Liberă, la mare….

Liberă, nu. La mare, da. La a noastră, nu la a lor. Iniţial, am vrut la a lor. Dar, până la urmă, ne-am hotărât să mergem la Vama Veche.

Aşa că, din turnul unui castel de nisip, vă trimit, pe-o aripă de vânt – singura pe care am prins-o că, altfel, căldură mare, mon cher, căldură mare! –  câte-un colier de scoici, două-trei boabe de nisip strălucitor, un răsărit de soare şi vreo două valuri de mare  limpede  şi mulţi, mulţi pupici. Deocamdată. O să revin şi cu poze, când voi ajunge acasă. Vreţi şi cu nuduri?