comentarii

Filed under Uncategorized

Avem şi diagnosticul…

Angiografia cerebrală a confirmat suspiciunile: tatăl meu are o malformaţie  arteriovenoasă (MAV). Vestea bună este că nu este ruptă, dar vestea proastă este că se poate rupe oricând, provocând accidente hemoragice. O altă veste bună ar fi că poate fi … Continue reading

10 comentarii

Filed under Uncategorized

Vă mulţumesc….

… tuturor celor care mi-aţi trecut pragul şi aţi avut un gând bun pentru mine. Deocamdată, tatăl meu este internat la Neurochirugie Vasculară, la Spitalul Obregia. Azi vom afla diagnosticul. Am început analizele la Spitalul Militar. Atât acolo, cât şi … Continue reading

17 comentarii

Filed under Uncategorized

Mă poate ajuta cineva?

Am nevoie urgent de un medic neurolog în Bucureşti, pentru tatăl meu. Mă poate ajuta cineva cu vreo recomandare? Nu cunosc niciun nume în domeniu şi nu vreau  să-l duc la întâmplare. Mulţumesc frumos!

9 comentarii

Filed under Uncategorized

E oficial: guvernul şi-a rema(n)iat ciorapii

Pentru că s-au “dus” prea multe “fire”, iar imaginea le e, din ce în ce, mai găunoasă şi pentru că ştie că este, cumva, în cădere liberă, guvernul şi-a rema(n)iat “defectele”. Aşa, ca de ochii soacrei. Nu au nevoie de … Continue reading

14 comentarii

Filed under gânduri, ţară

Când e toamnă, dragul mamei…

Dragul meu, copilaş, vino cu mama, mintenaş, să-ţi arăt ce s-a-ntâmplat, acum, că vara a plecat: frunzele, de supărare, se-ngălbenesc tot mai tare, păsările se-ncolonează, spre ţările calde, migrează. Mere, pere, prune, nuci, gutui, piersici, struguri dulci s-au copt, pentru … Continue reading

15 comentarii

Filed under poezii, poezii pentru copii

M-au ciuruit, vă ciuruiesc

Cu premii şi lepşe, ce credeaţi? Şi nu e un fleac! Dar, să le luăm pe rând. De leapşă, sunt responsabili Vania – mai demult, cred că a uitat şi el, scuze, Vania! – şi Mirela. Iar, pentru premii, sweet … Continue reading

25 comentarii

Filed under premiu oferit, prietenie

D’ale lui Victor … şantaje

Dormitor. Jucării împrăştiate. Ora 19. – Victor, te rog, strânge jucăriile că, altfel, vei dormi pe şi printre ele. – O să le strâng, o să le strâng. Acelaşi dormitor. Aceleaşi jucării împrăştiate. Ora 22. – Victor, jucăriile! – Mami, … Continue reading

31 comentarii

Filed under copil, copilărie, D'ale lui Victor, părinţi