Monthly Archives: aprilie 2010
Am obosit
Am obosit albastru precum cerul de infinit. Am obosit de cuvinte şi am obosit de tăcere, am obosit de soare şi-am obosit de stele… Am obosit… şi-atât!
Filed under gânduri
Plăsmuire
Te-am plăsmuit din gânduri vinovate de iubire, te-am decantat din mireasma florilor de tei, te-am cioplit din vise şi din dăruire, te-am modelat din şoapte – să tăcem în doi. Te-am desenat cu tuşă de rouă şi de răsărit, ţi-am … Continue reading
Filed under poezii, poezii de dragoste
Gaj
Zi de zi, ne punem sufletul gaj pentru încă un mâine palpabil. Ne infuzăm porţii mari de speranţe, învelite în aluminiu şi le sorbim, pedanţi, cu degetul mic ridicat ca într-un salon cu brocart. Zi de zi, ne punem sufletul … Continue reading
La mulţi ani!
Azi este Sf. Gheorghe. Vreau să urez “La mulţi ani, cu fericire!”, celor sărbătoriţi şi voi începe cu: băieţelul meu (pe care îl cheamă şi George), soţul meu, George – voi sunteţi viaţa mea, aerul meu, raţiunea mea de a … Continue reading
Filed under La mulţi ani!, urări
Să nu mă laşi să plec…
Nu vreau decât să mă ţii în braţe. Să ne aşezăm pe un colţ de planetă şi să privim lumea, mai senini ca oricând. Să-mi spui că sunt frumoasă, să-mi săruţi cuvintele şi să te umpli de mine. Eu să … Continue reading
Filed under poezii, poezii de dragoste, poezii proprii
Premiul I “cu coroniţă” :)
În consecinţă: am respectat prima regulă, după cum se vede şi mă pregătesc să le respect pe celelalte, numai că-mi este greu să aleg 12 prieteni, aşa că-l ofer tuturor prietenilor mei care “m-au îmbogăţit”: Continue reading
Filed under premiu oferit
D’ale lui Victor
Aseară, Mircea Badea, vorbind despre Băsescu, zicea ceva de genul ”Şi cum se uită el, Băsescu, în oglinzi, aşa…”, replică la care Victor a adăugat: ” – Da, se uită în oglinzi şi zice: <Oglindă, oglinjoară…> “
Filed under copil, copilărie, D'ale lui Victor, inocenţă
Să-ţi fie bine, copilul meu!
Când te-am născut, m-am abonat la viitor. Necondiţionat. Când te-am atins, am renăscut. Când m-ai privit, Dumnezeu mi-a fost mai aproape ca oricând. Când mi-ai zâmbit, întregul univers mi s-a cuibărit în inimă. Când m-ai strigat, toată muzica lumii a … Continue reading
Filed under copil, poezii, poezii proprii, părinţi
M-am îmbogăţit!
Nu, nu daţi năvală! Nu am câştigat la 6/49 (oricum, am înţeles că mai întâi trebuie să joci) şi nici nu am moştenit vreo mătuşă, cu averi uriaşe, din… nu ştiu, Caraibe. Zilnic, fac rondul de onoare prin “casele” voastre. … Continue reading
Filed under prietenie
Paşi
Am mers prin viaţă cu paşi adânci. Urmele mi se văd la tâmple. Uneori, am căzut. Juliturile le-a primit sufletul şi le-a clasificat într-un folder cu parolă. Alteori, am jucat şotronul printre gânduri sau am dansat cu ploaia, valsând spre … Continue reading
Bal mascat
La curte-i mare bal, cu toţii suntem invitaţi şi tineri şi bătrâni şi săraci şi bogaţi, obligatoriu, însă, e să fim mascaţi. Nu-i timp de îmbrăţişări, avem normă de tristeţe, să ai măşti cât mai multe – e un semn … Continue reading
Filed under gânduri, poezii, recurs la prea multă realitate
Deci, din cauza lui datorită…
Pentru că ofurile mele lingvistice sunt departe de a se fi sfârşit, din păcate, îmi continui seria de manifeste antischilodire a limbii române. De câte ori n-aţi auzit: “Accidentul s-a produs datorită condiţiilor meteo nefavorabile.” sau “Datorită lipsei de bani, … Continue reading
Filed under campanii, limba română
Aniversare :)
Azi, am împlinit fix două luni de când ”mă blogger-esc”. Şi, tocmai azi, nu am niciun fel de inspiraţie. O fi de la durerea de cap înfiorătoare? Dar tot las ceva din “D’ ale lui Victor “: – Mami eu, … Continue reading
Doar oameni
Motto: Există oameni pentru orice gest posibil… Suntem şi prinţi şi cerşetori, pe-al vieţii drum, suntem vânători şi suntem vânaţi, astăzi suntem flacără şi mâine fi-vom scrum ne naştem şi murim, fără a fi-ntrebaţi. Suntem cărăuşi şi tot cărăm în … Continue reading
Gonesc
