Monthly Archives: martie 2010
High technology
Ne-am rebranduit: am devenit unidirecţionali şi, neapărat, mai importanţi. Suntem imuni la sentimente. Îi arătăm cu degetul pe cei ce mai ştiu să viseze şi îi privim bizar pe cei ce mai ştiu să râdă. Le suntem superiori – oţelul … Continue reading
Filed under gânduri, poezii, recurs la prea multă realitate
Jurnalul unei dimineţi de mai (capitolul I)
Dimineaţa asta i se părea cea mai frumoasă dimineaţă din ultimii… o sută de ani. Aşa se simţea de obicei, ca având o sută de ani. Desigur, nici nu mai putea spune că mai este prea tânără, dar… În fine… … Continue reading
Filed under proză
Îţi scriu scrisoare
Cu mulţumiri pentru “copilul virtual”, a cărui scriere a inspirat poezia de faţă. Azi, îţi scriu o scrisoare… e un crâmpei de suflet, nu e un răspuns, nu e o ‘ntrebare, este, doar, un cântec despre ce a fost şi … Continue reading
Filed under poezii, recurs la prea multă realitate
Nu mai ucideţi copacii…
Am alergat desculţă prin pădurea de fagi, atingerea-i m-a-nfiorat şi i-am sărutat tâmpla. Pădurea mi-a mângâiat sufletul. I-am respirat fiecare frunză şi i-am îmbrăţişat copacii ca pe nişte vechi şi dragi prieteni. I-am acordat şoaptele ca pe un arcuş de … Continue reading
Filed under poezii, recurs la prea multă realitate
Curcubeul
Astăzi, după ploaie, peste oraş, cerul şi-a desenat guleraş, cu roşu, oranj, galben şi verde, ce, tocmai de departe, se vede! A mai adăugat albastru, indigo şi violet şi a desenat tuşele atent, încet, ca nu cumva culorile să se-ntindă, … Continue reading
Filed under copil, copilărie, poezii, poezii pentru copii
Totul sau… decât?!
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când văd şi aud cum, din ce în ce mai mult, este sărăcită limba asta română, îmi vine să urlu. Iar când torţionarii mai sunt şi dintre cei care-şi flutură studiile şi diplomele … Continue reading
Filed under campanii, limba română
Azi, la prânz, am băut ceai cu miere
Azi, la prânz, am băut ceai cu miere. Bine asortat cu “poezie pe pâine“. Iubesc ceaiul, iubesc mierea, iubesc poezia. Dar, azi, a fost altceva. Am fost servită. Galant şi curtenitor. Ca orice ritual al servirii ceaiului. Călin şi-a făcut … Continue reading
Filed under eveniment, poezii, recurs la prea multă realitate
Sufletisme
Am ajuns la concluzia că sufletul meu are propriul lui suflet. Iniţial, am crezut că este bicameral. Dar nu… Este “stat în stat”. Sufletul meu, cu sufletul sufletului meu şi cu mine suntem, aşa, precum păpuşile Matrioşka sau Matroşka. Şi … Continue reading
Mi-e sufletul ploaie
UPDATE : Am preluat de la Geanina Lisandru: “UPDATE – APEL UMANITAR- vă rog să accesaţi, citiţi, chibzuiţi şi acţionaţi. Un copil mic se luptă cu o tumoare oribilă. Să-l ajutăm.” Mi-e sufletul ploaie ce plânge în noapte, poveste scrijelită … Continue reading
Să nu uiţi, Darie…
Să nu uităm, niciodată, să le spunem copiilor noştri, cât sunt de importanţi în viaţa noastră. Nu numai pentru că există, ci pentru ceea ce sunt ei. Azi de dimineaţă, într-o nouă discuţie despre “nu mai vreau să merg la … Continue reading
Mireasa ta
M-ai legat la ochi cu dimineaţa în care mi i-ai sărutat, mi-ai pus, în păr, mângâierea cu care l-ai alintat. La urechi, mi-ai agăţat şoaptele primei nopţi de dragoste. Mi-ai făcut cingătoare din prima îmbrăţişare, mi-ai pus la deget prima … Continue reading
Filed under poezii
Fericire
UPDATE: Iu-huuu, au înmugurit copacii!!!! Nu că nu aţi fi observat şi singuri. Am strivit liniştea între degete ca pe un fir de iarbă verde, crud. În cameră, a început să miroase a amurg târziu de vară. I-am decantat, cu … Continue reading
Filed under poezii, recurs la prea multă realitate
Ştie cineva?
Am vrut să emigrez pe un nor. La graniţa cu Orizontul, am fost oprită: “Nu ai viză de trecere!”, mi s-a spus. “De unde să iau viză de trecere?, am întrebat. Acolo, de unde vin eu, s-a închis Ambasada pentru … Continue reading
Filed under gânduri, recurs la prea multă realitate
Restul e tăcere…
Când copacul vieţii îşi scutură florile, cerul demisionează din infinit iar Dumnezeu îşi cere tributul. Când stelele adulmecă suflete şi luna îşi caută chiriaşi, când ploaia îşi cântă povestea gonind peste visuri şi dorinţi, timpul apasă brusc pedala secundei ce … Continue reading
Filed under poezii
Mică publicitate: Pierdut copilărie. O declar nulă.