Azi sunt pasăre. Mâine voi fi zbor. sunt ploaie – voi fi nor. sunt vis. Şi mă trezesc. Gonesc. Azi sunt răspuns. Mâine voi fi întrebare. sunt umbră – voi fi soare. sunt cuvânt. Şi şoptesc. Gonesc. Azi sunt drum. … Continue reading
O lalea şi un cireş
O lalea s-a-ndrăgostit de un cireş şi-n fiecare dimineaţă, îi zâmbeşte galeş. Nici lui, laleaua nu-i displace şi-o tot priveşte drăgăstos, de-o vreme-ncoace. Ea îşi ridică privirea spre el, cochetă, el i-o sărută, cu o atingere discretă, ea zâmbeşte, roşu … Continue reading
Filed under poezii, poezii de dragoste
Azi, m-am împăcat cu luna
[...] – Iar tu eşti o răsfăţată şi o ingrată. Te-au proslăvit şi te proslăvesc atâţia! Şi tu ce faci? Le furi somnul şi, câteodată, şi minţile. Până şi pe lupi îi faci să urle la tine. Şi mai eşti şi foarte schimbătoare. Ha, dar tot ai fost cucerită, îi strig eu, triumfătoare. [...] Continue reading
Filed under gânduri, proză, recurs la prea multă realitate
Celălalt eu
Azi am avut întâlnire. Cu mine. – Îţi propun un joc, accepţi? m-a-ntrebat celălalt eu al meu. – De parcă aş avea de ales! Accept, zic. – Uite, eu îţi pun nişte întrebări şi tu răspunzi cu primul cuvânt care-ţi … Continue reading
Filed under ce credeti?, gânduri, proză
D’ale lui Victor
Ieri, după ce a plouat, l-am luat pe Victor să vadă cum miroase după ploaie. Şi el, adulmecând aerul, îmi zice: “Mami, ploaia asta are miros de păsărele şi de flori”. Îi spun, foarte des, lui Victor că îl iubesc. … Continue reading
Filed under copil, copilărie, D'ale lui Victor, inocenţă, mobilizarea la joacă, părinţi
Jurnalul unei dimineţi de mai – ultimul capitol
[...] Avea nevoie de frumos, avea nevoie de starea de bine cu care se trezise azi-dimineaţă, avea nevoie de dragoste, avea nevoie de o minune în viaţa ei rectilinie. De undeva, din apropiere, se auzea melodia lui Şeicaru, “dragostea-i destin străvechi/cu cireşe la urechi/te iubeşte dulce-amar/n-are vreme de cântar”. Nu ştia dacă să plângă sau să râdă.[...] Continue reading
Filed under gânduri, proză, recurs la prea multă realitate
Jurnalul unei dimineţi de mai (Capitolul III)
Era o după-amiază de toamnă molatecă. Ei doi stăteau turceşte lângă măsuţa de cafea şi ascultau Vivaldi. Pe fereastra deschisă, intra o lumină ca o miere de salcâm, ce se prelingea spre amurg. Mihai era mai tăcut ca de obicei. … Continue reading
Filed under gânduri, proză, recurs la prea multă realitate
Depinde de opt sau de zeci?
Victor mă întreabă: “Mami, 80 este puţin?” “Depinde”, îi răspund şi, înainte să mai spun ceva, zice: “Depinde de opt sau de zeci?” Răspundeţi voi la asta…
Filed under ce credeti?, copilărie, D'ale lui Victor, inocenţă
Jurnalul unei dimineţi de mai (Capitolul II)
Şi de părinţi îi era dor. Desigur, vorbeau zilnic la telefon, dar era altceva. Era un altfel de dor. Voia să fie alintată. Voia să stea departe de oraşul în care trăia şi care, parcă, o înghiţea cu fiecare zi, … Continue reading
Filed under gânduri, proză, părinţi, recurs la prea multă realitate
Talcioc
[...] Sunt speranţe cu miros arhaic
şi speranţe noi, cu etichetă,
unele sunt împletite cu vise
iar altele sunt şlefuite de lacrimi.[...] Continue reading
Şi visele se-ncuie, nu-i aşa?
Zâmbim azi, gândind că mâine ar putea fi mai rău. Strângem vise albe pentru zile negre şi le tăinuim, cu grijă, în lada de zestre a bunicii. Nu se ştie niciodată când ai nevoie de monedă de schimb. Banca de … Continue reading
O lume strâmbă, strâmbă, strâmbă…
Vineri, am ajuns cu Victor la spital, la urgenţe (nu voi detalia motivul), la Grigore Alexandrescu. După verificările de acolo, am fost trimişi la urgenţe, la Spitalul de Oftalmologie, cu menţiunea “aveţi prioritate”. Ajunşi acolo, la primire urgenţe, erau vreo … Continue reading
Vă doresc, cu drag…
să aveţi o sărbătoare a Paştelui cu soare, linişte, lumină şi cu Hristos în suflet. “Hristos a înviat din morţi/cu moartea pre moarte călcând/şi celor din morminte/viaţă dăruindu-le!” “… Domnul a-nviat din morţi Şi-a arătat că învierea Ce-a sfărâmat închise … Continue reading
Filed under gânduri, Paşte, sărbătoare, urări