[Update] S-a mai dus un OM – MILE CĂRPENIŞAN. Ce s-ar mai putea spune?! Lacrimi şi tăcere… Avion, cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor, să mă fac …. Copil. Când eram mică, voiam să “mă fac” mare, mă grăbeam … Continue reading
Filed under copilărie, de prin viaţă păţite şi adunate, diverse, remember, ţară
Fiecare pasăre pe limba ei piere?!
Iniţial, am scris această poezioară, pentru copii. Dar m-am mai gândit şi am hotărât să reiau postarea. Desigur, orice asemănare cu personaje reale (na, că era să scriu dive!) este pur întâmplătoare! Trei raţe îngâmfate Trei raţe, îngâmfate, moţate şi … Continue reading
Filed under gânduri, recurs la prea multă realitate
Reload…
Când te saturi de prea multă realitate, te refugiezi în visul tău preferat. Dar ce faci când ţi l-au furat sau, mai rău, ţi l-au siluit cu prezenţa lor otrăvită? Se spune că “atunci când Dumnezeu îţi închide o uşă, … Continue reading
Filed under gânduri, recurs la prea multă realitate
Puzzle – neaoş românesc
În “ţara lui Aiurea“, în care ”stripperii sunt un fel de Hruşcă” şi, în care, pentru a avea “succesuri”, nu ştii dacă, în balanţă, să pui “banii sau viaţa“, în ţara în care “o aventură galantă” se termină cu “întrebări … Continue reading
Filed under gânduri, recurs la prea multă realitate, ţară
Unu, doi, trei… Câţi să fie, câţi să fie?
Azi, m-am hotărât să pun punctul pe “i” sau pe “ii” şi, chiar, pe “iii”. Domnule, mari probleme face “i-ul” ăsta, cât îl vezi de micuţ şi cuminţel, cum stă el aşa, în poziţie de “drepţi.” Cum ziceam, ia să … Continue reading
Filed under campanii, limba română
Poem – soţului meu-
Sufletul meu picură albastru stropi de gânduri îndrăgostite peste sufletul tău. Ochii mei şoptesc, în amurg, rugăciuni cu miros de irişi imperiali, la altarul inimii tale. Mâinile mele sărută încet furtunile de pe fruntea ta şi-ţi ocrotesc visul. Gândurile mele … Continue reading
Filed under poezii, poezii de dragoste
Atât de muribunzi…
Suntem atât de trişti, Doamne, câteodată, că uităm să iubim şi murim, puţin câte puţin. Suntem atât de singuri, Doamne, câteodată, că uităm să trăim şi murim. Puţin câte puţin. Suntem atât de răi, Doamne, câteodată, că uităm să iertăm … Continue reading
Filed under poezii, recurs la prea multă realitate
Copiii noştri merită o lume mai bună – D’ale lui Victor
Mami, ţi-aş dărui o floare Mami, ţi-aş dărui o floare dar eu sunt mic şi asta mă doare un pic. Ce n-a ştiut Icar Într-una din zilele trecute, când Victor m-a întrebat dacă oamenii pot zbura, răspunzându-i că, în realitate, … Continue reading
Filed under copil, inocenţă, poezii pentru mami, poeziile lui Victor
Să luăm atitudine!
Am aflat de la http://starsgatescopiiimarisimici.blogspot.com/, despre o petiţie, pe care am semnat-o şi care s-ar putea să vă intereseze şi pe voi. Apoi, le-am semnat şi pe acestea: http://www.petitieonline.ro/petitie-p66425048.html http://www.petitieonline.ro/petitie-p29675058.html
Filed under campanii, recurs la prea multă realitate
Bună dimineaţa, puişor
Bună dimineaţa, puişor, deschide un ochişor şi trezeşte-te uşor. Soarele râde la geam, păsările sunt pe ram şi cântă toate, în cor: “Bună dimineaţa, puişor!” Bună dimineaţa, bună dimineaţa! Să spălăm mâinile şi faţa, dinţii albi, cei mititei şi să … Continue reading
Filed under copil, poezii, poezii pentru copii
Pentru o altfel de lume
Am adunat în palme toate lacrimile lumii şi le-am împletit cu un fir de borangic. Cununa am adus-o ofrandă Zeului Iubirii. Am pictat tabloul vieţii mele cu gândurile îndrăgostiţilor şi i l-am trimis lui Dumnezeu printr-un e-mail, cu menţiunea că … Continue reading
Filed under gânduri, poezii, recurs la prea multă realitate
Drama lui “pe care” (care pe care?!)
“Limba romănă este patria mea” (Nichita Stănescu) A vorbi româneşte, român fiind, este ca şi cum ai respira. Sau ar trebui să fie. Numai că unora nu le pasă… Nu le pasă cum vorbesc. Şi, apoi, ce mai contează? Sunt … Continue reading
Filed under limba română
Doarme un copil…
Am obosit… Mă aşez pe o margine de lume, să-mi odihnesc gândurile. Ţipătul lumii, însă, îmi sfâşie carnea ca o felină înfometată. Vreau să fug… Un copil desculţ se opreşte lângă mine, îmi arată luna, cu degetul şi râde ştirb. … Continue reading
Doar un copac
Azi, sunt un copac batrân şi arţăgos… Mă cert cu păsările ce-şi caută cuiburi în braţele mele. Mă cert cu ploaia, cu vântul şi cu pădurea, dojenesc un curcubeu rătăcit în zare şi-mi plâng bătrâneţea. Azi, sunt doar un copac… … Continue reading
